Tectonica sentimentelor. Teatrul inimii.

Tectonica sentimentelor. Teatrul inimii.A fost un spectacol reuşit. O întindere plăcută, un spectacol plin de încărcătură emoţională, sentimentală, ce dezvăluie un joc murdar pus la cale de o femeie realizată pe plan profesional ce încearcă să aibe success şi pe plan emoţional însă tentativa sa nu reuşeşte din cauza jocului de orgolii în care se afundă pe zi ce trece. O luptă dusă între patru femei ce încearcă să cucerească fiecare prin ceva bărbatul, acesta devenind o miză a luptei lor. În joc se pun speranţa, lipsită însă din peisaj până la final, dragostea pură însă şi dragostea abjectă, murdară de gânduri. În încercarea de a-şi depăşi condiţia umilă, două dintre femei, de meserie prostituate – subiect vast în cotidianul de astăzi.

Acţiunea se petrece în intimitatea unor cadre restrânse în inima Parisului în zilele noastre. O lume rafinată, scumpă în care puţini îşi permit luxul să ducă o viaţă modestă. Personajele provin din România, această ţară a prejudecăţilor, a dragostei ce se risipeşte cu zi ce trece.

Decorul este redus, este esenţial însă suficient pentru a putea reliefa quintesenta piesei.

Această piesă este asemuită plăcilor tectonice ale pământului ce se mişcă asemeni sentimentelor precum dragostea. Se mişcă, însă niciodată nu îşi reiau poziţia iniţială. Odată cu trecerea timpului trec prin faze ce le dizlocă mai mult astfel totul este intr-o continuă schimbare.

Acţiunea în profunizmea ei tratează incertitudinea unei femei de succes ce caută în străfundul relaţiei sale cu bărbatul (ce se presupunea a fi iubirea vieţii ei), diferite simptome de răceală ce le-ar putea afecta mariajul.

Astfel îşi creează singură un întreg scenariu şi îl aruncă pe bărbat în braţele unei prostituate ce se ascunde sub masca unei studente la literatură. Se creează situaţii inedite, ce supun personajele la încercări ale psihicului şi ale inimii deopotrivă.

Dragostea rămâne o temă preferată de majoritatea dramaturgilor mai ales în literatura post-modernistă franceză precum textul acesta de Eric-Emmanuel Schmitt. Tema prezintă o multitudine de aspecte, de faze ale iubirii de care majoriatetea s-au lovit. Întâlnim egoismul femeii în încercarea de a-şi păstra fericirea. Dar în acelaşi timp în întâlnirea nefericirii ei face tot posibilul să mai câştige şi nefericirea părţii masculine din viaţă ei.

Creează intrigi ce implică direct viaţa şi intimitatea bărbatului, ceea ce îi arată masca răutăţii, a orgoliului, a răzbunării încercând să-l facă responsabil pentru că a încetat să îl mai iubească sau pentru că a încetat să o mai iubească.

Actorii se impun şi domină scena creând astfel o întreagă reconstituire fără a omite esenţialul.

Este un spectacol ce abordează “filozofia dragostei” încercând să o desluşescă şi să reliefeze anumite părţi din ea. O “telenovelă” scurtă ce atrage privirea conţinând şi o doză subtilă de umor, ce îi da o notă de atractivitate şi merituozitatea de a fi vizionată. Este o abordare nouă ce atrage şi surprinde totodată.

Teatrul încânta sufletul şi spiritualitatea. Este o dovadă subtilă de iubire faţă de artă.

O distributie încantatoare: Ilinca Goia, Tamara Creţulescu, Carmen Ionescu, Valentina Zaharia şi Liviu Lucaci.

Vă recomand să vizionaţi acest spectacol!

Teatrul Naţional Bucureşti, sala Atelier. Reprezentaţie în data de 16 decembrie 2010.

Distribuie:

Spune-ne părerea ta

Atenţie! Noi suntem prieteni cu limba română şi nu mai acceptăm comentarii care nu respectă regulile de bun simţ ale gramaticii limbii noastre oficiale.
Îţi mulţumim pentru înţelegere.