30.Nov.2008 / Uncategorized / 375 vizualizări /

The Good Girl

Uitaţi-vă la “The Good Girl“, dacă v-aţi uitat vreodată în viitor înainte să faceţi o alegere sau daca aţi plâns după trecut. Justine are 30 de ani şi este plictisită de viaţa ei monotonă şi îşi imaginează adesea alte locuri, alţi oameni, o altă viaţă. E înconjurată de vise neîmplinite, de un soţ care vorbeşte, dar nu gândeşte şi pentru care distracţia înseamnă vizionatul televizorului seară de seară. Justine îl întâlneşte pe colegul ei, un tip tânăr, ciudat, care îşi spune Holden după eroul cărţii “De veghe în lanul de secara“, cel ce pare să fie stropul de tinereţe şi de încredere de care are nevoie Justine şi de care se îndrăgosteşte.

Voi ce credeţi, Justine este sau nu este o fată bună?

Asta imi spune mie filmul…

Nu-mi vine să cred cât de oribile pot fi unele poveşti, unele vieţi, fapte sau decizii. Dacă aş fi în locul lui Dumnezeu nu aş putea să nu mă abţin să le dau oamenilor cu ceva în cap până când îşi dau seama ce prostii fac. Aş opri timpul probabil, ca să îi conving să renunţe, pentru că pur şi simplu nu aş rezista să îi văd. Nu ar fi nimic înălţator în faptele mele, doar frică. De fapt nu aş putea niciodată să fiu curajoasă fără să fie cineva lângă mine şi să mă ţină de mână. Mai e ăsta curaj?

Puterea asta de deasupra noastră greşeşte vreodată? Îi păsa cuiva de alegerile greşite pe care le iau oamenii? Şi care iau alţi oameni şi vieţile lor cu ele? De ce nu avem cu toţii îndeajuns curaj ca să facem ce trebuie. Cine a greşit primul? Încep să îmi dau seama cât de greu e să laşi pe cineva să aleagă singur, bine sau rău, chiar dacă tu ştii că face o greşeală.