05.Mar.2010 / Uncategorized / 1,791 vizualizări /

“Toţi fiii mei“ – Arthur Miller

Aseară am fost la Teatrul Naţional împreună cu nişte prieteni şi am văzut piesa “Toţi fiii mei“ de Arthur Miller. De menţionat ar fi regia marca Ion Caramitru, iar ca actori principali Victor Rebengiuc şi Sanda Toma.

Impulsul meu ar fi să încep să spun: splendidă, genială şi multe alte cuvinte pompoase care să denote faptul că sunt foarte încântată de ceea ce am văzut. Încerc însă să-mi abţin exaltarea şi să fiu mai obiectivă (deşi mi-e greu).

Acţiunea se petrece într-un oraş din America, la puţin timp după terminarea celui de-al doilea război mondial, în casa unei familii ce s-a îmbogăţit în urma războiului. Minciuni, trădări, drame interioare se găsesc adânc înrădăcinate în personajele acestei piese. Aparent o piesă uşoară, clasică, ce prevesteşte parcă un happy- end clasic americănesc (scriitorul piesei fiind chiar american), “Toţii fiii mei“ ascunde mult mister şi îşi ţine spectatorul cu sufletul la gură până în ultima clipă. Dramatismul atinge cote din ce în ce mai ridicate cu cât se apropie de final. Au fost momente în care nu-ţi mai venea parcă nici să mai respiri, de teamă că ai să strici acel moment cu zgomotul provocat de suflul tău, momente în care îţi venea pur şi simplu să plângi şi, paradoxal, momente pline de umor în care întreaga sală nu se putea abţine să nu râdă şi să nu aplaude.

Când am intrat în sală, m-a frapat decorul extraordinar. Apoi, a început piesa şi jocul de lumini plus coloana sonoră perfect aleasă m-au impresionat de asemenea. Iar după ce am scris mai sus nu cred că are rost să spun că mi-a plăcut foarte mult şi jocul actoricesc. Iar sfârşitul a fost monumental.

Da, am numai cuvinte de laudă. Şi da, recomand fără nicio ezitare să mergeţi să o vedeţi. Se joacă la Sala Mare şi următoarele reprezentaţii au loc pe 6, 13 şi 14 martie.