Feed RSS
Twitter
01.04.2008 
De cand n-ai mai citit o carte cu adevarat buna, plina de umor si teribil de sadica in acelasi timp? Eu una ma resemnasem cu gandul ca va trebui sa citesc romane plictisitoare si lipsite de coerenta in continuare…
Asta pana cand am dat peste Torturati-l pe artist (de fapt nu am “dat” peste ea, ci mi s-a dat in dar). Prima mea reactie a fost “cum sa citesc asa ceva?!”, dar suna mult prea tentant si, pana la urma, m-am hotarat sa fac o incercare. O decizie destul de importanta, tinand cont ca ultimele – 3 – carti pe care le-am inceput erau atat de plictisitoare incat le-am abandonat dupa primele 20 de pagini…
Si uite asa am ajuns sa citesc minunata carte a lui Joey Goebel, un nene foarte simpatic… Sa iti dau niste detalii interesante despre el.
S-a nascut in 1980 in Henderson, Kentucky. Studiile si le-a facut la Brescia University, in Owensboro, acelasi stat. Tipul a cantat in adolescenta in formatia punk The Mullets si in trupa Novembrists (ca solist si chitarist), apoi a fost scenarist (a scris cinci scenarii) si cronicar muzical. In timpul facultatii, Joey incepe sa scrie proza scurta, cea mai cunoscuta fiind Surrealist Party. Primul sau roman, The Anomalies (Anomalii), a aparut in 2003 si a fost nominalizat la Kentucky Literary Award. In 2004 apare Torture the artist (Torturati-l pe artist), roman care castiga premiul amintit, ajunge pe lista lunga la Dylan Thomas Prize in 2006 si este tradus in prezent in peste cinsprezece limbi. Protagonistii scriitorului sunt rebeli inteligenti, dementi sensibili si visatori respinsi, dezgustati de o societate care il idolatrizeaza pe Justin Timberlake. Proza lui “se plange” de absenta originalitatii si a moralitatii in cultura contemporana. Goebel locuieste tot in Kentucky, este logodit si lucreaza in prezent la al treilea roman.
Mi se pare un scriitor foarte talentat, care stie sa capteze atentia cititorului. Si acum, daca tot te-am stresat atat cu tipul asta care a scris cartea asta care imi place atat de mult, hai sa iti spun cate ceva despre roman.
Foster Lipowitz, directorul unei companii foarte puternice de entertainment din America, dezgustat de halul in care a ajuns divertistmentul in prezent, hotaraste sa infiinteze o organizatie experimentala numita Academia Noua Renastere, academie menita sa instruiasca elevii in ceea ce priveste arta si sa ii formeze prin intermediul unor profesori prestigiosi.
Dintre toti elevii, unul singur va “castiga marele premiu”, adica va “primi” un impresar pentru o perioada de cinsprezece ani, impresar care se va asigura ca artistul se mentine in starea optima pentru a crea.
Insa Noua Renastere a fost formata pe baza conceptului ca “arta se naste din suferinta”, lucru nu foarte greu de crezut, pentru ca avem destule astfel de exemple: Kafka, Beethoven, Dostoievski, Poe, Woolf, Lawrence, Coleridge, Zola, Keats, van Gogh etc. Asa incat slujba impresarului este, concret, aceea de a-l tortura pe artist… Tanarul sensibil ales pentru a deveni Artist (cu A mare, neaparat), Vincent Spinetti, va trece printr-o groaza de suferinte, si va crea la fel de multe opere reprezentative.
Actiunea este povestita chiar prin prisma impresarului, Harlan Eiffler, fost muzician, o persoana la fel de dezgustata de regresul divertismentului ca si seful sau, Lipowitz. Harlan accepta slujba, dar, cand trebuie sa se conformeze cu regulile business-ului din divertisment, isi da seama ca torturarea unui artist devine un job din ce in ce mai dificil…
Romanul se identifica cu afirmatia: “ce nu te omoara te face sa iti doresti sa mori”, dar admite si celebra varianta “ce nu te omoara te face mai puternic”…
Asa ca, daca vrei sa afli care este soarta unui Artist torturat, si felul in care vede el viata si lumea, citeste aceasta carte. Este un roman provocator, plin de neprevazut si de umor, care va alunga plictiseala dintr-o dupa-amiaza previzibila si te va face sa meditezi asupra directiei pe care o apuca divertismentul in ziua de azi. O tema foarte interesanta, in ton cu ideea pe care se bazeaza acest blog.
Pare interesant subiectul si cred ca o sa-mi cumpar cartea prin weekend/saptamana viitoare. Si asa ma tot gandeam ce carte as vrea sa citesc.
Apropo. Nu mai lasa o carte din mana dupa primele 20 de pagini. Inceputul unora poate parea banal dar incet incet se poate inchega o poveste foarte interesanta cu multe rasturnari de situatie.
Da… incerc sa fac asta, dar daca nu ma captiveaza de la inceput si daca e plina de descrieri si lipsita de actiune, ma plictisesc… Eh, mai am de lucrat la rabdare…
Sa imi spui cum ti s-a parut cartea :).
Will do.
E geniala cartea. Ma bucur ca le-a placut mai multor persoane. In literatura contemporana nu mai sunt multe carti valoroase si cum tuturor li se face o super reclama nu mai ai cum sa distingi la prima vedere. Sper sa o citeasca cat mai multi, actually:-??. kiar merita:)
Coperta, titlul si reclama, vand cartea :D, de fapt vand orice
Si mie mi-a placut. Si sunt putine carti care chiar ma satisfac. Asta merita un 11plus asa
[...] Din “Torturati-l pe artist” de Joey Goebel [...]
si eu o citesc si e super captivanta intradevar :)
eu am primit cartea de majorat :D am inceput sa o citesc,insa,din lipsa de timp ( BAC-ul vietii ) am lasat-o din mana.
revin la ea de indata ce termin cu cea de acum.
Eu cred ca o sa iti faca placere sa o citesti. E genul de roman care te prinde in paginile sale.
Astept parerea ta legata de carte :D
Am revenit.Bac-ul a trecut si inca foarte bine;))
Am terminat cartea de atunci,am mai citit si altele si mi-am amintit de Artist.N-am putut sa las cartea din mana.Am citit despre autor si am observat anumite elemente biografice inserate in carte.Acum vreau sa citesc prima lui carte.Sper sa o gasesc in oras,daca nu,ramane oricand comanda online sau vizita la Bucuresti.
Intr-adevar cartea e geniala.Imprumutati-o tuturor curiosilor:)
intr-adevar (poate ca) cartea asta e destul de faina, desi imi imaginez sa fie destul de greu sa povestesti asa ceva si sa para realist si captivant.
oricum, joey goebel a mai scris o carte, “Anomalii”, care penduleaza intre originalitate, scris copilaresc, necredibilitate, clisee stupide si un stil foarte trendy si bullshittios acum.
Îmi pare teribil de rău că eu sunt cel care-ți spune asta, însă nu vei fi niciodată fericit. Nu vreau să te rănesc. Ți-o spun deoarece cred că așa e drept, să fiu sincer cu tine înainte de a începe. Sper că apreciezi acest lucru, pentru că nimeni nu va mai fi drept sau sincer cu tine de acum încolo. Deci încă o dată, îți spun din capul locului: nu vei fi niciodată fericit! Ți-o dau în scris, și să-ți fie de bine! (…) Când mă gândesc la tine, mă gândesc la un norișor ca din desene animate atârnând deasupra capului tău, o ploaie torențială a ta, personală. Te văd udându-te până la piele, îți văd întreaga ființă șiroind de apă, și ești mereu bolnav pentru că nu te poți usca niciodată. Vremea rea te deprimă, obrajii îți șiroiesc de lacrimi de crocodil, dar lacrimile se evaporă și se preschimbă într-un alt nor care se revarsă mai nemilos peste tine. Nu poți câștiga. Va fi trist. N-o să te alegi niciodată cu fata. N-o să găsești niciodată dragostea adevărată. N-o să găsești nici un prieten demn de încredere. N-o să fii niciodată mulțumit. N-o să ai niciodată destul. Iarba ar putea întotdeauna fi mai verde. Iarba va trebui întotdeauna tunsă. Zilele îți vor fi lungi și lipsite de orice distracție. Nopțile îți vor fi singuratice, și cam atât. Vei aștepta întotdeauna zile mai bune, care nu vor veni niciodată. Și mai ales, în mod absolut categoric, n-o să ai cugetul împăcat. (…)” minunata carte nu am ce sa zic…:((
geniala carte…no comment :D
Da am citit si eu cartea acum cateva luni si mi-a placut f mult!e geniala!
Nu e nene, Joey Goebel are doar 28 de ani si e cunoscut drept noul copil-minune al Americii. De-abia astept sa citesc si Anomalii, romanul sau de debut.