The King’s Speech (2011)

The King's Speech (2011)
De când există Oscarurile, probabil că în fiecare an a fost câte un film favorit, ce aproape sigur urma să câştige majoritatea trofeelor importante. De cele mai multe ori nu prea s-au văzut surprize, pronosticurile dovedindu-se a fi corecte, mai ales că la decernarea Globurilor de Aur (care are loc cu câteva săptămâni înainte de Oscar) se premiază cam aceleaşi filme.
Însă, până acum, doar trei filme au reuşit performanţa de a primi 11 Oscaruri; ele sunt, în ordine, Ben Hur, Titanic, şi Lord of The Rings 1. King`s Speech are, în 2011, 12 nominalizări.

Filmul…

Când ne gândim la regi, regine, prinţese şi lorzi, ne gândim la o lume inaccesibilă, a oamenilor impunători, cu maniere perfecte şi, evident, cu un discurs impecabil. Însă, ascunse de istorie, se regăsesc diverse situaţii şi neplăceri care îi afectează mai rău decât pe un om obişnuit. Prinţi bolnavi de epilepsie, homosexuali, afemeiaţi, etc. se pot găsi în orice monarhie, însă, din fericire, filmul nu tratează un defect “de neiertat” al regelui George al VI-lea.

Filmul începe cu discursul monarhului George al VI-lea, pe atunci prinţ, discurs ţinut la o cursă de cai. Pus faţă în faţă cu mulţimea şi cu noua invenţie a microfonului, prinţul se blochează şi îşi scoate la iveală defectul său, bâlbâiala. După ce frecventează o serie de logopezi şi de terapii alternative fără succes, îl întâlneşte pe Lionel Logue, interpretat de Geoffrey Rush, care promite să-l ajute să treacă peste bâlbâială.

Dacă la început Bertie, aşa cum îi spune logopedul, e sceptic, după un număr de şedinţe, între cei doi se înfiripă o legătură de prietenie ce îl va ajuta pe viitorul rege, după abdicarea fratelui său, să ţină, în faţa microfonului de la radio, unul dintre cele mai memorabile discursuri din timpul celui de-al doilea război mondial. Acest discurs, şi, de fapt, întreaga poveste, sunt reale, veritabile bucăţi de istorie nu foarte cunoscute în amănunt din cauza politicii rezervate a casei regale britanice. Paralel cu acestea, se mai urmăresc abdicarea regelui Edward al VIII-lea, fratele lui Bertie, sau rolul lui Churchill în acea perioadă. Însăşi Elisabeta a II-a, fiica regelui George al VI-lea, a declarat că este impresionată de felul în care a fost realizat filmul.

Dacă aţi văzut Regina, cu Helen Mirren, atunci o să vă daţi seama cam cum e şi atmosfera acestui film; amândouă filmele prezintă culisele vieţii monarhilor britanici în momente de cumpănă, ca moartea prinţesei Diana, respectiv începerea celui de-al doilea război mondial.

Şi totuşi, chiar 12 oscaruri?

Cred că la toate premiile pentru actori se regăseşte “Discursul regelui”. Helena Bonham Carter, care, în sfârşit, are un rol de femeie sănătoasă psihic, pe care, surprinzător sau nu, îl duce cu bine, Geoffrey Rush, Guy Pearce şi, în rolul regelui, Colin Firth, fac cu toţii o treabă minunată pe ecran. Acţiunea curge firesc, nici prea lent, nici prea dinamic, scenariul respectă fidel întâmplările istorice, iar finalul este spectaculos şi emoţionant, fără să exagereze în stil hollywoodian. În fine, un film foarte bine făcut, cum rar se mai face, şi la care îţi face plăcere să te uiţi.

Tick tock

În mai puţin de 12 ore, la 3 ora României, va începe şi faimoasa ceremonie, şi vom afla dacă “The king`s speech” va intra în istorie, şi cu câte trofee o va face. Evident că cel puţin o statuetă va primi, însă de la 4 în sus miza va creşte. Şi, cum spuneam, cele mai multe Oscaruri primite până acum sunt 11; oare King`s Speech va reuşi să atingă sau să depăşească recordul? Din partea noastră are toate şansele.

Distribuie:

4 Comentarii

  • Reply 27.February.2011

    Medy

    MI-a placut si mie mult filmul si stiu ca merita sa castige, daca nu pe toate, cel putin cateva dintre premiile Academiei. Rolul meu preferat a fost cel al lui Geoffrey Rush (se scrie cu G).

    • Reply 28.February.2011

      Iosif

      Actorii au fost ok; scenariul si regia au fost de film mediu. De fapt, problema filmului e ca nu zice nimic esential: “si regii sunt oamenii ca noi” e un truism, sa fim seriosi. Cred ca ar fi necesara o atitudine in care nu ne mai lasam dati pe spate de orice “chestie” care castiga oscarul pentru ca acest premiu e irelevant dpdv artistic. Oscarul e doar inca o modalitate de a scoate bani. Mai multi bani. Cred ca peste 70 % din filmele produse in 2010 in restul Europei (ca sa nu mai punem Asia ori America de sud la socoteala…) sunt peste The King’s Speech (da, stiu ca e un film britanic, dar la capitolul asta, insularii nu mai inseamna nimic de ani buni). Uitati-va mai atent la film, intrati in esenta lui: imparatul e gol…

      • Reply 1.March.2011

        Calin

        Da, ai dreptate. Dar hai sa fim sinceri, Hollywood-ul face cele mai bune si cele mai proaste filme. Din pacate, pentru o acoperire cat mai larga a gusturilor, deci pentru profit, majoritatea filmelor iesite de acolo sunt fara prea mare profunzime, si toate sunt cam la fel. De asta e asa deosebit “The King`s Speech” (si stiu, e facut in GB, dar cum ziceai si tu…), ca nu e pe un oarecare cliseu, ca nu e spectaculos doar pentru bani si deci se ridica deasupra tuturor filmelor facute in ultima vreme.

        Cat despre filmele europene, cate apar la cinematografele noastre sau macar sunt mentionate prin vreo revista?

        Iar despre Oscaruri, te contrazic; or fi avand si ei interesele lor, nu stiu, dar NICIODATA nu o sa castige un film prost (plus ca Oscarurile sunt doar pt. filmele in engleza). Cel mai rapid exemplu? Slumdog millionaire, cu care cred ca e toata lumea de acord ca a fost o capodopera (film britanic).

Lasă un răspuns

Atenţie! Noi suntem prieteni cu limba română şi nu mai acceptăm comentarii care nu respectă regulile de bun simţ ale gramaticii limbii noastre oficiale.
Îţi mulţumim pentru înţelegere.