Tu cum supravieţuieşti în prima zi?

Tu cum supravieţuieşti în prima zi?Nu știu de ce, dar zilele astea mi-am amintit cât de mult urăsc eu “prima zi”. Am o problemă cu zilele de genul ăsta. Așa se face că urăsc lunea. Dar desigur, cine nu urăște lunea? Doar vreo tipă care a făcut o pasiue pentru profu’ de sport și abia așteaptă să vină prima zi din săptămână ca să meargă la ora lui. Dar acum, fie vorba între noi, merită să te trezești dimineața după un weekend în care nu ai avut treabă cu alarma telefonului, doar pentru atât? Poate că da, dar nu pentru mine.

Cea mai terifiantă “primă zi” a fost evident cea de școală. În generală unde am învățat eu (sau poate și în altele) se practică “trecutul pe sub pod”. Asta însemna că bobocii, că doar îs mici și fraieri, intră în clase trecând printr-un fel de tunel alcătuit de-o parte și de alta din elevi mai mari care țin buchetele de flori ridicate astfel încât formează o boltă. Nu destul că ești speriat, acum mai trebuia să vezi o mulțime de fețe holbându-se la tine. Și asta nu ar fi cea mai mare problemă a ta. Palmele și șuturile pe care le iei pe parcurs ce înaintezi, s-ar putea să îți dea senzația că ești într-un film de groază.

Având în vedere că așa mi-am început eu școala, zic eu că a fost o minune că am rezitstat pe băncile ei până la sfârșit.

Apoi a fost prima zi de liceu, pe care sincer nu mi-o amintesc prea bine. Probabil că m-am simțit atât de prost încât am vrut să uit, lucru care mărturisesc că nu îmi displace.

Cu timpul, prima zi a unui început nu mai contează și începi să o tratezi cu o indiferență demnă de Oscar. Mai târziu însă, vine momentul să te angajezi. Și cum nu esti omul care să facă ce nu îi place, vei avea parte de câteva “prima zi” în mai multe firme, până ce îți găsești locul.

E normal, toată lumea știe că prima impresie se conturează în câteva secunde. Așa că, dacă vrei postul, te străduiești. Te schimbi de trei ori până să pleci, că doar nu vrei să pari că îți pasă prea mult, (doar eşti un rebel, reprezinți viitorul țării, dacă nu te plac, ei pierd), dar nici să cazi în celaltă extremă, având în vede că ți-ar prinde bine niște bani și apoi viitorul poate să mai aștepte.

Ajungi în sfârșit la destinație, cu cel puțin 15 minute mai târziu, deși tu te-ai trezit special cu o oră mai devreme și invoci o scuză, orice, numai să nu superi pe nimeni. Apoi urmează faza în care toată lumea se uită la tine. Vin tot felul de oameni, așa… că erau în trecere și cu ocazia asta îl văd și pe noul coleg. Noroc că au avut nevoie de un sfat de la colega din departamentul la care vei lucra tu, că altfel nu ar fi știut că au colegi noi.

Mereu mi-am imaginat că dacă ar exista un magazin de cumpărat copii, părinții și-ar studia viitoarea odraslă așa cum angajatorul și noua echipă, sudiază un intern. Unii se uită cu coada ochiului, alții cu insistență în speranța că te intimidează. Apoi, după ce te simți ca un exponat la muzeu, într-o zi în care vin copiii de la grădiniță în grup organizat să te vadă pe tine, o specie rară, primești ceva de făcut. Ceva-ul este, evident, greu pentru că e prima oară când trebuie să îl faci după anumite standarde. Când îl termi îl predai superiorului, care îți va mulțumi pentru efort, dar vezi tu, ceva-ul are cam multe greșeli. Ei, nu-i nimic, te vor învăța ei să îl faci cum trebuie.

Și uite așa, devii și corporatist, că doar Planeta va fi salvată de alții… sau poate chiar de tine, dar nu acum, că tu acum ai nevoie de bani.

Distribuie:

2 Comentarii

  • Reply 10.August.2011

    roby

    E stresanta prima zi revin dinou grijile :))

  • Reply 20.August.2011

    Robi09

    Uite un blog pe care cu siguranta o sa revin.

Lasă un răspuns

Atenţie! Noi suntem prieteni cu limba română şi nu mai acceptăm comentarii care nu respectă regulile de bun simţ ale gramaticii limbii noastre oficiale.
Îţi mulţumim pentru înţelegere.