„Viața pe un peron” – Octavian Paler

Am tot stat, uitându-mă în gol la fila albă de pe acest calculator, în care eu ar trebui să scriu o așa-zisă „recenzie”. Am scris ceva, apoi am șters. Apoi am scris altceva… și iar am șters. Și am realizat că eu nu prea știu ce să scriu despre cartea aceasta. Mi s-ar părea banal să zic că „împreună cu 1984, este una din cărțile mele preferate” chiar dacă așa este.

Viaţa pe un peron - Octavina Paler

În cazul cărții orweliene m-am simțit ușurată văzând că îi făcuse deja cineva o recenzie. E ciudat sau poate nu, însă atunci când o carte este foarte bună, parcă nu prea mai e loc de comentarii. Poate că vouă vi se pare normal acest lucru sau poate că nu înțelegeți ce tot „aberez” eu aici, ce încerc eu să zic, până la urmă, de ce vă irosesc timpul?

Mă amuză faptul că întotdeauna când mă apuc să scriu un articol, îmi vin o mie de idei de dezbătut, pe lângă tema principală despre care ar trebui să scriu. Și, dacă ar fi după mine, aș tot scrie fără să mă opresc despre alte lucruri care derivă din ceea ce trebuie eu să scriu. Și totuși, întotdeauna îmi amintesc că pe cititor nu îl interesează lucrurile astea sau că, pur și simplu, nu trebuie să scriu despre asta. Oricum, aici n-ar fi cu totul pe lângă.

De ce? Pentru că în „Viața pe un peron” sunt dezbătute idei. Ideile nu sunt ale unui „om de geniu”, ci ale unui om obișnuit. Un om ca mine și ca voi. Accentul nu se pune pe desfășurarea acțiunii, ci tocmai pe stagnarea acesteia într-un pustiu, în care omul este forțat să rămână doar el cu amintirile și cu reflecțiile sale. În cazul acestei cărți, pustiul este reprezentat de un peron părăsit, în care nu vine și nu pleacă niciodată vreun tren, în care ceasul nu merge, în care pe un panou sunt scrise dățile plecărilor și sosirilor, însă nu și destinațiile.

Îl puteți considera un roman atipic pentru literatura românească postdecembristă, ce pune accent pe relatarea întâmplărilor petrecute în „obsedantul deceniu”, viziunea fiind realistă, tradițională. Într-un interviu, Octavian Paler spunea că „Oamenii pe care îi admiram și îi invidiam erau realiști și duri”. Și totuși, fiind un sentimentalist convins, Paler oferă o contribuție extraordinară literaturii noastre, răsturnând viziunea la două personaje ce se întâlnesc pe acest peron uitat de lume și își istorisesc viața, imaginea putând fi privită doar din perspectiva lor. El – în roman nu i se dezvăluie numele – trăiește din obsesii (printre care șahul, mersul pe bicicletă, muzica) și sfârșește cu cea de a fi judecător și decide să își prezinte întreaga viață unui „auditor” reprezentat de cititor, sperând că la sfârșit va fii judecat corect. Pledoariile sale relevă însă un fapt crud, dar adevărat: nimeni și nimic nu poate fi judecat corect.

Acest roman poate fi considerat și absurd, însă după ce citești realizezi că prezintă subtil ideea incapacității de opțiune a unui individ într-o societate. Arată de asemenea că izolarea și fuga nu sunt o soluție. Societatea înghite totul, mai devreme sau mai târziu. Fuga nu arată decât lașitate și nu te face cu nimic mai inocent. „În anumite circumstanțe, există ceva mai rău decât să-ți fie frică: să cauți în această frică un loc cât mai confortabil.”

În acest roman, oricare dintre noi se poate regăsi. Întrebările, nelămuririle, gândurile ce le avem cu toții, doar că poate nu le putem exprima la fel de frumos ca Octavian Paler. Nu cred că are rost să mai zic asta, dar o să o fac totuși: „Viața pe un peron” este un roman ce ar trebui citit de toți românii.

Distribuie:

Echipa

AmDoar18Ani.ro este un blog colectiv ce îşi propune să informeze tinerii liceeni. Îi vom ţine la curent cu evenimente care mai de care mai interesante, ce îi vor ajuta să îşi petreacă într-un mod folositor timpul liber.

11 Comentarii

  • Reply 20.May.2010

    Irina.

    “Viata pe un peron” este una din cartile mele preferate! Imi place mult cum ai prezentat si chiar este o carte care merita citita! ♥

    • Reply 21.May.2010

      Patty

      da, mersi ca mi-ai recomandat-o :*

  • Reply 22.May.2010

    Irina.

    N-ai pentru ce! :*

  • Reply 23.May.2010

    Flory

    Deabea am inceput cartea, dar deja imi place destul de mult… btw reusita recenzie:*

    • Reply 23.May.2010

      Patty

      O sa iti placa si in continuare :>. Merci :*

  • Reply 24.May.2010

    Lavinia

    Foarte buna recenzia ;)) . “Viata pe un peron” este una dintre cartile mele preferate. Daca iti place Paler, sa incerci si “Scrisori imaginare”.

    • Reply 24.May.2010

      Patty

      Multumesc!
      O sa citesc si asta, mersi de recomandare :).

  • Reply 9.June.2010

    Mihai

    Va invidiez pentru ca aveti timp sa cititi! :(

    • Reply 11.June.2010

      Patty

      si tu de ce nu ai?

  • Reply 26.June.2010

    bogdan

    Si mie mi-a placut foarte mult. Mai vad ce mai ai pe aici la carti.

  • Reply 11.January.2013

    GEORGIANA

    O CARTE FOARTE FRUMOASA.
    O RECOMAND TUTUROR, SI DESI SUNT INCA ELVA CRED CA AM INTELES FOARTE BINE ACEASTA CARTE, ADICA CAM 60% DIN TRAIRILE ACESTEI CARTI LE-AM AVUT SI EU SI INCA LE AM , DIN PACATE NU AM PUTEREA SA IES DIN ACEASTA IZOLARE IN CARE MA CUFUND,
    POT SA SPUN SINCER CA ADOLESCENTA MI SE PARE O PROSTIE, SI IMI ASUM ACEST LUCRU,..

Lasă un răspuns

Atenţie! Noi suntem prieteni cu limba română şi nu mai acceptăm comentarii care nu respectă regulile de bun simţ ale gramaticii limbii noastre oficiale.
Îţi mulţumim pentru înţelegere.