TDCSNA: Gang of Four

Grupurile astea vin din mai multe genuri, zone şi epoci, pot fi mai mult sau mai puţin cunoscute, dar merită cel puţin o ascultare. Din seria TDCSNA azi avem Gang of Four.

Gang of Four

Gang of Four

Gang of Four au fost unul din primele grupuri care au operat la întâlnirea între post-punk şi New Wave, deşi New Wave-ul de-abia se contura când grupul s-a format în 1977, şi unul din primele grupuri de post-punk marcate de activism sociopolitic intens. Membrii au fost:

Jon King – vocal, melodica
Andy Gill – chitară, vocal
Dave Allen – bas, vocal backup (1977-1982)
Hugo Burnham – tobe, vocal backup (1977-1984)
Sara Lee – bas, vocal backup (1982-1984)

Numele grupului vine de la un ziar pe care-l citeau Gill şi King, care anunţa lovitura de stat împotriva bandei celor patru din China, notorii pentru implicarea şi proeminenţa lor în timpul revoluţiei culturale chineze (1966-1976).

Activi între 1977-1984 (cu reuniuni slabe între 1987-1997 şi 2004-prezent), Gang of Four sunt echivalentul de post-punk/New Wave al Velvet Underground – chiar dacă albumele lor nu s-au vândut în mari cantităţi, influenţa lor asupra muzicii a fost la fel de importantă. Din punct de vedere al versurilor, Gang of Four au fost influenţaţi de politica radicală la care au fost expuşi în universitatea din Leeds, în particular Şcoala din Frankfurt şi mişcarea Situaţionistă – toate versurile lor se ocupă exclusiv cu problemele sociale şi politice din anii ’70, constituind o analiză critică a tuturor faţetelor ale vieţii cotidiene din acea perioadă. Instrumental primele influenţe au fost Television şi The Ramones, dar grupul şi-a format un stil bazat pe fuziunea între punk rock şi funk la care toţi membrii contribuiau în egală măsură. Allen şi Burnham erau secţiunea de ritm, creând groove-uri fracturate şi demente de funk ce serveau drept suport pentru King şi Gill. Gill are un stil specific de a cânta la chitară marcat de minimalism, melodii disonante şi sacadate şi o evitare a solo-urilor de chitară – stilul său a fost comparat cu mişcarea pointilistă sau codul Morse, de exemplu. Complementând riff-urile ascuţite ale lui Gill, King cânta într-o voce detaşată, declamatorie. Această combinaţie de chitări angulare, groove-uri de funk şi versuri politice a influenţat multe grupuri de mai târziu cu aceleaşi preocupări sociopolitice precum Rage Against the Machine, Minutemen, Fugazi precum şi grupuri fără această latură precum Red Hot Chili Peppers (Gill fiind producătorul debutului lor), !!! sau grupuri recente precum Franz Ferdinand sau Bloc Party.

gof-eCu Entertainment! (1979), Gang of Four cad victimă blestemului de debut-capodoperă, acel sindrom ce infectează grupuri unde primul album este cea mai desăvârşită exprimare a stilului lor încât albumele ulterioare vor tinde să sufere în comparaţie. Toate elementele esenţiale Gang of Four sunt aici – chitările lui Gill, ritmurile demente ale lui Burnham, basul fluid al lui Allen şi vocalele declamate ale lui King, capturate în toată puterea lor de către autoproducţia grupului (cu ajutorul inginerului Rob Warr), iar explorarea de subiecte precum teoria alienării a lui Marx (“Natural’s Not in It”), transformarea timpului liber într-o comoditate (“Return the Gift”), istoria revizionistă (“Not Great Men”), conflictele armate din America Centrală (“5.45”) sau criticarea vieţii cotidiene (“At Home He’s a Tourist”) este combinată cu cele mai memorabile melodii compuse de grup. Toate piesele sunt de o calitate înaltă şi captivantă, dar cele mai bune sunt: începutul hipnotic “Ether”, funk-ul dement “Natural’s Not in It”, piesa “Damaged Goods” (o explorare sarcastică a senzualităţii, cu o melodie în stil Talking Heads), agresivul “Return the Gift”, “I Found That Essence Rare”, haoticul “At Home He’s a Tourist” şi piesa experimentală, psihedelică “Anthrax” (o satiră acidă la adresa pieselor de dragoste, având pe două canale audio separate o melodie vocală de King şi un monolog de Gill).

gof-yepUrmarea imediată a lui Entertainment! a fost EP-ul Yellow (1980). EP-ul include patru piese, două noi înregistrate – “Outside the Trains Don’t Run on Time” şi “He’d Send in the Army” plus B-sideurile celor două singleuri lansate anterior – “It’s Her Factory” şi “Armalite Rifle”. Toate piesele sunt de aceeaşi calitate ca cele de pe Entertainment!, cu accente de funk  mai evidente şi anumite melodii ce se poate spune că sunt apropiate de “pop” (refrenul din “Outside the Trains Don’t Run on Time”, “It’s Her Factory”).

gof-sgSolid Gold (1981) continuă progresia evidenţiată pe Yellow EP, grupul progresând într-o direcţie mai orientată spre funk (cu elemente de dub şi reggae) comparat cu haosul de pe Entertainment!, în ciuda riff-urilor în continuare atonale dar memorabile ale lui Gill. Gang of Four de data aceasta sunt preocupaţi mai puţin cu politica (“What We All Want”, influenţa de reggae din “Why Theory?”, “The Republic”, “Cheeseburger”) şi mai mult cu explorări ale ramificaţiilor sistemului capitalist asupra vieţii cotidiene (“Paralysed”, “A Hole in the Wallet”). În afara a două piese reluate de pe Yellow EP (“Outside the Trains Don’t Run on Time” şi “He’d Send in the Army”), materialul nou este excelent, distingându-se următoarele piese: reggae-ul atmosferic “Paralysed”, funk-rockul “What We All Want” (cu un riff bastardizat de Led Zeppelin şi solo-uri atonale de Gill), melodiile haotice din “Cheeseburger” (compensând pentru versurile stângace) şi “A Hole in the Wallet”. În ciuda pieselor interesante, anumite versuri mai stângace sau nereuşite (“Cheeseburger”, “The Republic”) conspiră să reţină albumul sub Entertainment! din punct de vedere calitativ.

gof-adadCu Another Day/Another Dollar EP (1982), Gang of Four continuă pe aceeaşi cale care au urmat-o cu Yellow EP şi Solid Gold, accentuând elementele de funk şi mai mult. EP-ul conţine trei piese noi şi două versiuni live, după piesele “Cheeseburger” şi “What We All Want”. Versiunile live sunt okay dar neimpresionante. EP-ul conţine o piesă excelentă, “To Hell With Poverty!”, dar celelalte două – “Capital (It Fails Us Now)” şi “History’s Bunk!” – sunt nedistinse (deşi “Capital” are o melodie slap bass minimalistă reuşită de Allen), sunând ca piese rămase din sesiunile pentru Solid Gold cu versuri prea moralizatoare/didactice. În total, 1 piesă excelentă + 2 nedistinse + 2 versiuni live inutile = un EP destul de slab…

gof-sotfSongs of the Free (1982) scoate la suprafaţă declinul ce începuse pe Another Day/Another Dollar EP. În primul rând, Allen a plecat din Gang of Four. Înlocuitoarea Sara Lee e talentată, dar acea “chemistry” specială între Allen şi Burnham nu mai e prezentă. Asta nu ar fi o problemă oribilă – Lee reuşeşte să imite bas-ul minimalist al lui Allen în destule locuri. Dar pentru un motiv sau altul, Gang of Four şi-au atenuat stilul agresiv de punk-funk. Producţia este mai amănunţită comparat cu minimalismul neprelucrat anterior (Lee, Stevie Lange şi Joy Yates fac vocale backup), King tinde mai mult către cântat normal în contrast cu stilul declamatoriu, iar grupul acum a scos majoritatea elementelor de punk (chitările lui Gill sună castrate acum), introducând în schimb influenţe de R&B şi apropiindu-se periculos de… disco. Oh, fuck. Înrăutăţind problema, multe din piese sunt slabe, împovărate de ritmuri stângace, tempo-uri încetinite, groove-uri de dans tipice şi existenţialism morbid – ultimul n-ar fi o problemă dacă versurile ar fi bune. Chiar şi cele mai bune piese – “Call Me Up”, “We Live as We Dream, Alone”, “It Is Not Enough”, percusivul “Life! It’s a Shame”, piesa funky “The History of the World” – nu se ridică la nivelul lui Entertainment! sau chiar Solid Gold. Songs of the Free e primul album Gang of Four cu adevărat dezamăgitor.

Hard (1984) e şi mai rău decât Songs of the Free, grupul continuând orientarea de dans cu versuri idiotizate. Produsul unei reuniuni King-Gill fără Allen, Burnham sau Lee, Mall (1991) încearcă să revină la orientarea sociopolitică, fără succes, iar Shrinkwrapped (1995)… sucks.

 


Gang of Four – Damaged Goods


Gang of Four – Anthrax


Gang of Four – Outside the Trains Don’t Run on Time


Gang of Four – Paralysed


Gang of Four – What We All Want


Gang of Four – To Hell With Poverty!


Gang of Four – Call Me Up


Gang of Four – Life! It’s a Shame

Distribuie:

Echipa

AmDoar18Ani.ro este un blog colectiv ce îşi propune să informeze tinerii liceeni. Îi vom ţine la curent cu evenimente care mai de care mai interesante, ce îi vor ajuta să îşi petreacă într-un mod folositor timpul liber.

Spune-ne părerea ta

Atenţie! Noi suntem prieteni cu limba română şi nu mai acceptăm comentarii care nu respectă regulile de bun simţ ale gramaticii limbii noastre oficiale.
Îţi mulţumim pentru înţelegere.