23.Jun.2008 / Uncategorized / 406 vizualizări /

Un caz special

[Poveste]

Il chema doctor Brown si ii placea sa inventeze. Poate ca aceasta era singura sa pasiune sau poate pe restul le ascundea cu o iscusinta incredibila. Il stiam bine, dar cat de bine poti cunoaste un om? Toata viata si-a dorit sa creeze un joc revolutionar, un joc realist si pe placul tuturor. Sa zicem ca atunci cand a reusit si-a dat seama cat a gresit.

Era vara, cam mijlocul lui iunie, iar Brown lucra la jocul sau in atelierul mult prea slab luminat. Ai fi uimit cate lucruri fara sens poate pastra un om. Asa era si Brown. Strangea orice fara nici un scop anume. Pe dupa-amiaza, doctorul s-a dus impreuna cu sora sa mai mica la o prezentare despre jocuri video. Ajunsi in fata cladirii in care se desfasura actiunea au fost uimiti de cat de mare si infricosatoare este. Intra si zaresc un joc video. Sora doctorului doreste sa se joace, dar nu baga nici o fisa ca jocul sa porneasca. Dintr-o data aud o voce: “Nu va atingeti de ce nu cunoasteti!”. Brown se uita in toate directiile, dar nu gaseste locul de unde a venit vocea. Jocul porneste, dar nu este ceea ce credeau cei doi. Parca ii atragea in lumea lui, ii sufoca si nu voia sa le dea drumul. Brusc totul se stinge si din spatele jocului apare o femeie roscata care spargea seminte intre dintii ei strambi si arunca cojile cu indiferenta pe jos. Ii priveste pentru cateva secunde, pentru ca apoi sa dispara in intunericul incaperii de alaturi.

Brown si cu sora sa intra in sala de conferinte. In lumina slaba disting o masa imensa cu multe scaune in jurul sau. In stanga si in dreapta observa niste ferestre mari cu draperiile trase. Un candelabru lumineaza niste scari care par a duce la un etaj superior. Pe scari apar ca din senin rude, prieteni si colegi ai doctorului. Toti incearca sa rezolve niste cuburi cu fetele divers colorate, dar nu reusesc. Un mos bombane ceva legat de o formula matematica. Liniste.

Pe un panou care se iveste deasupra mesei este proiectata fata unui om care nu avea par, iar capul lui parea a fi dintr-un material ciudat, nu piele. Ochii sai erau doua buline negre, iar gura o linie trasata stramb. Dintr-o data chipul striga: “Parola!”. Nimeni nu zice nimic. Brown striga: “1 1 2 3 5 8″, singurul sir de numere care ii vine in minte de fiecare data cand este in stare de tensiune. Ecranul se deschide si Brown paseste inauntru, dar abia tarziu realizeaza ce greseala a facut. A fost tras intr-o gaura neagra, intr-un taram necunoscut, intr-un joc. Intai se plimba pe o pajiste, apoi aceasta devine zapada. “Unde naiba sunt?” se gandeste doctorul. Dintr-o data cutite incep sa zboare peste tot. Nu stiu cum, dar eu l-am salvat pe Brown. Cum? Am sarit in fata cutitului care urma sa ii aplice lovitura mortala. Jocul il declara castigator pe doctor. El ma ia in brate si paseste afara din ecran.

Sangele meu cald curge din lovitura primita. Dupa ce simt marmura rece sub mine ii multumesc lui Brown, ii spun ca regret ca am gresit atata si il sarut. Dupa cateva momente ma trezesc cu sudoare pe frunte in patul meu din vila de pe strada Grivita. Doctorul doarme linistit langa mine…