15.Oct.2008 / Uncategorized / 1,491 vizualizări /

Unu, doi, trei: Zambiti!

Haide sa vorbim putin despre fotografie. Sunt convinsa ca toti ati pus mana pe un aparat, v-ati jucat cu el (in sensul cat se poate de high tech) si ati facut poze. Poze, nu fotografii. In momentul in care folosesti al doilea termen deja esti mai avansat (in sensul ca nu numesti fotografie o poza cu tine si Maricica, colega de banca, in baie cu buzele tuguiate).

Fotografii sunt artisti ai imaginilor vizuale. Asa cum pictorii isi exprima sentimentele printr-un tablou, poetii printr-o poezie, asa si fotografii ne explica in imagini povestea lor.

Exista preconceptii in zilele noastre cum ca, daca ai aparat profesionist (SLR, zic) esti foarte bun in ale fotografiei, ceea ce nu este neaparat adevarat. Da, sunt cei pasionati intr-adevar de fotografie care au aparate bune, dar stiu si cum sa le foloseasca, sunt amatorii care au SLR, aici nu voi comenta, sau sunt fotografi ok cu compact.

Eu merg pe urmatorul principiu: daca esti incepator, buy a compact. In timp, dupa ce vei mai invata cum sta treaba iti vei lua un SLR si il vei aprecia (poate) mai mult decat daca ai fi inceput cu el. Pentru amatorii de “vintage” aparatele pe film sunt solutia, singura problema fiind developarea. Insa la cat de bine arata (Zenit, Kiev, Smena) si cum totul este manual (ceea ce e gege), merita.

Acum o intrebare de 1000 de puncte: cand va uitati la o fotografie, voi la ce va ganditi? Mie mi se pare ca fiecare are povestea ei, ca cel care a realizat-o se simtea intr-un anumit fel, ca ii era sete, era visator, indragostit, obosit. El vroia ca poza sa spuna ceva, sa ne spuna ceva. Data viitoare cand priviti o fotografie, poate o sa va ganditi si la aceste lucruri.

Voua va place sa iesiti sa faceti poze? (Daca da, treceti pe aici.)