TDCSNA: My Bloody Valentine

Grupurile astea vin din mai multe genuri, zone şi epoci, pot fi mai mult sau mai puţin cunoscute, dar merită cel puţin o ascultare. Din seria TDCSNA azi avem My Bloody Valentine.

My Bloody Valentine

My Bloody Valentine

My Bloody Valentine deţin distincţia de a fi unul din puţinele grupuri care a pionierat un gen de muzică şi l-a dus la desăvârşire atât de complet încât a intrat în declin după aceea, genul respectiv fiind numit “shoegazing”. Membrii grupului au fost:

Kevin Shields – vocal, chitară
Bilinda Butcher – vocal, chitară
Debbie Googe – bas
Colm Ó Cíosóig – tobe

Numele lor vine de la filmul de horror canadian “My Bloody Valentine”, apărut în 1981. mai târziu cu un remake în format 3-D lansat în 2009.

Grupul a fost format de Kevin şi Colm în 1984 în Dublin, Irlanda. Iniţial ei aveau ca membri pe Dave Conway (vocal) şi Tina (ultimul nume necunoscut, claviaturi). Grupul s-a mutat în Olanda în 1985, apoi la Berlin înainte de a se stabili definitiv în Londra. În această perioadă MBV sunau ca un grup de synthpop/goth rock oribil, şi instabilitatea aliniamentului şi situaţia proastă i-a forţat să înregistreze numai EP-uri. Debbie Googe s-a alăturat grupului în 1985, timp în care grupul a schimbat casele de discuri de două-trei ori. MBV în forma actuală au ieşit la iveală în 1987, când Conway a plecat şi a fost înlocuit de Bilinda Butcher, iar grupul a găsit o casă stabilă la Creation Records. MBV au ajuns în sfârşit la shoegazing în 1988 după mulţi ani ca goth rock prost sau “indie-pop” anonim, dar au fost daţi afară de la Creation în 1992 din cauza comportamentului eratic al lui Kevin şi dificultăţile asociate cu înregistrarea ultimului album. Grupul s-a dus la Island Records dar au căzut într-o perioadă de inactivitate şi au intrat în hiatus, dar s-au reunit în 2007 şi au început un turneu de festivale rock, iar în momentul de faţă lucrează la material nou.

Stilul de “shoegazing” pionierat de My Bloody Valentine este cam greu de descris dar este cel mai bine rezumat ca “psychedelic rock on steroids” (cu influenţe din Velvet Underground, Sonic Youth şi grupul de dream pop Cocteau Twins) sau mai succint “relaxare intensă”, având un sunet agresiv dar halucinatoriu, riff-uri hipnotice, o abundenţă de chitări procesate şi tratamentul vocii ca un instrument (îngropându-le şi obscurdându-le în mixaj), şi o reputaţie pentru cântat la un volum asurzitor în timpul concertelor (când i-am văzut în 2008 în Roskilde, unul din monitoare puse în spatele audienţei arăta la un moment dat 129 dB, practic volumul unui motor de avion). Aceste caracteristici au fost duplicate de multe grupuri de shoegazing (Chapterhouse, Ride, Lush, Boo Radleys, Slowdive), dar My Bloody Valentine deţin două atu-uri importante, baza stilului lor: combinaţia între muntele de chitări al lui Kevin Shields şi vocea angelică a lui Bilinda Butcher. Sigur, Kevin şi Bilinda adeseori cântă simultan unele piese, şi Kevin are câteva de unul singur. Sigur, Debbie şi Colm sunt instrumentalişti solizi ce ancorează piesele grupului şi astfel aduc o contribuţie importantă (în special bateria frenetică a lui Colm), dar, really, MBV nu ar fi aceeaşi fără Bilinda. Această combinaţie le-a dat pieselor lor asurzitoare un caracter mai frumos, mai hipnotic comparat cu grupurile de “noise rock” care vroiau doar să asurzească şi să paralizeze audienţa.

Primele EP-uri ale grupului, This Is Your Bloody Valentine (1985), Geek! (1985), The New Record by My Bloody Valentine (1986), Sunny Sundae Smile (1986), Strawberry Wine (1987) şi Ecstasy (1987), sunt acum “out of print” (scoase din fabricaţie), practic imposibil de găsit şi oribile oricum. Evitaţi-le ca o plagă.

mbv-realiseEP-ul You Made Me Realise (1988) este practic manifestul grupului, unde în final au ajuns la shoegazing după o perioadă lungă în jungla de goth rock. Piesa “You Made Me Realise” este absolut clasică, condusă de un riff brutal şi memorabil, armoniile vocale ale lui Kevin şi Bilinda, şi conţine în plus o secţiune zgomotoasă în mijloc poreclită de fani “the holocaust section” (durează 1-2 minute pe disc, dar live grupul o extinde până la 20 minute). Restul pieselor sunt piese de shoegazing solide (abrazivul “Slow”, “Thorn”, relaxatul “Cigarette in Your Bed”, “Drive It All Over Me”), dar piesa “You Made Me Realise” face deţinerea EP-ului obligatorie.

mbv-anythingIsn’t Anything (1988) este primul album de lungă durată My Bloody Valentine, şi este simultan un album revoluţionar “in its own right” şi o evoluţie către albumul definitiv MBV. În primul rând trebuie să menţionez producţia: am făcut greşeala de a asculta discografia grupului invers, şi am dezvoltat o antipatie faţă de producţia albumului, care este mai influenţată de punk şi garage rock decât psychedelic-ul care urma. În consecinţă chitările sună murdare, vocalele sunt ori prea proeminente în mixaj ori prea îngropate şi tobele sună artificial, cu prea mult “gated reverb”. Dar după ce sar peste problema asta albumul este excelent. În ciuda unor piese mai slabe (“Soft as Snow (But Warm Inside)”, stricat de producţia stângace, anonimul “Cupid Come”, pop-ul generic “I Can See It (But I Can’t Feel It)”), albumul conţine destule piese minunate de shoegazing (disonantul “Lose My Breath”, “(When You Wake) You’re Still in a Dream”, “Feed Me With Your Kiss”, “Sueisfine”, “Several Girls Galore”, “You Never Should”, maniacalul “Nothing Much to Lose”) şi câteva detururi stilistice mai neaşteptate (visătorul “No More Sorry”, “All I Need”). Albumul este excelent, dar ca în cazul lui Nothing’s Shocking, ceea ce urmează va fi pur şi simplu “mindblowing”.

mbv-feedEP-ul Feed Me With Your Kiss (1988) a apărut în aceeaşi lună ca Anything, incluzând pe lângă piesa titulară trei altele. Cum am zis înainte, “Feed Me With Your Kiss” este o piesă excelentă, dar are o producţie care îngroapă vocalele prea mult în mixaj şi face tobele să sune ca nişte cutii de carton, în contrast cu “You Made Me Realise”. “I Believe” este o piesă de shoegaze foarte bună dominată de linia de bas distorsionată a lui Debbie (o raritate pentru grup). Celelalte două (“Emptiness Inside” şi “I Need No Trust”) sunt bune şi ele. Feed Me nu este un album la fel de esenţial de deţinut ca You Made Me Realise fiindcă piesa titulară nu este exclusivă EP-ului, dar merită ascultat. În fond, productivitatea grupului este într-un sistem solar opus lui “prolific”, şi orice bucăţi pot fi găsite (chiar dacă sunt ceva mai “eh”, au o valoare importantă.

mbv-gliderEP-ul Glider (1990) a apărut în timpul celor doi ani cât My Bloody Valentine se aflau în studio lucrând la capodopera lor, Loveless, făcând un turneu şi băgând sperieţii în Creation Records. În perioada aceasta au apărut două EP-uri pentru a menţine profilul public al grupului şi a înlesni aşteptarea. Cele două EP-uri conţin fiecare o piesă care a fost inclusă şi pe album plus trei altele. În cazul lui Glider piesa de album respectivă este “Soon” (care este discutată mai jos). În rest: piesa “Glider” este un experiment zgomotos mai plictisitor, dar balada excelentă “Don’t Ask Why” (cu vocale inteligibile şi chitări acustice!) şi propulsivul “Off Your Face” ridică EP-ul la acelaşi nivel ca You Made Me Realise.

mbv-tremoloTremolo (1991) este al doilea EP ce acompaniază Loveless, cu o piesă ce a apărut mai târziu pe album (“To Here Knows When”) şi mai multe – conform lui Kevin, sunt de fapt şapte piese pe EP dar grupul a dat titluri la doar trei, restul fiind puse la sfârşit pentru a face tranziţiile să sune bine. Piesele sunt toate excelente, fără vreun experiment auto-indulgent şi plictisitor ca pe Glider: “Swallow” combină chitări zdrobitoare cu percuţie şi o melodie aproape orientală, “Honey Power” este pur şi simplu brutal dar are o coda instrumentală sublimă, iar “Moon Song” este o piesă melancolică şi mai relaxată cântată de Kevin.

mbv-lovelessLoveless (1991) este albumul definitiv, zenitul, magnum opus-ul, capodopera My Bloody Valentine, biblia întregii mişcări de shoegazing (duzini întregi de grupuri şi-au bazat cariera pe imitarea acestui album), oricum vreţi să-i ziceţi, albumul care desăvârşeşte complet şi definitiv stilul shoegazing care doar apăruse într-o stare embrionară pe albumele din anii ’80. Albumul a durat doi ani pentru a fi creat şi a întâmpinat numeroase dificultăţi, inclusiv lipsa de acomodare a membrilor, problemele financiare ale Creation Records, şi comportamentul perfecţionist şi eratic al lui Kevin Shields (albumul a fost înregistrat în 19 studiouri separate şi 14 ingineri de sunet au fost angajaţi şi daţi afară pe parcurs, doar Alan Moulder şi Anjali Dutt aducând o contribuţie mai notabilă), dar rezultatul final dovedeşte definitiv că toate eforturile n-au fost degeaba. În primul rând producţia este impecabilă, grupul învăţând din greşelile anterioare: sunetul este mai consistent, amplu, senin şi psihedelic comparat cu atmosfera de garaj din Anything, chitările lui Kevin sună simultan masive şi eterice, în sfârşit au ajuns la mixajul corect al vocalelor (destul de tari ca să se audă, destul de încete încât să fie obscurate versurile), Bilinda are un rol predominant (Kevin apare doar pe “When You Sleep”, “What You Want” şi “Soon” în acelaşi timp şi solo pe “Sometimes”) şi My Bloody Valentine ajung să sune ca o forţă colosală de neoprit. Şi cel mai important, absolut toate piesele sunt pur şi simplu extraordinare, fără vreuna mai slabă sau vreun moment mai rău: începutul puternic “Only Shallow” (care trece de la un riff zdrobitor în refren la versuri visătoare), calmul “Loomer”, interludiul experimental “Touched” (compus de Colm), atmosfera splendidă din “To Here Knows When” (combinând chitările procesate ale lui Kevin şi o melodie simplă dar efectivă de Bilinda), seninul “When You Sleep” (cu o melodie memorabilă, aproape “poppy” şi vocale masate de Kevin şi Bilinda), hipnoticul “I Only Said”, zdrobitorul “Come In Alone” (propulsat de un riff de bas aproape heavy metal), melancolicul “Sometimes” (singura apariţie a unei chitări acustice pe disc), piesa sublimă “Blown a Wish”, energeticul “What You Want” şi groove-ul irezistibil “Soon” (care combină un ritm de dans cu chitările furtunoase specifice grupului). În plus albumul are o succesiune perfectă, toate piesele trecând de la una la alta în mod subtil şi natural, în contrast cu multe albume unde piesele sunt izolate. Loveless este un album perfect, incredibil, nemaipoment, fantastic şi 100% mega-über-ultra-fucking AWESOME, unul din cele mai bune înregistrate în istoria muzicii. Ascultaţi-l imediat şi cât mai repede (şi cât mai tare, impactul albumului e mai diluat dacă e ascultat la un volum normal), fiindcă o viaţă fără Loveless este o viaţă infinit mai săracă.

Şi dacă vreţi să vă apucaţi să investigaţi povestea din spatele creaţiei lui Loveless, aici este un interviu foarte bun cu Kevin care dezminte povestea “oficială” despre excesurile comise în timpul înregistrărilor şi noţiunea că ei ar fi responsabili pentru falimentul Creation Records.

Videoclipuri şi piese:

My Bloody Valentine – You Made Me Realise

My Bloody Valentine – Feed Me With Your Kiss

My Bloody Valentine – Several Girls Galore

My Bloody Valentine – All I Need

My Bloody Valentine – Only Shallow

My Bloody Valentine – When You Sleep

My Bloody Valentine – Blown a Wish

My Bloody Valentine – To Here Knows When

My Bloody Valentine – Soon

(fair warning: videoclipul are versiunea editată de la “Soon”. Piesa actuală durează 7 minute)

My Bloody Valentine – Swallow

(şi acum ştiţi de unde vine coperta de la Loveless)

Distribuie:

Echipa

AmDoar18Ani.ro este un blog colectiv ce îşi propune să informeze tinerii liceeni. Îi vom ţine la curent cu evenimente care mai de care mai interesante, ce îi vor ajuta să îşi petreacă într-un mod folositor timpul liber.

9 Comentarii

  • Reply 29.April.2009

    Cristi

    Yay, am reusit sa ma restrang si videoclipurile arata bine :D

  • Reply 4.May.2009

    Emanuela

    Loveless e de departe cel mai misto material al lor. Si ador I only said. Si Only shallow. Si Sometimes. Astea sunt melodiile mele preferate. Mai au piese foarte reusite si pe celelalte albume/ep-uri, dar Loveless ramane apogeul lor. Chiar si succesiunea melodiilor este geniala.

  • Reply 4.May.2009

    Cristi

    Emanuela: yes. Exact ce am zis. :)

    MBV = cel mai favorit grup al meu. Ever. Shit, am şi mers în 2008 în Danemarca să-i văd live la festivalul Roskilde. It was awesome :D

  • Reply 4.May.2009

    Emanuela

    Eu nu am reusit sa merg in 2008 la niciun concert, aveam prea multa treaba cu facultatea :( But my time will come! Poate reusim totusi sa ii aducem si in Romania cumva. Eu am inregistrarea concertului din Londra, care a fost super genial, chiar daca majoritatea au plecat de acolo cu senzatia ca nu vor mai auzi in vecii vecilor :))

  • Reply 15.November.2009

    mircea

    In sfarsit am vazut oameni care stiu muzica in afara granitelor mtv/”underground”/ce asculta altii. Cele mai mari felicitari. Recomand de asemenea review-uri si pentru celelalte formatii de dreampop/shoegaze/ambiental/darkwave/noise cunoscute cum ar fi Slowdive, Cocteau Twins, Catherine Wheel, Lush, Ride, JAMC, Mazzy Star, Adorable, Curve, Dead Can Dance, This Mortal Coil etc. Sunteti tari !

    • Reply 21.November.2009

      Cristi

      Am făcut deja review-uri pentru Cocteau, Mazzy, Curve, Dead Can Dance şi This Mortal Coil. :)

      Încă nu sunt hotărât dacă să mă apuc şi de celealte grupuri de shoegazing, fiindcă… well, nu se ridică nici unul la înălţimea lui MBV. Oh well, poate m-apuc la un moment dat, dar nu acum.

Lasă un răspuns

Atenţie! Noi suntem prieteni cu limba română şi nu mai acceptăm comentarii care nu respectă regulile de bun simţ ale gramaticii limbii noastre oficiale.
Îţi mulţumim pentru înţelegere.