09.Jun.2009 / Uncategorized / 275 vizualizări /

Vote or Die

Pentru prima dată de când am împlinit 18 ani acest lucru a avut o consecinţă vizibilă. Ok… a mai fost şi data când a trebuit să-mi arăt buletinul pentru a fi lăsată la Motoare, dar să zicem că asta nu este mare lucru.

Am fost să votez. Sunt un cetăţean model. Pe lângă faptul că a fost oarecum amuzant (doar nu m-am dus singură la primul meu vot) evident nu a fost mare lucru. De fapt mi s-a părut chiar foarte prost organizat, dura foarte mult timp să-ţi găseşti sala şi când ţi se dădea buletinul de vot nu ţi se explica nimic. Perdelele erau puse doar de model fiind aproape transparente, iar foaia cu votul nu încăpea în gaura din urnă. Da, ştiu, mă plâng cam mult.

Mă plâng cam mult însă măcar votez. Am auzit multă lume zilele astea care cu multă mândrie anunţa că nu va merge la vot. Că dacă s-ar duce la vot ar pune ştampila pe toate căsuţele într-un gest de oarecare rebeliune şi prostest. Stupid. Da, este clar că variantele sunt puţine şi proaste, însă votul este un drept şi o obligaţie de care puţini s-au bucurat în trecut, iar, într-o notă foarte patetică am putea spune: un drept şi o obligaţie pentru care s-au luptat copiii patriei cu trup şi suflet în urmă cu douăzeci de ani. Cu siguranţă faptul că rămâi indiferent doar fiindcă nu îţi convine ceva nu te va ajuta în niciun fel să-ţi îmbunătăţeşti situaţia.

Aşa că dacă până în toamnă, la alegerile prezidenţiale veţi împlini 18 ani sau dacă deja i-aţi împlinit, de curând sau cu mult timp în urmă, VOTAÈšI! VOTAÈšI! VOTAÈšI!