Uber sau de ce am renunțat la taxi

De ceva vreme taximetria este mai mult decât o meserie, este un adevărat stil de viață. Pentru a fi taximetrist, în București cel puțin, trebuie să dai dovadă de vigilență atunci când îți alegi victimele (am vrut să spun clienții). Există și câteva repere pentru cei începători: persoana să fie îmbrăcată office sau pentru o ieșire în oraș, să fie singură și să dea semne că se grăbește. Nu cunoaște zona pentru că nu este din București sau nu vorbește limba română? Jackpot!

Un taximetrist în București trebuie să fie un bun negociator atunci când un client dorește să se urce în mașina sa. Șoferul îl va informa pe pasager că tariful afișat pe portiera mașinii este orientativ, iar că aparatul de taxat tocmai i s-a defectat. Prețul unei curse făcute în aceste condiții va fi întotdeauna compus din: Prețul normal al cursei + un spor de 50% pentru fumul de țigară din interiorul mașinii și lipsa aerului condiționat + bacșișul șoferului.

În cazul în care aparatul aflat, de regulă, pe bordul mașinii funcționează, taximetristul trebuie să apeleze la agilitatea sa. Iar prin agilitate mă refer la faimoasa “maimuță”, care le permite șoferilor să facă câteva curse de 2-300 de lei pe zi în zonele Gara de Nord, Otopeni, Băneasa ș.a.m.d. Dar, atenție, această “putere specială” a taximetriștilor nu trebuie folosită decât cu cei care sunt cazați la un hotel de 4-5 stele în București și care nu au studiat piața înainte de a veni în Capitală.

O altă cerință pentru a deveni un taximetrist de succes este să ai un vocabular bogat. Trebuie să fii pregătit să adresezi cuvinte dulci de mamă celorlalți participanți din trafic și să ai mereu o bâtă sau o rangă la îndemână în cazul în care dorești să ai și contacte fizice cu aceștia. Trebuie să urmezi o dietă strictă, bazată pe bere, shaworma și mult tutun, și trebuie să fii la curent cu ultimele noutăți din presa mondenă și cea sportivă.

Cam aceasta este părerea formată de-a lungul anilor despre taximetriștii din București. Nu spun că toți aflați la volanul unui Logan de culoarea galbenă se încadrează în categoria descrisă mai sus, la rândul meu cunoscând multe dintre excepțiile meseriei, dar grosul rămâne și nu sunt semne că ar dispărea prea curând.

Uber sau de ce am renunțat la taxi

Cu toate acestea, este nevoie de acest serviciu al transportului privat de persoane, în special într-un oraș în care timpul este prețuit. Până în acest an exista o singură variantă pentru cei care se grăbeau să ajungă din punctul A în punctul B și nu aveau la dispoziție propriul vehicul de transport: taxiul. Iar dacă nu făceau comandă la o companie de taxiuri, aveau toate șansele să dea peste un șofer ca cei descriși anterior.

Însă, de aproximativ trei luni, un serviciu alternativ, a intrat pe piața din România (mai precis în București). Acesta se numește Uber și are intenția de a schimba din temelii imaginea transportului privat de persoane! Prezent în peste 58 de țări, Uber propune un concept inovativ, caracterizat prin confort, plată online și interacțiuni plăcute între șofer și client.

Auzisem de existența aplicației încă din luna martie, dar nu am testat-o până la începutul lunii mai. Poate eram un pic sceptic cu privire la program sau poate mi să părea mai comod să iau un taxi de la colțul străzii. Toate acestea până într-o seară, în care am ieșit cu un prieten de la Mall Băneasa și am fost nevoiți să luăm un taxi până acasă pentru că nu mai circula nimic la ora aceea.

Am început să sunăm la toate numerele de taxi pe care ni le reaminteam. Majoritatea nu răspundeau, iar cei care o făceau ne transmiteau că nu au nicio mașină în zonă. Răspunsul era ciudat, deoarece în parcarea mall-ului se aflau câteva mașini de taxi de la firmele respective și păreau a fi libere. Văzând că nu avem succes cu telefonul, mă duc la unul dintre șoferii din zonă. Deja făcusem un calcul, în mod normal până acasă mă costa maxim 20 de lei (cu tot cu ocolișuri), dar aveam de gând să-i dau 25-30 ca să mă ducă fără prea multe comentarii (obișnuința…). Dar șoferul făcuse altă matematică la școală decât mine și cursa urma să mă coste 50 de lei.

Uber sau de ce am renunțat la taxi

În acel moment i-am închis (mai tare) ușa și am zis că e momentul să testez Uber. Mi-am descărcat aplicația, mi-am făcut cont și am dat să-mi caut un șofer aproape de locul unde mă aflam. Nu era niciunul, motiv pentru care am decis să mergem pe jos până la aeroport, fiind convins că am să găsesc o mașină până acolo. În fața aeroportului aplicația îmi arăta că un șofer Uber se află la șapte minute de mine. Am apăsat repede request ca să nu se răzgândească aplicația și primesc un mesaj cu confirmarea comenzii.

În timp ce așteptam, am analizat mai bine aplicația și am observat că pe lângă numele șoferului, poza, tipul de mașină și numărul de înmatriculare, puteam urmări pe hartă locul unde acesta se afla și drumul pe care îl parcurgea. Eram entuziasmat că am găsit pe cineva care să mă ducă acasă după o zi foarte lungă și că aplicația funcționează. Dar bucuria nu a durat mult deoarece telefonul a început să mă avertizeze că nu mai rezistă mult și se duce la culcare… (urma să se termine bateria).

Am început să mă rog să reziste până când vine Uber să mă ia, dar nu a fost să fie… Telefonul s-a oprit și semnalul GPS a dispărut la fel de repede. Am decis să mai aștept zece minute în speranța că va veni cineva până la urmă, dar nu s-a întâmplat acest lucru. Motiv pentru care în acea seară am luat din nou un taxi de la colțul străzii până acasă (25 lei). Eram dezamăgit de ghinionul pe care l-am avut până când am pus telefonul la încărcat și am observat că am primit un mesaj de la Uber prin care își cereau scuze că șoferul lor a fost nevoit să anuleze cursa. (Era și normal dacă nu mă mai putea găsi pe GPS.)

Uber sau de ce am renunțat la taxi

Au trecut două săptămâni de la acea întâmplare până când să încerc din nou aplicația. Era weekend-ul în care a avut loc East European Comic Con 2015 și mă grăbeam să ajung de la locul de muncă la Romexpo. Am deschis din nou aplicația, am văzut că o mașină Uber se afla în zonă și am plasat comanda. Numele domnului Cocris mi-a apărut pe ecran, poza acestuia și numărul de înmatriculare pentru un Chevrolet Lacetti.

Am așteptat puțin mai mult decât a estimat aplicația că o voi face (din cauza aglomerației din zona Piața Victoriei), dar am reușit să urc în autoturism. La volan am observat un domn în jurul vârstei de 50 de ani, cărunt și cu mustață. M-a salutat respectuos, mi-a zâmbit și am făcut cunoștință. Destinația o selectasem deja, așa că am pornit direct spre Romexpo.

Observându-mi entuziasmul (datorat în mare parte Comic Con-ului, dar și faptului că testam serviciul) domnul Cocris m-a întrebat dacă este prima cursă Uber. I-am răspuns afirmativ și l-am rugat să îmi explice mai bine ce urmează să se întâmple. Pe scurt: deschizi aplicația, soliciți o mașină în zona unde te afli, selectezi destinația (opțional), urci în mașină, porţi o conversație amicală (opțional), ajungi la destinație și cobori.

Prima reacție a fost “Cum adică cobor? Nu trebuie să vă plătesc înainte să cobor?”. Știam deja că la Uber plata se face doar cu cardul, fiind exclusă opțiunea cash, dar mă așteptam să procedez ca la orice magazin unde poți plăti cu cardul. Domnul Cocris s-a amuzat puțin înainte să-mi răspundă “Plata se face direct din aplicație, deoarece v-ați introdus deja datele cardului atunci când v-ați creat contul”. Nici nu ajunsesem la Romexpo și deja începusem să ador acest serviciu.

L-am mai întrebat dacă sunt destule curse, de când s-a înscris în program, dacă este mulțumit, care sunt reacțiile celor care apelează la această companie. Avea o vechime de doar două săptămâni și mi-a explicat că nu sunt foarte multe condiții pentru a intra în Uber, dar cele existente sunt de aur. Nu le îndeplinești, nu intri sau ești dat afară. A spus că are suficiente curse și este foarte mulțumit, în special datorită clienților pe care îi transportă. Majoritatea sunt tineri, până în 30 de ani, bine educați și civilizați cu care poate purta o conversație. Toți zâmbesc din momentul în care urcă în mașină și până când coboară, iar acest lucru îl face fericit.

Uber sau de ce am renunțat la taxi

În cele din urmă am ajuns la Romexpo, am coborât, ne-am mulțumit reciproc și ne-am urat o zi cât mai frumoasă. Eram mai mult decât încântat după această experiență, motiv pentru care în aceeași zi am mai apelat încă o dată la serviciile Uber. De această dată un Opel Corsa mi-a fost mijlocul de transport și primul lucru pe care l-am observat a fost cât de bine întreținută și curată era mașina.

În urma celei de-a doua curse am aflat informații noi despre modul în care operează compania. Bacșișul știam deja că nu este acceptat, acesta fiind și unul dintre motivele pentru care plata se realizează exclusiv cu cardul. Șoferii primesc 75% din valoarea cursei, iar restul este oprit de Uber. Există un preț minim stabilit pentru curse, în valoare de 6 lei (dacă mergi doar două străzi ești taxat cu 6 lei chiar dacă cursa făcea mai puțin). Tot cu 6 lei ești taxat dacă ai plasat o comandă și timp de 10 minute de când a sosit șoferul, tu nu te-ai urcat în mașină și nici nu ai anulat comanda.

Am mai aflat că în funcție de ratingul pe care îl primesc șoferii de la clienți după fiecare cursă (maxim cinci stele), Uber oferă bonusuri angajaților săi. Astfel compania își motivează angajații să ofere o experiență cât mai plăcută pasagerilor (unii îți oferă și bomboane la sfârșitul cursei :D).

Totodată am descoperit că, deși tariful standard este de 1,39 lei/km, acesta poate crește în anumite împrejurări precum situația în care în aceeași zonă se află mai multe comenzi decât mașini Uber disponibile. În acest caz, are loc o mică licitație între clienți. Aplicația afișează noul tarif și perioada de timp pentru care acesta este valabil, iar clientul care acceptă prețul majorat va putea amplasa comanda.

Uber sau de ce am renunțat la taxi

După aceasta au mai urmat și alte curse folosind aplicația Uber, dar niciuna cu firmele de taximetrie. Iar motivele cred că sunt evidente:

  •  Plătesc cât merg, bacșișul și “maimuța” fiind eliminate complet;
  •  Plata se face doar cu cardul, fără să mai fii nevoit să mergi la bancomat pentru a scoate bani pentru taxi;
  •  Mașinile sunt foarte bine întreținute, deoarece sunt mașinile personale ale șoferilor și nu au sute de mii de km efectuați;
  •  Întâlnești numai oameni faini, deschiși la minte și sociabili;
  •  Te simți mult mai în siguranță deoarece numele șoferului, mașina și numărul de înmatriculare îți sunt furnizate din momentul în care ai făcut comanda.

Per total aș descrie serviciul Uber ca pe o plimbare făcută cu mașina unui prieten, unde relaxarea și buna dispoziție sunt obligatorii. Iar în încheiere voi reproduce câteva dintre cuvintele spuse de Daniel, șoferul care m-a adus acasă aseară: “Dacă clientul este fericit, atunci și noi suntem fericiți!”

P.S. Dacă îți creezi contul pe Uber folosindu-te de link-ul meu de referință (http://www.uber.com/invite/JTUTYUE), vei primi o cursă gratuită de cel mult 30 lei. :)

P.S.2 Pe majoritatea șoferilor Uber pe care i-am întâlnit i-am întrebat despre modificarea Legii nr. 38/2003 privind transportul în regim de taxi şi în regim de închiriere. Cu toții mi-au răspuns că aceasta nu îi afectează și că Uber beneficiază de o autorizație din partea Primăriei Municipiului București, necesară realizării acestui tip de transport. Prin urmare, toate zvonurile privind dispariția aplicației sunt doar o încercare de dezinformare realizată de mass-media și dovezile frustrării și presiunii cu care firmele de taximetrie se confruntă în acest moment.

Distribuie:

Mihai Cosmin

Am început să scriu din curiozitate, iar această curiozitate s-a transformat rapid într-o obişnuinţă. Acum obişnuinţa a devenit o pasiune și mi-am propus să mă bucur cât mai mult timp de ea.

Spune-ne părerea ta

Atenţie! Noi suntem prieteni cu limba română şi nu mai acceptăm comentarii care nu respectă regulile de bun simţ ale gramaticii limbii noastre oficiale.
Îţi mulţumim pentru înţelegere.