“Umiliţi şi obidiţi” – Feodor Dostoievski

Nu ştiu dacă sunt singura căreia i se întâmplă aşa, însă după ce citesc o carte foarte bună care mă impresionează profund, am nevoie de o pauză. O pauză de alte cărţi şi în general de orice. O pauză în care să reflectez asupra lucrurilor pe care le-am învăţat din ea sau asupra şocurilor provocate de ea asupra vieţii pe care o consideram poate mai frumoasă înainte de citirea respectivei cărţi.

Umiliti şi obidiţi - F.M. Dostoievski

Mă tot gândesc şi încerc să pătrund anumite sensuri ale vieţii. Şi de abia după ce diger îndeajuns de mult aceste informaţii pot trece la o nouă carte. Dacă încerc să sar peste acest pas există un risc foarte mare ca următoarea carte pe care o citesc să nu-mi placă.

Aşa că m-am hotărât să aloc un anumit timp fiecărei cărţi bune citite. Pentru că cititul nu trebuie să însemne doar cititul propriu-zis, iar apoi trecerea, ca o maşinărie, la o alta. Fiecărei cărţi ar trebui să i se ofere un timp de reflecţie, cât de mic. La fel şi unui film. Nu o să înţeleg niciodată persoanele care petrec o zi întreagă, urmărind film după film, cu pauze alocate doar necesităţilor fiziologice. Mi se pare un fel de jignire faţă de creatorii filmelor. Oamenii ăia s-au chinuit să îţi transmită un anumit mesaj, sperând ca tu să te gândeşti şi după terminarea filmului la el (asta, bineînţeles, e valabilor doar pentru filmele bune). Dar mai bine să revin la cartea despre care voiam să scriu astăzi.

Umiliţi şi obidiţi este una dintre cărţile după care numai pot citi imediat altceva. Să spun că Dostoievski este un geniu nu cred că are rost. Toată lumea ştie asta şi este deja un clişeu să fie repetat aşa de toată lumea. Numai unii oameni ar trebui să aibă dreptul să facă aprecieri asupra oamenilor de geniu de tipul lui. Am găsit câteva caracterizări ale acestuia, date de oameni care au dreptul să o facă:

“Îmi închipuisem că Dostoievski era un soi de Dumnezeu de nepătruns, în stare să-i înţeleagă şi să-i justifice pe oameni.”
Jorge Luis Borges

“Dostoievski este singurul psiholog de la care am ce învăţa.”
Friedrich Nietzsche

“Dostoievski îmi oferă mai mult decât orice om de ştiinţă, mai mult decât Gauss.”
Albert Einstein

În roman este vorba, pe de o parte, de un tânăr scriitor, Vanea, de dragostea uriaşă ce i-o purta Nataşei, dragoste pură ce nu cunoştea gelozia sau egoismul, de povestea unei micuţe fetiţe ce o ia acesta în grijă, de dragostea dintre Nataşa şi etern copilărosul Alioşa, şi pe de altă parte de răutatea şi viclenia fără margini a prinţului Valvoski, considerat a fi de fapt personajul principal al acestei opere.

Şi ce rămâne după lecturarea acestei impresionabile opere? Că în ciuda tuturor suferinţelor prin care vom trece în viaţă, nu trebuie niciodată să ne pierdem principiile, mândria şi respectul de sine. Că dacă iubim, trebuie să dorim fericirea persoanei iubite, indiferent dacă persoana respectivă şi-o găseşte sau nu alături de noi. Că toate răutăţile pe care le vom face în viaţă se vor întoarce la un moment dat împotriva noastră. Şi multe altele, însă fiecare va înţelege ceea ce trebuie din această carte, încercând poate să schimbe ce nu a făcut bine.

“O, las’ să fim umiliţi, las’ să fim obidiţi, dar acum suntem iarăşi împreună, şi las’ să se bucure acum aceşti oameni haini care ne-au umilit şi ne-au obidit!”

Sper doar că v-am convins să citiţi această carte. Dacă am reuşit, eu mă declar mulţumită!

Distribuie:

Echipa

AmDoar18Ani.ro este un blog colectiv ce îşi propune să informeze tinerii liceeni. Îi vom ţine la curent cu evenimente care mai de care mai interesante, ce îi vor ajuta să îşi petreacă într-un mod folositor timpul liber.

4 Comentarii

  • Reply 1.August.2010

    Irib

    Aceasta carte nu poate impresiona decat o fire extrem de sensibila.Singurul personaj care merita atentie e Valvoski (sincer chiar nu mai stiam cum il botezase) si asta datorita filozofiei pe care Dostoievski o prezinta prin el.Filozofie de viata evident.Alte filozofii de viata, extrem de interesante si ele, sunt prezentate in “adolescentul” prin Makar Ivanovici si Versilov ,doua personaje destul de sterse altfel.
    In opinia mea cel mai reusit roman nu e cel cu fratiorii si nici cel cu crima ci “demonii”.Acolo e prezentata ca nicaieri altundeva mizeria umana (mizerabilii lu’ hugo e un elogiu adus omului in comparatie cu “demonii”).

    Sa ne mai spui ce-ai citit.E interesant.Uite,eu nu reusesc sa citesc tolstoi.Nu imi place.Ma plictiseste.Adevarat,la inceput ma plictisea si Balzac dar a inceput sa-mi placa intr-un final.Cartile lui Balzac ti se lipesc pur si simplu de creieri.Nu poti sa uiti nimic din ele.Scrisul lui greoi,complicat,”mult” te oboseste la inceput,nu curge cum curge al lui dostoievski,dar daca te prinde nu mai scapi.Si Balzac e al dracu de scump si rar…ma rog…m-am lungit cu vorba.
    Zi buna !

    A,da ,cauta Turgheniev.E aproape genial.Cauta’l.Citeste tot ce’ti cada in mana de Turgheniev.Contemporan cu Dostoievski si Tolstoi si el.Nu mai stiu exact cand s-a nascut dar tot p’atunci a scris si el (sfarsitul sec 18 incep sec 19 a dat numai genii…conteaza enorm normalul ce determina realitatea in care fiintezi…dar iar ma lungesc…pa pa :P ).

  • Reply 1.August.2010

    Irib

    Da,am verificat in carte.Valkovski si nu Valvoski e numele in cauza.Imi suna putin gresit :P.
    Zi buna !

  • Reply 11.December.2013

    Baciu Emanuel-Robert

    Am ramsa impresionat de aceasta carte, intradevar, am nevoie de o pauza, nu ma pot apuca de alta daca nu meditez destul la ea, recunosc ca am plans la punctual culminant, in care toti se reunesc si isi cer iertare unul altuia…am convins colegii sa citeasca, si acum stau la rand sa citeasca cartea, ma bucur de o asemenea carte.
    Am invatat ce este mila, iertarea, bunatatea…le practicam si dinainte dar acum le-am vazut in alta lumina. Multumesc ca exista o asemenea carte.
    Succes in toate!

  • Reply 25.June.2016

    Ema

    Am avut norocul sa descopar o carte minunata, ce poate trezi sentimente profunde in inima oricarui om ce o citeste. Este stufoasa, insa merita ca fiecare pagina si fie citita cu atentie. Va recomand aceasta carte mai mult decat frumoasa, va va ajuta sa vedeti altfel sensul vietii. In final, iubirea sincera a unui parinte poate trece peste orice urma de orgoliu.

Lasă un răspuns

Atenţie! Noi suntem prieteni cu limba română şi nu mai acceptăm comentarii care nu respectă regulile de bun simţ ale gramaticii limbii noastre oficiale.
Îţi mulţumim pentru înţelegere.