În momentul în care ştii că eşti la facultate, chiului devine activitate zilnică. Niciodată nu vei întreba la ce oră mergem azi, ci la ce oră chiulim azi. Mai apoi apare tupeul. Orice copil cuminte şi bine crescut la facultate va deveni un tupeist arogant, iar chestia asta e la fel de naturală ca şi chiulul.

Orice profesor va semăna cu colegul din a doişpea pe care nu-l suportai şi de care ţi-ai fi bătut joc 24 din 24 dacă ai fi ştiut că nu are fraţi mai mari. În cazul ăsta, proful decide de câte ori vei da examen la materia lui. Evident că numărul restanţelor va fi direct proporţional cu nivelul tău de sarcasm cu care îl tratezi pe prof. Aşa că atenţie la nesuferiţii care predau în fiecare an. Ăştia sunt cei mai insuportabili, dar având în vedere că anual ei predau altă materie, încearcă să nu îi calci prea tare pe bătături, dacă nu vrei să ajungi să dai 4 restanţe în 2 zile.

Este bine de şiut că, 90% din profi adoră să fie linguşiţi, macar ocazional. Pentru cei care nu practică pupincurismul de niciun fel, va fi mai dificil să se afirme. Iar o pledoarie, oricât de bună ar fi ea, sau o idee genială, nu va fi susţinută dacă nu ai pupat pe cineva unde trebuia. În cazul ăsta, nici măcar o cerere în care soliciți, politicos, ca nenorocitele de găuri din parchet să fie acoperite pentru că tu și alți fraieri ca tine v-ați spart dinții, nu va fi aprobată.

Transofrmările astea vin imediat, chiar din prima zi de facultate, iar tu nu-ţi vei da seama decât atunci când vei termina primul an şi te vei gândi că era atât de bine în liceu.