Nu, nu este o poveste siropoasă de dragoste. Aşa cum fiecare persoană înţelege ceva diferit gândindu-se la un gest de iubire, aşa fiecare personaj din carte face un gest diferit pentru a-şi arăta iubirea, care se manifestă fie fizic, fie faţă de ţară, faţă de Dumnezeu,  faţă de un ideal, faţă de cel de lângă tine.

Siberia, începutul secolului XX. Lângă orăşelul Iazîk, care pare uitat de lume, trăieşte o comunitate destul de ciudată, formată din persoane… castrate. Povestea se învârte destul de mult în jurul conducătorului lor, Balaşov, şi a fostei lui soţii, Anna Petrovna, care a venit după el în acest capăt de lume. Pe parcurs, pe lângă acţiunea propriu zisă, aflăm şi povestea lor, cum s-au cunoscut, cum au ajuns să se căsătorească, dar şi ce l-a determinat pe Balaşov să se castreze, să renunţe la viaţa lui şi să trăiască în această comunitate.

Aparentul echilibru al oraşului este tulburat de venirea lui Samarin, un anarhist, fost prizonier al lagărului de muncă Grădina Albă. El susţine că a evadat şi că este urmărit de un bărbat cu tendinţe canibale, zis Mohicanul, dar toată lumea pune la îndoială povestea lui, mai ales că mai mulţi oameni sunt ucişi după sosirea lui în oraş. Adevărul e că şi pe tine ca cititor te face destul de des să te întrebi dacă nu cumva Samarin este de fapt Mohicanul. Alt dezechilibru se produce odată cu instalarea unui regiment ceh în Iazîk. Cum pentru Rusia prima jumătate a secolului XX este marcată de războiul civil, regimentul spera să scape, stând în acest oraş izolat  măcar pentru puţin timp, de toată agitaţia generată de război. Dar agitaţia va veni după ei, şi implicit, în oraş.

Conform unei discuţii, pe care am avut-o la un cenaclu, despre ce ai nevoie pentru a scrie o carte bună, James Meek a combinat toate elementele necesare pentru asta. O intrigă amoroasă, plasarea într-un spaţiu bine definit, suspans, puţină conexiune cu realitatea prin detaliile istorice, un personaj foarte misterios, mai multe răsturnări de situaţie etc.

În cele câteva rânduri despre carte (de pe copertă) un istoric britanic spune că “E aproape imposibil de crezut că romanul lui James Meek, a cărui acţiune se desfăşoară în Siberia în timpul războiului civil, nu a fost scris de un rus.” Într-un fel cred că are dreptate, romanul pare din literatura rusă, este obiectiv, realist, destul de detaliat încât să-ţi permită foarte uşor să te simţi ca şi cum ai fi acolo. Dar este numai meritul autorului că s-a documentat suficient de mult încât să pară că ştie toate lucrurile astea despre război, despre secta castraţilor din Siberia, despre lagărul de muncă, de parcă ar fi rus. În paginile cu mulţumiri menţionează cărţile pe care le-a citit şi oamenii cu care a vorbit înainte de a scrie cartea asta.

“Un gest de iubire este un roman în care istoria unei ţări şi istoriile unor personaje singulare converg într-un carusel ameţitor al dragostei, crimei, fanatismului şi al ororilor războiului”