Gusturile nu se discută… dar se votează.
Mi-am dat seama recent (da, recent…) că suntem fooooarte diferiţi chiar şi când vine vorba de “brandul prezervativelor” ce le folosim (dacă folosim).
Cele mai cunoscute sunt Durex şi Love+, dar eu am mai văzut încă cel puţin 3 branduri ce se comercializează în România, dar ale căror denumiri le-am uitat. Iar despre Love+ am auzit nişte mituri cât Casa Poporului de mari.
Deci… votaţi aici prezervativele “preferate”… Citeşte în continuare »
Pe 23 mai a avut loc avanpremierea filmului Prince of Persia: The Sands of Time, dar eu l-am văzut pe 19 mai – şi nu, nu l-am găsit pe torente.
Eu când am auzit de film m-am gândit instant la jocuri! Vai… jocurile astea au fost pentru mine bilele de la PacManul de pe vremea voastră, celor ce aveţi acum vreo 35-40 de ani. Am jucat Prince of Peria I de mi-a ieşit pe nas! Poţiuni, scheleţi, mama nu ştia cum să îmi dezinstaleze jocul! Apoi a apărut al doilea joc… iar apoi Prince of Persia 3D! Dumnezeule!
Dar filmul… nu se aseamănă prea mult cu jocurile – poate doar la anumite mişcări ce le face “prinţul”. Este vorba de un băieţel adoptat de un rege, ajuns astfel unul dintre cei 3 moştenitori ai regelui. Persanii erau cei mai temuţi din zona Asiei. Prinţul nostru, Dastan pe al său nume, este sexy, puternic, genial, magnific şi tot aşa… Citeşte în continuare »
Dancer in the Dark (IMDB) este un film extrem de deosebit atât din punct de vedere al modului în care a fost realizat de către Lars von Trier, dar şi din punct de vedere al subiectului filmului şi al acţiunilor din film.
Am avut ocazia să-l văd la o seară de film alături de un regizor care ne-a povestit mai multe atât despre Lars von Trier, Björk (care joacă în rolul personajului principal) cât şi despre film în sine. Ceea ce ne-a povestit regizorul părea ciudat, ba poate chiar incredibil. Björk – pentru a-şi intra în rol înainte de filmări – era făcută să plângă intenţionat de câteva ori pe zi. La un moment dat în timpul filmărilor a plecat şi s-a întors cheală. A trebuit să se oprească filmările tocmai ca să-i crească ei părul…
Citeşte în continuare »
“My Life in Ruins” îmi permit să spun că-i un film de duzină – dar uneori chiar şi filmele de duzină au ceva de transmis. Povestea e simplă, situaţia e previzibilă, nimeni nu moare deşi sunt destui pe moarte şi tot aşa… Dar ce mi-a plăcut mie de fapt la film este optimismul transmis, optimismul din personaje şi optimismul din anumite situaţii.
Dacă eşti atent la film o să vezi că totul se învârte de fapt în jurul optimismului.
Deşi la început aveau autocarul fără aer condiţionat, aveau ghidul cel mai nepriceput şi hotelul cel mai pricăjit, s-au simţit mai bine ca cei ce aveau autocar de ultimă generaţie, un ghid priceput şi darnic şi un hotel luxos.
Citeşte în continuare »
(click pentru a se mări)Asociaţia Euroarte anunţă lansarea proiectului EuroArt Camp. Finanţat de Comisia Europeană prin programul Tineret în Acţiune, EuroArt Camp este o tabără internaţională cu focus pe activităţi foto şi video, ce se va desfăşura la Câmpina în perioada 19-26 aprilie 2010. Citeşte în continuare »
The Spiderwick Chronicles este un film de copilaşi deşi nu pare a fi de la bun început. Începutul de fapt e chiar freaky dacă te uiţi la film singur, în miez de noapte, în beznă… Totuşi, povestea din spatele filmului e una chiar drăguţă, pe alocuri motivaţională. Pe mine m-a făcut să-mi amintesc că viaţa e mai mult decât ce văd: jeg, tramvaie, cerşetori, clădiri, sentimente, supărări… Ceva este DUPÄ‚ viaţă. Cel puţin asta se întâmplă în film: deşi există case, maşini, oameni, păduri, există şi nişte creaturi invizibile.
Dacă stau mai bine să mă gândesc povestea filmului m-a fascinat. Mai puţin începutul, repet, care-i freaky … în ciuda faptului că protagoniştii nu par deloc speriaţi de “întâmplările ciudate” din casă. Citeşte în continuare »
Ştiţi ce mă amuză? Mă amuză faptul că comentariile de la video-ul de mai sus (ce se pot găsi aici) sunt lăsate tot de nişte analfabeţi, manelari, bogătaşi, hoţi, cretinei, cocalari.
Ştiţi ce mă amuză şi mai tare? Că şi pe acest blog apar constant cretinei care se trezesc că au ceva de zis (norocul lor că noi nu-i cenzurăm ştiind că au şi ei dreptul la părerea lor). Unii zic de manele, alţii de gay, alţii de ţigani, alţii de diacritice. E plin de inculţi şi eu chiar m-am săturat de asta. Întrebarea e: cum rezolvăm această problemă?
Avem 2 filmări cu Mihai Buzea şi prezentarea sa PowerPoint care n-a prea mers. Scuze! Filmări de la Îmi caut vocaţie.
Avem 3 4 filmări cu Bobby Voicu şi al său “discurs” sau “dialog” de la Îmi caut vocaţie.
Imaginaţi-vă că sunteţi într-un magazin scump precum Zara-ul de la Unirii. Singur sau cu “jumătatea”, nu contează, pierdeţi vremea uitându-vă la diverse haine. Lângă tine e o ţigancă (da, ţigancă, ai citit bine). Şi ea, drăguţă şi mai închisă la ten cum este… se uită prin haine.
Brusc vine o tipă cu ecuson în piept (angajată Zara) cu un pasnic după ea şi îi spune tipei mai închise la ten că trebuie să părăsească magazinul, dar înainte să fie condusă la ieşire trebuie să fie controlată să nu fi furat ceva.
| www.wordpress.org
Feed RSS
Twitter
26.05.2010 
