Trăim vremuri de criză economică. Cum fiecare sector al economiei a fost afectat, nici trusturile de presă nu au fost ocolite de efectele ei. Tirajele au scăzut şi mai mult, gazetarii au fost disponibilizaţi, salariile au fost micşorate.

Dacă în primii ani de după 1989, majoritatea populaţiei din România avea o foame de informare şi cumpăra pe puţin două ziare pe zi, de ajunseseră unele cotidiene să aibe tiraje de aproape un milion, în prezent, din diferite motive, tirajele sunt mult mai mici iar consumatorii nu mai cumpără ziare decât dacă sunt stimulaţi de ceva, gen cărţi, DVD-uri, programe TV sau diferite suplimente.

Şi totuşi se constată că oamenii sunt din ce în ce mai informaţi. Ei preiau informaţia din mediul online. Odată cu creşterea accesului la internet, presa online intră în contact cu un număr din ce în ce mai mare de consumatori care beneficiază din plin de avantajele ei: văd filmuleţe, participă la discuţii pe forumuri, comentează articolele, trag de ureche jurnaliştii atunci când nu le convine ceva sau sunt informaţii pe care le consideră eronate. Consumatorii dialoghează într-un mod mai mult sau mai puţin civilizat unii cu alţii, se invită pe blogurile personale ca să îşi promoveze articolele sau materialele proprii, oferă ponturi pentru viitoare materiale.

În timp ce tirajele presei scrise vor scădea, audienţa online va fi în creştere. Presa online va lupta să îşi ţină şi să îşi crească audienţa prin conţinutul promovat, fie că este legat de politică, sport, monden, modă, femei sau tineret. Chiar daca pe internet se spune că eşti la distanţă de doar un click de ceva nou, nu toată lumea mai este dispusă să acceseze în neştire. Audienţa va fi dată de oamenii care lucrează pentru site-ul respectiv, fie că vorbim de editorialişti, reporteri sau comentatori. Costurile vor fi acum mai scăzute – ziarul nu va mai fi tipărit sau transportat la chioşc. Plus că vom fi mai ecologişti ““ mai puţină hârtie folosită, mai mulţi copaci netăiaţi.

Referindu-mă la cazul României, în afară de câteva titluri, gen Libertatea sau Click care vor supravieţui mai multă vreme în format tipărit pentru că au cumpărători constanţi, restul ziarelor vor dispărea pentru că nu îşi scot nici măcar cheltuielile de tipărire – fie sunt cumpărate din ataşament (aşa cum e tatăl meu care cumpără România Liberă de mulţi ani), fie ca suport pentru DVD-uri şi cărţi (Adevărul sau Cotidianul).

Însă un lucru e cert: oamenii vor căuta mereu informaţia corectă şi bine scrisă. Cum spunea nenea Iancu cu o sută de ani în urmă: “Ca să fii un gazetar bun, ai nevoie de două lucruri ““ cinste şi gramatică“.