Teatrul, opera, cărțile și valoarea lor în ochii tinerilor de azi

Teatrul, opera, cărțile și valoarea lor în ochii tinerilor de aziMersul la teatru, la operă sau cititul, toate au devenit pentru tinerii de astăzi subiecte necunoscute sau motive pentru a râde de cei care le practică. Dacă mergi la teatru, înseamnă ca ești prea liniștit, dacă mergi la operă deja ești un tocilar neînțeles, iar dacă citești… nici nu mai zic. Sau, mai pe înțelesul lor, ești un lifeless. Intră apoi pe facebook sau hi5 și scriu: cărți preferate – cărțile de joc, ha, ha, ha.

Dar hai, totuși, să le iau pe rând.

Mersul la teatru. Recunosc faptul că n-am mai mers la teatru de când eram mai mică și mă duceau părinții la Teatrul de Revistă. Deși erau lucruri pe care nu le înțelegeam, aproape că știam pe de rost fiecare piesă. Iar motivul pentru care nu mai merg, este, în principiu, acela că nu am cu cine. De fiecare dată citesc afișele de la metrou de sus până jos și de multe ori mi-am zis mă, la piesa asta chiar aș merge. Dar n-am ajuns. Oare așa fac și ceilalți tineri care nu merg, sau este o rușine să mergi la teatru la 18 ani? Sau… poate că e considerată o activitate demodată?

Mersul la operă. Ei bine, aici recunosc, nu am mers niciodată. Am încercat să ascult, dar nu înțeleg mare lucru. De fapt, nu înțeleg nimic și nu știu dacă trebuie neapărat să dau vina pe cei care nu m-au dus când eram mică. Sau, poate că ar trebui? Am auzit, totuși, că acolo ți se oferă ceva pe care se explică ce se întâmplă în fiecare piesă. Deci poate că nu e chiar așa de imposibilă precum pare la televizor sau la radio. Aș da o fugă, dacă ar exista un doritor care să meargă cu mine, mai ales că nu e nici chiar așa de scump cum îmi imaginam. Îi respect pe cei care merg la operă și consider că aceasta este o activitate la care nu poate participa oricine și care, în niciun caz, nu trebuie luată în râs.

Cititul. De citit, citesc destul, zic eu, și îi detest pe cei care râd de lucrul ăsta. Păi în loc să pui mâna pe o carte, măcar pe un Ion Creangă, dacă altceva nu înțelegi, și să înveți să scrii corect, să vorbești corect și să îți dezvolți imaginația, tu râzi? De fapt, la urma urmei, cine râde la urmă, râde mai bine. Astfel știm de la primul gest cine ia bacul și cine nu. Sau, pentru a nu fi prea dură, aflăm de la început cu cine poți purta o discuție și cu cine nu. Mie nu îmi place să stau pe scaun în metrou și să mă uit la cel din fața mea, cum nu-mi place nici să mă joc pe telefon și cei de lângă mine să chiorască ochii în display-ul meu. Și poate, totuși, cei care nu citesc nu poartă toată vina pentru că, după părerea mea, acesta este un lucru pe care cineva trebuie să ți-l inspire de mic. Deși este o activitate care nu e iubită de toți, mă bucură faptul că are destui adepți ce găsesc o mândrie în asta, și nu o rușine, precum cei care nu o fac.

În concluzie, cine e de vină pentru faptul că tinerii de azi nu mai participă la activități culturale? Să fie vorba despre o educație incompletă primită în copilărie, despre faptul că își ocupă timpul cu jocurile pe calculator și vorbitul pe mess sau despre o simplă pasiune ce ar trebui sa vină de la sine? Cert este că poveștile alor mei despre cum își petreceau ei timpul liber nu mai au nimic în comun cu activitățile practicate de tinerii de acum.

Distribuie:

4 Comentarii

  • Reply 6.September.2011

    Gerhald

    Eu cred ca suntem prea saraci ca sa ne mai intereseze cultura, astfel ca am ajuns sclavii divertismentului moca de la televizor.

    • Reply 6.September.2011

      Kivi Kola

      Exista reduceri pentru elevi/studenti, exista anticariate daca vrei carti ieftine. Exista Internetul daca chiar tii sa te culturalizezi. Exista pana si emisiuni de cultura la TV, desi banuiesc ca putini urmaresc TVR Cultural, de exemplu.

      De ce sa dai vina pe saracie pentru a-ti justifica pur si simplu lenea sau lipsa de interes?

      Am putea da vina pe sistemul scolar. Pentru incapacitatea profesorilor de a trezi cheful de cultura.

      Mmmneah, n-ar merge, profesorii sunt saraci, n-au de unde sa aiba chef sa isi faca treaba…

  • Reply 8.September.2011

    Dexter

    Deacord cu Kivi Kola : eu personal ador sa citesc (in principal romane de dragoste sau care “atenteaza” la psihologia umana) , dar sunt de parere ca profesorul de romana e cel care ar trebui sa ii transmita elevului dragostea pentru carti. Cei ma multi profesori doar spun “e o carte foarte frumoasa : si asta si aia si aia” si tot asa multe carti fara vreo descriere importanta incat elevul nu numai ca se plictiseste sa se tot gandeasca la toate cartile alea, dar poate ca nici makar nu sunt genul lui sau poate ca pur si simplu jocul de countes strike pe care il lauda toti prietenii sau facebook-ul unde mai vedem cine ,ce poze si-a mai adaugat li se pare mult mai interesant decat o carte despre care “profu’ ” a spus ca “e foarte interesanta” – si-atat, pauza.
    Saracia nu atenteaza la cunostintele nimanui si mai ales sa nu aud de asa ceva atata timp cat exista abonamentul la biblioteca(gratuit) sau si mai si : ai deja un calculator.

  • Reply 9.September.2011

    Simone

    Eu sincer nu cred ca asta este situatia generala. Merg des la teatru si la opera si este plin de tineri! Eu cred ca e doar vorba de perceptia fiecaruia si de dorinta de a face ceva “nou”. Am mers la opera la 20 de ani, desi aveam aceleasi prejudecati ca ale celor care nu merg, ca sunt doar unii care “urla” pe scena. Cu siguranta este vorba de mediul in care tinerii au crescut, dar pana la urma exista si partea aceea de educatie pe care ti-o oferi singur dupa ce faci 17, 18 ani :). Daca ai vreodata chef de opera sau teatru, da un semn si mergem :P.

Lasă un răspuns

Atenţie! Noi suntem prieteni cu limba română şi nu mai acceptăm comentarii care nu respectă regulile de bun simţ ale gramaticii limbii noastre oficiale.
Îţi mulţumim pentru înţelegere.