TDCSNA: New Order

Grupurile astea vin din mai multe genuri, zone şi epoci, pot fi mai mult sau mai puţin cunoscute, dar merită cel puţin o ascultare. Din seria TDCSNA azi avem New Order.

New Order

New Order

Grupul New Order reprezintă un studiu de caz în depăşirea tragediei: format de membrii Joy Division după sinuciderea lui Ian Curtis, New Order au devenit unul din cele mai influente şi de succes grupuri din anii ’80 datorită fuziunii lor între post-punk, alternative rock şi muzica electronică. Grupul a luat naştere în 1980, a fost în hiatus între 1993-1998 şi s-a desfiinţat în 2007.

Membrii au fost:

Bernard Sumner – vocal, chitară, sintetizatoare, programare, melodica
Peter Hook – bas, vocal backup, programare
Stephen Morris – tobe, sintetizatoare, programare
Gillian Gilbert – chitară, sintetizatoare, vocal, programare (1980-2005)
Phil Cunningham – chitară, sintetizatoare (2005-2007)

Numele lor vine de la managerul Rob Gretton, care l-a găsit într-un articol din The Guardian despre situaţia din Cambodgia. Nesurprinzător, numele a atras iniţial noi acuzaţii de simpatii fasciste, datorită faptului că expresia apărea şi în Mein Kampf drept “noua ordine al celui de-al Treilea Reich”.

Grupul este faimos atât pentru muzica sa cât şi estetică: practica lor de a refuza interviuri în general în anii ’80, concertele scurte, versurile arbitrare, obscurantiste şi coperţile minimaliste create de designerul Peter Saville le-au dat o reputaţie enigmatică. Din punct de vedere muzical, New Order au fost printre primele şi cele mai reuşite grupuri care au combinat alternative rock şi muzica dance, în special techno, electro, Italo-disco şi mai târziu acid house, cu influenţe adiţionale din artişti precum David Bowie, Neu!, Kraftwerk şi Giorgio Moroder. În plus, succesul lor în fuziunea rock-dance şi predominanţa sintetizatoarelor a influenţat la rând atât genul de synth-pop într-o măsură considerabilă, cât şi artişti contemporani cu un stil similar precum Pet Shop Boys şi Depeche Mode. În contrast cu multe alte grupuri care au urmat şi au folosit aceeaşi tehnică de “post-punk + electronică”, New Order reţin destule excentricităţi stilistice încât muzica lor a scăpat de nenumăraţii imitatori care au diluat genul, precum: basul melodic al lui Hook, care de multe ori funcţionează ca un instrument central (basul sintetizat al lui Gilbert în general aprovizionează propulsia ritmică), ritmurile mecanice ale lui Morris (comparabile cu cele ale lui Chris Frantz din Talking Heads), integrate uşor cu drum machines-urile folosite de grup, riff-urile lui Sumner mai armonice şi melodice comparate cu cele agresive din Joy Division (atunci când nu cântă chitara de ritm), vocea sa fără vlagă, laconică, şi obiceiul grupului de acorda mai multă importanţă instrumentaţiei decât versurilor comparat cu alte grupuri de synthpop. Această atenţie pentru instrumentaţie ajută grupul să menţină elementul uman din muzica lor în ciuda folosirii intense a instrumentelor electronice (sintetizatoare, secvenţatoare, drum machines). Şi ca o diferenţă în plus, sunetul lor tinde să fie pe alocuri mai auster şi sumbru decât alte grupuri din acelaşi gen, în ciuda prezenţei/predominanţei pieselor de pop mai joviale (probabil o influenţă rămasă din perioada Joy Division?).

One last thing. Dintr-un motiv sau altul, multe din single-urile faimoase şi de succes ale grupului nu apar pe albumele contemporane – ele sunt incluse cu ediţiile Collector’s Edition ale albumelor, dar eu am versiunile originale. Majoritatea sunt colectate pe compilaţia Substance (1987), şi astfel le voi discuta acolo. Nu am albumele Get Ready (2001) şi Waiting for the Sirens’ Call (2005).

no-mDebutul oficial al grupului, Movement (1981), îi capturează în mijlocul confuziei şi dezorientării cauzate de sinuciderea lui Curtis, situaţie care se resimte în caracterul albumului. Produs de Martin Hannett, al cărui relaţie cu grupul deteriorase în aşa măsură încât acesta a fost ultimul album Joy Division/New Order la care a lucrat, Movement are un sunet ameninţător şi atmosferic, asemănător cu cele două albume Joy Division dar cu ceva mai multe sintetizatoare, iar toţi membri alternează vocale datorită incertitudinii despre cine să fie vocalistul principal al grupului (în final Sumner a fost ales). Movement asigură o legătură între vechiul stil Joy Division şi ce urmau să devină New Order, şi conţine chiar primele semne ale evoluţiei, dar statusul de album de tranziţie se resimte în numărul pieselor care sună ca imitaţii palide Joy Division (“ICB”, “The Him”) sau pur şi simplu nedistinse (“Chosen Time”, al cărui ritm rigid şi linie de bas sinetizată semnalează tranziţia grupului către synthpop şi muzica dance, dar fără melodii memorabile, “Denial”), comparat cu piesele reuşite (piesa practic de power pop “Dreams Never End”, cântată de Peter Hook, “Truth”, o imitaţie a piesei “Atrocity Exhibition” cu drum machines, piesa opresivă cu accente industriale “Senses”, melancolicul “Doubts Even Here”).

no-pc&lPower, Corruption & Lies (1983) reprezintă un progres masiv de la Movement, în măsură în care poate provoca scepticism dacă aceste două albume sunt făcute de acelaşi grup. Produs de grup (la fel ca restul albumelor din cariera lor de acum încolo), pierzând sunetul funebru, apatic de pe debut, New Order integrează influenţele de Italo-disco în muzica lor şi sporesc caracterul electronic al muzicii, două schimbări executate cu succes. Căpătând energie şi chiar un caracter mai fericit, Power, Corruption & Lies din punct de vedere calitativ este excelent, cu destule melodii memorabile dar şi experimentaţie şi întindere stilistică pentru a asigura o măsură de originalitate în cadrul scenei de synthpop. Majoritatea pieselor sunt foarte bune (“We All Stand”, cu o influenţă evidentă din dub şi reggae, piesa extinsă de electro “5 8 6”, piesa monotonă influenţată de Kraftwerk “Your Silent Face”, “Ultraviolence”, “Ecstasy”, cu vocale procesate printr-un vocoder), dar cele care se disting sunt: “Age of Consent”, cu un riff de pop/rock şi un ritm în stil Talking Heads peste care grupul adaugă totul de la sintetizatoare contrapuntale la variaţii melodice şi efecte percusive, “The Village” (combinând din nou riff-uri senine de chitară ce par create de John Squire cu tobe tribale şi sintetizatoare) şi melancolicul “Leave Me Alone”.

no-l-lPower, Corruption & Lies este albumul unde New Order şi-au început şirul de albume reuşite, dar Low-life (1985) reprezintă albumul pe care şi-au perfecţionat fuziunea de dance-rock până ce au ajuns la un sunet unitar, care va forma baza tuturor albumelor ulterioare: folosirea la greu a sintetizatoarelor şi electronicelor nu eclipsează chitările lui Sumner sau basul lui Hook, iar albumul o fi plin de piese de pop memorabile dar producţia conţine destule elemente experimentale şi neaşteptate pentru a menţine interesul, precum şi versuri destul de idiosincratice ce uneori contrastează cu instrumentaţia (versurile narative din “Love Vigilantes”, de exemplu). În afara piesei mai minore dar reuşite “Face Up”, Low-life este dominat de piese memorabile, care se răspândesc din punct de vedere stilistic de la pop/rock precum seninul “Love Vigilantes” şi agresivul “Sunrise” (sunând în ceva măsură ca The Cure), la piese de dance precum percusivul “The Perfect Kiss”, melancolicul “This Time of Night”, “Sooner Than You Think” şi ameninţătorul “Sub-culture”, şi de asemenea singura piesă pur experimentală a discului, instrumentalul funebru “Elegia”.

no-bDupă două albume pe care şi-au stabilit şi definitivat stilul, respectiv, New Order se relaxează într-o anumită măsură pe Brotherhood (1986) – ca şi când nu mai au nimic de dovedit, ei creează un album foarte direct şi cu un caracter nepăsător (observaţi cum Sumner râde la versurile ridicole din “Every Little Counts”). Aceasta nu ar trebui confundat cu lenevie, totuşi: New Order continuă să facă muzică memorabilă şi impresonantă. De data aceasta, albumul este împărţit în două părţi, prima conţinând piese de rock şi a doua cele de dans. Partea de rock este ajutată de caracterul direct al discului şi de performanţe mai dure decât înainte (riff-urile lui Hook şi Sumner au un caracter mai agresiv, iar Morris în particular sună de parcă-şi zdrobeşte kit-ul de tobe majoritatea timpului), conţinând piese foarte bune precum hipnoticul “Paradise”, optimistul “Weirdo”, piesa contemplativă dominată de chitări acustice “As It Is When It Was” (ce escalează într-un final frenetic), agresivul “Broken Promises” şi “Way of Life”. Partea de dance conţine cel mai faimos şi de succes single al grupului în SUA, “Bizarre Love Triangle”. Restul pieselor, dacă nu se ridică exact la nivelul single-ului, rămân foarte bune: aranjamentul grandios din “All Day Long” (dominat de sintetizatoarele lui Gilbert), “Angel Dust” (introducând elemente din muzica orientală în formula de synthpop) şi relaxatul “Every Little Counts”. În total, piesele care ies în evidenţă pe Brotherhood sunt “Weirdo”, “Way of Life”, “Bizarre Love Triangle” şi “All Day Long”.

no-sSubstance (1987) este un album dublu ce colectează toate single-urile lansate de grup care nu au apărut pe albume, împreună cu piesele de B-side; câteva single-uri au fost reînregistrate special pentru album, dar majoritatea sunt versiunile de 12” ale pieselor. În general, primul disc este dedicat single-urilor, iar al doilea B-sideurilor. Fără un dubiu, primul disc este cel mai bun, conţinând single-uri excelente precum: “Ceremony” (primul single lansat de grup, o înregistrare după ultima piesă înregistrată ca Joy Division), “Everything’s Gone Green” (primul single ce a folosit un secvenţator şi cu o influenţă pronunţată din techno), o versiune nouă după “Temptation” (nu am versiunea originală, nu pot face comparaţii, discografia grupului e prea haotică la single-uri…), piesa clasică “Blue Monday” (remixată, relansată şi abuzată de alţii de nenumărate ori, de la Rihanna până la grupul de industrial metal Orgy), o versiune nouă de la piesa “Confusion” (produsă în colaborare cu producătorul de hip hop/electro Arthur Baker), piesa de pop influenţată de funk “Thieves Like Us” (co-produsă de grup şi Arthur Baker), versiunile extinse de 12” ale pieselor “The Perfect Kiss”, “Bizarre Love Triangle” şi “State of the Nation” (piesa cea mai influenţată de funk din discografia grupului), versiunea de single a piesei “Sub-culture” (cu vocale backup adiţionale, o schimbare care nu-mi place…), un single mai slab dar tot bun “Shellshock” (coprodus de grup şi John Robie, apaărut pe coloana sonoră a filmului Pretty in Pink) şi “True Faith” (coprodus de grup şi Stephen Hague, un hit în SUA şi cunoscut pentru videoclipul suprarealist). Al doilea disc este ceva mai variat din punct de vedere calitativ, B-sideurile alternând între piese excelente precum: atmosfericul “In a Lonely Place” (B-sideul “Ceremony”, penultima piesa înregistrată de Joy Division), “Procession” (încă o piesă în stil Joy Division), ameninţătorul “Cries and Whispers” şi “1963”, piese okay precum: “Lonesome Tonight” şi “Murder”, o piesă slabă, “Hurt” şi câteva remixuri: versiuni instrumentale după “Confusion” şi “Thieves Like Us”, “The Beach” (remix de la “Blue Monday”), “Shame of the Nation” (remix de la “State of the Nation”) şi “The Kiss of Death” (remix de la “The Perfect Kiss”). În total, Substance este o prezenţă esenţială în orice colecţie New Order.

no-tTechnique (1989) evidenţiază o mare schimbare în stilul New Order. Înregistrat în Ibiza, Spania, Technique scade elementele de rock şi în schimb introduce influenţe din acid house şi balearic house în sunetul lor de synthpop. Noile influenţe sunt integrate cu uşurinţă în fuziunea ce stă la baza sunetului New Order, iar chitările nu sunt complet abandonate – accentul este pur şi simplu trecut pe electronice. Sigur, albumul are o întindere stilistică mai restrânsă, de la house/techno/dance (“Mr. Disco”, “Vanishing Point”) la pop/rock (“All the Way”, “Love Less”, “Dream Attack”), dar prezenţa pieselor excelente precum acid house-ul agresiv “Fine Time” (cu drum machines şi baterie mai frenetice ca anterior şi un munte de sintetizatoare de Gilbert), fuziunea energetică techno-acid house “Round & Round”, funk-rockul “Guilty Partner” şi pop-rockul “Run” fac din Technique un alt succes pentru grup.

no-rPrimul album făcut după colapsul Factory Records, Republic (1993) a fost ultimul album lansat de grup înainte de hiatusul lor pentru a se implica în alte proiecte (Sumner formând grupul Electronic cu Johnny Marr, Hook în grupul Monaco şi Morris şi Gilbert formând The Other Two). Coprodus de New Order şi Stephen Hague, Republic evidenţiază o schimbare: în contrast cu Technique, de data aceasta grupul oscilează accentul către chitări, construind piese de pop/rock care sunt după aceea augumentate cu electronice şi nu invers. Şi grupul evident era atent la dezvoltările stilistice din această perioadă: albumul conţine influenţe evidente din Madchester şi trip-hop. Această tehnică este pusă în folosului unei alte serii de piese foarte bune (“Everyone Everywhere”, cu chitări de funk de Sumner, “Young Offender”, “Liar”, trip-hop-ul “Times Change”, “Special”, atmosfericul “Avalanche”), şi rezultă în piese excelente precum: piesa în stil Stone Roses “Regret”, piesa de house “World”, melancolicul “Ruined in a Day” (combinând chitări acustice cu un ritm în stil Massive Attack), “Spooky” şi piesa de techno dură “Chemical”. În lipsa oricărui semn de declin calitativ, Republic este încă un album excelent şi cel care a încheiat perioada deosebit de rodnică New Order.

Piese:


New Order – Dreams Never End


New Order – Doubts Even Here


New Order – Age of Consent


New Order – The Village


New Order – Love Vigilantes


New Order – The Perfect Kiss


New Order – Elegia


New Order – Weirdo


New Order – Way of Life


New Order – Bizarre Love Triangle


New Order – Ceremony


New Order – Temptation (1987)


New Order – Blue Monday


New Order – Confusion (1987)


New Order – Thieves Like Us

[yt-simplu]og1HAkjOuL0[/yt-simplu]

New Order – In a Lonely Place


New Order – 1963


New Order – Fine Time


New Order – Round & Round


New Order – Run


New Order – Regret


New Order – World


New Order – Ruined in a Day

Distribuie:

Echipa

AmDoar18Ani.ro este un blog colectiv ce îşi propune să informeze tinerii liceeni. Îi vom ţine la curent cu evenimente care mai de care mai interesante, ce îi vor ajuta să îşi petreacă într-un mod folositor timpul liber.

Spune-ne părerea ta

Atenţie! Noi suntem prieteni cu limba română şi nu mai acceptăm comentarii care nu respectă regulile de bun simţ ale gramaticii limbii noastre oficiale.
Îţi mulţumim pentru înţelegere.