“Zbor deasupra unui cuib de cuci” – Ken Kesey

“…one flew east, one flew west,
One flew over the cuckoo’s nest.”

Am primit cartea asta de Crăciun de la colega mea de bancă, dar se pare că a trebuit să vină vacanța de vară ca să o citesc.

Faimosul roman al lui Kesey ne introduce într-o instituție pentru bolnavi mental prin intermediul domnului Bromden, zis Șefu Mătură, un indian foarte înalt, al cărui trib și-a pierdut pământurile când Guvernul a hotărât construirea unui baraj unde stăteau ei. Bromden se dă drept surdo-mut, așa că el are privirea cea mai în ansamblu asupra lucrurilor. Este lăsat să măture în timpul sedințelor dintre doctori, așa că, pe lângă tot ce se întâmplă în salonul comun, aude și ceea ce se vorbește despre pacienți.

Totul începe cu sosirea lui R.P.McMurphy, bărbat tocmai scăpat de munca silnică prin internarea în acest institut, care cam dă peste cap rutina creată de Sora Șefă Ratched. Secția ei era perfectă în acel mod mecanic, cu program clar, respectat minuțios.

McMurphy nu i se supune, vrea să schimbe lucruri în program. În primul rând, râde. Ceva ce nu se întâmplă în acea secție. Nu durează mult și devine așa, un fel de idol al celorlalți, îi face să capete curaj, să nu mai stea doar cu capul plecat.

“Iar McMurphy stă și râde. Lăsându-se tot mai mult pe spate, lângă ușa cabinei, revărsându-și râsul peste întinderea mării – râzând de fată, de băieți, de George, […] și de toate la un loc. Pentru că știe că trebuie să râzi de lucrurile care te dor ca să nu pierzi cumpăna dreaptă, ca să nu lași lumea să te scoată de-a binelea din minți. Știe prea bine că există și o latură dureroasă a lucrurilor; știe că degetul meu doare și că prietena lui are sânul învinețit și că doctorul a rămas fără ochelari, dar el nu lasă durerea să-i înece râsul, după cum nu lasă nici râsul să-i înece durerea.”

În centrul romanului se află această continuă confruntare dintre McMurphy și Sora Ratched. Ei sunt ca două forțe simbolice, el este revoluția, ea este sistemul. Oare cine credeți că va câștiga?

Romanul a fost ecranizat în 1975, cu Jack Nicholson interpretându-l pe McMurphy. Eu vreau să văd și filmul. Sunt curioasă cum au transpus senzațiile pacienților din timpul “tratamentului” cu șocuri electrice sau a metodelor similare de aducere în rutină, pentru că în carte aceste senzații sunt descrise într-un mod dureros de real.

Zbor deasupra unui cuib de cuci, editura Polirom, poate fi achiziţionată de aici.

Distribuie:

5 Comentarii

  • Reply 11.July.2010

    Alexandra-Georgiana

    Foarte frumoasa recenzia. Felicitari! Eu am citit toamna trecuta romanul acesta si pot spune si azi ca e scrierea care m-a influentat cel mai mult pana acum. Tema abordata de Kesey si modul in care a transpus totul intr-un spital de nebuni m-a impresionat foarte tare.
    Am vazut si filmul si mi-a placut, dar in opinia mea nu poate fi comparat cu cartea.
    Daca ar fi sa recomand o carte, cred ca aceasta ar fi.

    • Reply 11.July.2010

      Axel

      Am vazut si eu filmul azi si sunt de acord cu tine, nu prea poate fi comparat cu cartea. Adica filmul parca doar a adunat cateva secvente din carte, le-a modificat pe altele si a incercat sa transmita ideea in linii mari. Iar in carte totul e in detalii.

      • Reply 13.July.2010

        perspicacul

        am vazut si eu filmul, mi-a placut, dar citind ce ai spus voi citi si cartea.

  • Reply 24.April.2011

    Fericireee

    Cartea e geniala, am citit-o cam acum 1 an. Mama imi tot zice sa ma uit la film de-atunci, ca Jack Nicholson e super. Mie imi placeau la nebunie chilotii aia ai lui cu balene si poezioara cu zborului, care nu mai stiu cum e in romana… Unul zboara-ncolo, Altul zboara hui, Unul zboara peste cuibul cucului… Cam asa ceva:D

    • Reply 24.April.2011

      Axel

      Uita-te si la film, daca ai citit cartea. Jack Nicholson cred ca face tot filmul :))

Lasă un răspuns

Atenţie! Noi suntem prieteni cu limba română şi nu mai acceptăm comentarii care nu respectă regulile de bun simţ ale gramaticii limbii noastre oficiale.
Îţi mulţumim pentru înţelegere.