30.Jan.2010 / Uncategorized / 502 vizualizări /
Teen Press – Revoluţii
Numărul de Decembrie al revistei Teen Press vine cu tema revoluţiilor, contrar obişnuintei teme a Crăciunului, abordată de toată lumea în această perioadă. Editorialul, scris de A. Gabriel Ban, mi-a şi atras atenţia. “Au murit degeaba“¦“, zice el. Cine? Oamenii care au murit la Revoluţie. Cei despre ale căror familii se prefac că le pasă politicienilor numai de sărbători. Durerea pierderii unui copil nu este acoperită de un bilet de tramvai gratis. “Oare cum se simte o soră când în fiecare seară se întoarce acasă în apartamentul din strada Dragoş Mladinovici, fratele ei ucis la Revoluţie?“
În continuare, avem obişnuitul “Anti vs. Contra“, de data asta subiectele puse în dezbatere fiind ierarhia contra anarhiei. Irina Sanda susţine ierarhia. De ce? Pentru că în lume este nevoie de o anumită ordine, de anumite legi, tocmai pentru a simţi nevoia de libertate. Şi pentru că termenul de “anarhie“ a apărut datorită existenţei termenului de “ierarhie“.
Alexandra Revenco nu este însă de acord. Încă de la început, ne explică diferenţa dintre termenii “anarhie“ şi “anarhism“, ea referindu-se la cel din urmă, care este un curent filosofic, “o mişcare alternativă cu idei social-politice“ ce îşi are rădăcinile încă de pe timpul lui Aristotel. În ziua de astăzi, dacă cineva are curajul să se revolte şi să afirme ceva diferit opiniei generale, este privit sceptic şi asaltat de mii de critici. Alexandra îşi doreşte egalitate între sexe. S-a săturat de fluierăturile de pe stradă şi vrea să dea mâna ca semn de noroc cu prietenii.
Tind să ţin partea Irinei, totuşi. Ca o societate să funcţioneze, este nevoie de reguli. Altfel ar ieşi o dezorganizare totală şi oamenii ar ajunge să se omoare între ei. Şi nu cred că prin anarhism ar înceta comentariile de pe străzi, ba chiar din contră. Nu cred că s-ar rezolva ceva, poate doar pe un timp foarte scurt. Mi-au plăcut însă argumentările Alexandrei, m-au făcut să privesc totuşi cu ochi mai buni anarhia.
Tot Irina Sanda scrie articolul “Câteva reflectări despre comunism“¦“ în care încearcă să deschidă ochii celor care spun că “era mai bine inainte“. Într-adevăr, oamenii apreciau mai mult un anumit lucru, deoarece erau nevoiţi să aştepte cu orele la cozi uriaşe; şi poate s-au făcut anumite lucruri în acea perioadă, însă România a rămas şi mai în urmă decât era. Şi străinii nu mai ştiau nimic de noi şi asta pentru că ne-am izolat de tot şi am încercat să înflorim “prin noi înşine“. În timp ce românii se chinuiau în această ţară îndoctrinată, americanii “îşi trăiau bine-mersi viaţa în stilul hippie“. Şi tocmai de aceea, noi trebuie să profităm de această libertate pe care o avem acum, să ne bucurăm că “avem viaţa în propriile mâini“. Pe scurt, e un articol ce vrea să ambiţioneze tinerii din ziua de azi, să îi facă să realizeze marea şansă pe care cu două decenii în urmă nu ar fi avut-o, şansa de a face cunoscută şi această ţărişoară în ochii străinilor şi de a ajuta-o să evoleze cât mai mult. Îi datorăm asta.
În incheiere, vreau să atrag atenţia asupra articolului “In rebelio veritas“ scris de Ana-Maria Iwada, în care aceasta a binevoit să prezinte câteva adevăruri legate de revoluţii. Cel mai mult mi-a plăcut “A învăţa este o revoluţie – fiecare noutate descoperită revoluţionează tot ceea ce ştiai până atunci.“ .Cam atât am de spus, acum treceţi şi citiţi revista :-)
patty@amdoar18ani.ro
