1. Am aflat de TimeBank de curând, atunci când colega mea, Corina, mi-a vorbit puţin despre proiectul vostru. Pentru mine e un cuvânt nou, iar la început am crezut că este vorba de ceva acțiuni bancare pentru tineri. Ne poți explica tuturor la ce se referă, mai exact, conceptul de TimeBank-ing?

TimeBank-ing e un concept foarte amplu și aplicat diferit în funcție de grupul care se ocupă de proiect. El își propune să completeze sistemul de plată clasic cu unul alternativ, și anume să înlocuiască plata în bani cu cea în timp și cunoștințe. Ca și exemplu al conceptului de TimeBank-ing: ți se sparge o țeava în baie, nenea instalatorul vine și ți-o repară a la TimeBank și tu în schimb gătești niște super prăjituri. El investește două ore, tu îi dai înapoi două ore.

Sistemul promovează voluntariatul și respectul reciproc între oameni. Noi vrem să il nuanțăm un pic și să facem TimeBank pe educație. Credem că, în ciuda aparențelor, tinerilor le place mult să învețe.

Un exemplu și mai concret ar fi următorul: vrei să te înscrii la cursuri de, să zicem, limba germană sau salsa, dar nu ai bănuții pentru ele și nu cunoști voluntari doritori să te învețe. Sau nu cunoșteai până acum – pentru că aici intervine platforma pe care o dezvoltăm noi.

Un schimb de lecții despre orice. Arte și meșteșuguri, știință și tehnologie, limbi străine… sunt atâtea posibilități!

2. TimeBank-ing este numele acțiunii, iar proiectul, din câte înțeleg, se numește TimeBank România, proiect pentru care se caută voluntari. Există o limită de vârstă pentru a te înscrie ca voluntar?

Pentru moment nu mai căutăm voluntari deoarece am încheiat “recrutarea”. Suntem, însă, foarte deschiși ca oamenii să ne contacteze în caz că vor să ne ajute și, pe măsură ce proiectul nostru se dezvoltă, vom apela la ei. Până atunci ne-am bucura dacă ne-ar urmări pe facebook, twitter sau pe blog și ar spune și prietenilor lor despre noi. Încă nu am setat o limită de vârstă. Ne adresăm oamenilor tineri, dar responsabili în gândire.

3. Este necesar ca voluntarii să aibă un anumit nivel de studiu în domeniul în care își doresc să ofere meditații?

Cei care se oferă să predea trebuie să fie pasionați de domeniul ales, chiar dacă nu au recunoaștere formală. După cum văd eu lucrurile, dacă am studiat pe cont propriu câţiva ani limba italiană o să pot preda bazele limbii respective altcuiva. Important este să mă pot autoevalua şi să înţeleg că îmi asum o responsabilitate. Cel căruia i-am predat orele respective va oferi feedback și astfel vom putea avea şi o formă de rating a utilizatorilor. Site-ul Couchsurfing.org e similar din punctul acesta de vedere.

4. Cum se oferă cursurile? Pe Internet, sau se organizează întâlniri? Există un interval de timp în care voluntarii vor fi obligați să își facă treaba, sau vor explica până ce persoana ajutată va considera că îi este de ajuns?

Noi încurajăm crearea unei comunităţi offline pornind de la platforma online. Cel mai interesant este ca oamenii să iasă şi să se întâlnească. Una este să explici pe Skype un acord la chitară şi alta e să fii în prezenţa omului.

Da, bilanţul pe site se face în funcţie de numărul de ore pe care le-ai donat şi primit şi nu în funcţie de cât ai înţeles/învăţat. Sistemul va fi perfecţionat în timp prin opţiunea de feedback.

5. Aș vrea să știu în ce regiuni are loc acest proiect.

Pe moment am ales să cooptăm o primă echipă de voluntari din Bucureşti şi Iaşi. Pe măsură ce proiectul evoluează vrem să “activăm” mai mulţi voluntari şi să avem reprezentanţi şi în alte oraşe iar atunci când se lansează platforma, aşteptăm cât mai mulţi oameni pasionaţi de educaţie să îşi creeze cont pe site.

6. Ce avantaje ne aduce practicarea de TimeBank-ing, față de niște meditații obișnuite?

TimeBanking-ul completează cursurile şi meditaţiile obişnuite dar nu îşi propune să înlocuiască sistemul clasic. Fiecare dintre noi are potenţialul de a fi profesor şi de a învăţa de la ceilalţi în egală măsură. Noi credem că învăţarea poate fi cel puţin la fel de fun prin voluntariat cum este prin cursuri plătite, iar “prezenţa celuilalt e un dar” (spune fondatorul TimeBank din SUA). Dar pentru a aprofunda un domeniu prinde bine un curs plătit şi, fireşte, un atestat.

7. Credeți că acest gen de învățare i-ar putea ajuta îndeajuns și pe cei care se pregătesc pentru admiterea la liceu, la facultate sau pentru BAC?

Da, de ce nu? Mai mult decât să îi ajute să treacă de unul din aceste hopuri e vorba de a căpăta drag de învăţătură şi de a menţine această stare de spirit cu mult timp după ce s-a terminat şcoala.

8. Ce pași ar trebui să urmeze cei care sunt interesați să se înscrie ca voluntari?

Dezvoltăm proiectul cu paşi mici dar hotărâţi. Cel mai bine ar fi să arunce un ochi din când în când pe site, sau pe reţelele sociale şi noi o să îi ţinem la curent.

Tema acestei ediţii este implicarea activă în societate şi cum 2011 a fost declarat Anul European al Voluntariatului, am decis că oferă contextul potrivit pentru promovarea conceptului de voluntariat în rândul tinerilor lideri ai generaţiei noastre.

În cadrul proiectului, cei 25 de participanţi vor avea ocazia de a discuta subiecte de interes pentru orice tânăr care aspiră la titulatura de membru activ al societăţii. Astfel, alături de colegii noştri de la Let’s do it, România!, Youth in Action, MaiMult Verde, Lecturi Urbane şi British Council, vom dezbate teme precum educaţia non formală, participarea publică, antreprenoriatul social şi leadership-ul în voluntariat.

Ştim nu vă place cuvântul “școală” pentru că are examene şi cursuri interminabile în CV, şi de accea ne angajăm ca, între 18 şi 30 iulie, să vă oferim soare, distracţie, cultură şi oameni interesanţi care să vă prezinte perspective noi asupra implicării active în societate. Şi cum după ani grei de teorie ne-am câştigat dreptul de face ceva practic, participanţii vor fi împărţiţi pe echipe şi vor avea posibilitatea de a-şi concepe propriul proiect de voluntariat. Pentru că misiunea noastră este vă deschidem calea spre astfel de iniţiative şi să vă punem la dispoziţie mijlocele prin care le puteţi realiza.

Aşadar, dragi studenţi proactivi, organizaţia Voluntari pentru Idei şi Proiecte vă aşteaptă să aplicaţi până pe 1 iulie la Şcoala de Vară “România Secolului XXI”, pentru că întotdeauna este bine să daţi curs unei provocări care vă permite să evoluaţi.

Pentru a afla cum puteţi aplica intraţi pe www.scoaladevara.com.

Învață să zbori pentru idea ta!

În perioada 5-8 mai 2001, în Bucureşti, poţi participa la proiectul VOLUNTising 3 şi vei lua parte la o sesiune de traininguri, urmate de o parte practică în care vei învăţa cum se alcătuieşte un scenariu şi cum se realizează filmarea propriu-zisă a clipurilor.

Sunt 30 de locuri puse la dispoziţie pentru cei care vor să se implice mai mult în activităţile de voluntariat. Aceştia vor fi împărţiti în cinci echipe care vor organiza, până la sfârşitul proiectului, cinci clipuri publicitare de promovare a acţiunilor de voluntariat.

Înscrierile se fac în perioada 20 aprilie – 2 mai, din numărul total de înscrişi, urmând să se aleagă cele 30 de persoane care vor participa la workshopuri.

Cele cinci zile de traininguri sunt gratuite şi susţinute de BYP – o organizaţie non-profit fondată la iniţiativa unor tineri dornici de a se implica în activităţile de voluntariat.

Pentru a afla mai multe detalii despre proiectele BYP şi despre ediţiile VOLUNTising, puteţi intra în contact cu echipa.

În primul rând, dacă te oferi voluntar la biblioteca liceului, trebuie să știi de la bun început că nu vei primi nimic în schimb de la nimeni. Nu tu recunoștiință, nu tu o notă de 10 pe la vreo materie umanistă, nici admirație, ci puține mulțumiri și ceva praf în plus în plămâni. Dacă vrei să o faci, fă-o din plăcere, pentru tine, și ia aminte că durează ceva.

M-am oferit să o ajut pe bibliotecară acum un an, din două motive:

Motivul 1: Nu găsea niciodată nimic, pentru că nu avem o bază de date electronică (și nimeni nu stă se uite în dosare. De fapt, nici nu știu dacă există așa ceva, deși ar trebui.). Drept care, întotdeauna primeam răspunsuri de genul: ”Nu am decât un Eminescu/ Creangă/Shakespeare/Blaga, și e dat. Vino săptămâna viitoare.”, ca apoi să îi cer să mă uit eu printre rafturi și să constat că este un întreg sector cu ce căutam eu.

Motivul numărul 2: Îmi plac cărțile vechi. Îmi place mirosul lor, și praful din ele, îmi plac paginile îngălbenite și cotoarele uzate. Și îmi place să mă urc pe scară să iau cărți de sus. De când eram foarte, foarte mică am visat să am o bibliotecă cu scară. De lemn, în spirală, dar nu asta contează.
Așa că m-am dus la doamna bibliotecară și am întrebat-o frumos dacă are nevoie de ajutor, arătând înspre cutiile cu noile achiziții, care stăteau de 2 săptămâni nemutate. Mi-a răspuns politicos că da, deși se vedea că era șocată. Am plecat fericită, gândindu-mă cât de genial o să fie.

Prima mea sarcină a fost să fac indicatoare de raft. A, B, A, B, carton, lipici, împăturește, A, B, carton, lipește, îndoaie. După vreo două sute de indicatoare mă săturasem grav, dar am dus sarcina la capăt și m-am prezentat radiind peste câteva zile cu cartoanele în pungi. ”Perfect!” zise madam bibliotecara. ”O să le folosim când or să fie toate cărțile aranjate în raft ca lumea.”. Ok, zic.

Întreb: ”Pot să mă apuc să le înregistrez într-o bază de date electronică? Aduc eu laptop și ce mai trebuie…”.

”Ah, nu, mai întâi trebuie să le punem în raft pe toate, și nu știu cum să facem chestia asta pentru că avem achiziții noi în fiecare săptămână… și trebuie mutate, răsmutate, date jos, îngrămădite.”.

”Ok, când începem?”, întreb. ”Încă nu, trebuie să mai facem achiziții. Dar punem poezia aici, și proza acolo, pe Stendhal încolo și pe Cioran pe dincolo. De principiu. Ne putem apuca când ai tu timp.”

Atunci m-am apucat de făcut calcule: dacă stau 3 ore pe zi timp de 1 săptămână, termin de mutat numai poezia, pentru că ”Trebuie să am mare, mare grijă cu cărțile de bibliotecă. Sunt ca bibelourile de porțelan, înțelegi?”. Am înțeles. Că îmi va lua o veșnicie. Și de fapt, ce voiam eu să fac era să le înregistrez, să le deschid, să le miros, să arunc un ochi peste ele, nu neapărat să le mut. Plus că am calculat că dacă voi muta tot ce trebuie mutat, și aranjat noile achiziții, petrecând cam 4 ore pe săptămână la bibliotecă, îmi va lua cam un an până să ajung să le înscriu.

Într-un an voi avea BAC-ul, și o să plec din liceu. Așa că am abandonat proiectul, spre rușinea mea, cu destul de mare ușurință, pentru că nici eu nu m-am mai arătat interesată, nici bibliotecara nu mi-a mai spus nimic când am dat pe acolo. Probabil că a mai întâlnit în trecut oameni plini de zel ca mine, care au început în forță, dar care au constatat pe parcurs că nu își permit să doneze chiar atât de mult timp unei cauze oricum pierdute.

În consecință, a te oferi să organizezi biblioteca școlii se poate numi muncă patriotică, ale cărei fructe le vor culege generațiile viitoare. Am spus deja că nu vei primi nimic în schimb, nici măcar o scrisoare de recomandare sau ceva similar. E o treabă pentru altruiști, dar eu nu am auzit până acum de liceeni care se gândesc numai la binele viitoarelor generații și muncesc pentru asta fără să ceară nimic în schimb, din timpul lor (căci nu scapi nici de ora de română, nici de muzică sau religie pentru a munci la bibliotecă – am încercat).