02.Nov.2008 / Uncategorized / 1,659 vizualizări /

Voluntariatul – Pro si Contra

Voluntariatul, un subiect atat de delicat si atat de nediscutat. Nu stiu despre voi, dar eu am facut voluntariat de multe ori pe diverse teme… si cred ca primele dati cand am facut voluntariat, l-am facut fara sa stiu ca-l fac. Voluntariat? Ce-i aia? Vai, ce misto, eu fac ceva fara sa stiu ce inseamna!

Sfantul DEX ne zice:

VOLUNTÁR, -Ä‚, voluntari, -e, adj., s.m. I. Adj. (Despre oameni şi manifestările lor) – 1. Care acţionează de bunăvoie, din proprie iniţiativă, nesilit de nimeni, în mod conştient; (despre acţiuni) care se face de bunăvoie, fără constrângere. Act voluntar = acţiune săvârşită de cineva în mod conştient, voit.

Si acum ca stim ce-i voluntariatul si ce anume face un voluntar, ne intrebam, e bine sau nu sa faci voluntariat, asa, in general?

In trecut voluntariatul se referea strict la armata. Adica un individ facand “voluntariat” se inrola in armata pentru ca asa voia el, pur si simplu. Daca vorbeam strict despre armata as fi zis: “Voluntariatul e o prostie! Mie-mi place pacea! Razboiul e urat.”. Acuma treburile s-au dezvoltat si poti face voluntariat dand cu matura pe strada sau facand curat intr-un cimitir uitat de lume.

Personal vad voluntariatul ca o dezvoltare personala. Atunci cand sunt voluntar, sunt voluntar pentru ca vreau sa fiu voluntar. Asta zice si DEX-ul… orice voluntar o face din propria initiativa. De ce fac ceva din propria initiativa? Pentru ca probabil imi face placere sa fac curat intr-un cimitir uitat de lume. Poate pur si simplu imi place sa lucrez cu tineri si consider ca ii pot invata ceva… Si deci fac voluntariat ca oamenii de la Teen Press pe care-i admir enorm. Oricum, este o dezvoltare personala.

Deci, este oare bine si sanatos sa faci voluntariat?

DA, da si iarasi da. Dar cu o singura conditie! O faci pentru ca VREI s-o faci, si nu ca sa demonstrezi ceva cuiva. In momentul in care incerci sa faci pe voluntarul cand nu-ti face placere… esti deja sado-masochist si deci iti place sa te “torturezi” (intre ghilimele).

Dupa parerea mea un voluntar – de orice fel – trebuie sa se daruiasca actiunii pe care o face ca voluntar. Te duci sa stai o ora pe zi cu niste copilasi dintr-un orfelinat? Atunci sa nu te aud comentand la adresa acelor copilasi care saracii n-au nicio vina ca au fost lasati singuri pe lume. Tu, ca voluntar care lucreaza cu acesti copilasi, trebuie sa iubesti sa faci asta.

Am facut un fel de voluntariat acum mai bine de 2 ani – mergeam in fiecare saptamana la un orfelinat de copii handicapati. Prima mea vizita in acel orfelinat a fost ceva groaznic. Nu stiam ce urma sa gasesc acolo… Ce am gasit nu poate fi descris in cuvinte, imagini, sunete sau miresme separat, ci doar poate daca le folosim pe toate simultan. M-am ingrozit vazand fiinte umane suferind de handicapuri incredbile traind intr-un loc mizer si tratati de personal intr-un hal mizerabil.

Mergand acolo saptamana de saptamana am inceput sa ma imprietenesc si sa ma calmez. Trebuie sa recunosc ca uneori unii copii ma speriau si reactionam asemenea unui om speriat si poate chiar scarbit putin. Erau mari, violenti, urati, dar tot ce voiau era atentie si prietenie de la mine. Desi nu a fost usor sa imi ofer prietenia unor necunoscuti, am facut-o, si pe cuvantul meu ca m-am simtit extraordinar dupa.

Voluntariatul are 3 reguli de baza.

Trebuie sa VREI sa fi voluntar. Nimeni nu te poate obliga s-o faci. Tu singur trebuie sa vrei si sa zici: “Eu vreau sa fac asta!”.

Trebuie sa-ti PLACA ce faci. Desi poate la inceput mie nu mi-au placut acei copilasi pentru ca ma speriau, dupa ceva timp m-am acomodat cu mirosul, locul, jegul, handicapurile, si am luat totul ca o joaca cu niste oameni care au nevoie de aceasta “joaca”.

Esti obligat sa te simti EXTRAORDINAR, sa te simti bine ca ai putut sa ajuti si sa oferi ceva unor oameni, unor locuri, etc.

Trebuie sa intelegem ca oricum am fi noi – mari, grasi, urati, strambi, sclavi ai societatii, bogati, saraci – suntem o valoare incredibila. Suntem o comoara, noi, ca oameni.