Dar, cu toate acestea, filmul a fost unul bun. Chiar dacă nu ştiam povestea întreagă, am putut desluşi câteva idei de bază ale trilogiei. Aşa că, cei care îşi doresc să vizioneze această parte fără să le fi văzut şi pe celelalte două, au mari şanse să nu se plictisească şi să prindă firul poveştii.

Presărat cu umor, cu acţiune şi suspans, filmul a avut ingredientele necesare pentru a mă ţine lipită de scaun până la final. Am văzut ce înseamnă să călătoreşti în timp, am văzut ce presupune o ruptură temporală şi cum afectează prezentul o schimbare a trecutului.

Pentru cei care au urmărit şi primele două părţi ale seriei, gura târgului spunea că în acest al treilea film se clarifică anumite momente importante din istoria MIB.

De ce mi-a plăcut acest film? Pentru că, deşi nu eram în temă atunci când am intrat în sala de cinema, nu am ieşit dezamăgită. Am fost surprinsă de anumite scene, altele m-au emoţionat. În unele momente am stat cu sufletul la gură aşteptând să văd ce urmează să păţească pesonajele principale, iar alteori am tresărit pe scaun.

Per total, a fost un film care m-a ajutat să scap de gândurile cotidiene şi să mă integrez complet în poveste.

Bineînţeles că la final, am început să asemăn fiecare om care trecea pe lângă mine cu o specie de extraterestru. Iar data viitoare când voi bea lapte cu ciocolată, mă voi întreba cu siguranţă dacă nu am fost implicată într-o ruptură temporală.

Pentru aceia care nu înţeleg nimic din ce spun, recomand să mergă la Samsung IMAX să urmărească Men in Black 3D, pentru că acest film chiar merită văzut.

Extraterestrul Bing

Pe numele lui Bing, extraterestrul mi-a cerut să îi recomand ceva. Nu mi-a zis că vrea să vorbească cu conducătorul nostru, nu mi-a pomenit că ar vrea să ne invadeze, ci mi-a spus simplu că vrea să înveţe despre noi.

Şi cum altfel decât prin intermediul cărţilor, mă întreb eu. Am auzit că Bing este şi un mare colecţionar şi că acolo la el, în colţul de galaxie în care trăieşte, şi-a format o bibliotecă impresionantă şi a adunat manuscrise şi cărţi din tot Universul.

Aşa a învăţat el despre fiecare civilizaţie, despre fiecare planetă locuită şi despre fiecare formă de viaţă din Univers.

Acum a venit partea grea în care a trebuit să îi aleg Cartea. Ceva care să nu fie siropos, să nu fie tehnic, să aibă puţină aventură şi suspans… ceva care să îi stârnească interesul şi mai mult şi să îmi scrie înapoi.

Am găsit cartea perfectă: SANCTUS. Un fel de Codul lui Da Vinci, spun criticii, dar care surprinde prin viziunea amplă asupra subiectului abordat.

În urma unui eveniment neobişnuit, şi datorită unui text antic, trei grupuri de oameni devin atraşi de Citadela de pe Muntele Taurus (Ruina, Turcia), din dorinţa de a afla secretul din spatele Sacramentului (secretul din spatele apariţiei vieţii pe Pământ).

Citadela era cunoscută drept cea mai veche fortăreaţă din lume în care nimeni nu a putut să pătrundă vreodată, dar şi locul în care prima Biblie a fost scrisă. De asemnea, era cunoscut faptul că pe zidurile fortăreţei nu sunt afişate simboluri deoarece aceasta nu aparţine niciunei religii. Cu toate acestea Citadela era ştiută drept o casă a Domnului.

Odată ce intri în joc pentru a descoperi secretele omenirii şi pentru a intra în Citadelă, îţi dai seama de uneltirea secretă și ilegală a călugărilor ce erau adăpostiţi în spatele zidurilor fortăreţei.

I-am recomandat, de asemenea, să folosească noul sistem de comandă, care îl va ajuta să treacă peste procedurile greoaie de lăsare a datelor la fiecare cerere trimisă pentru a primi cărţile.

În ideea că va dori să îmi mai ceară părerea şi despre alte cărţi, i-am scris lui Bing să îşi introducă doar o dată datele, la înregistrare, iar apoi să se folosească de sistemul Comandă cu un click. Ştiind că a mai comandat cărţi şi de pe Amazon, am crezut că sistemul îi va fi familiar.

Acum sper doar să îmi răspundă şi să îmi spună ce părere şi-a format în urma citirii acestei cărti. Iar la apariţia următoarelor volume, îmi doresc să fie primul care le va comanda cu un click.

Iar acum mă întreb dacă ai fi fost în locul meu, ce carte i-ai fi recomandat lui Bing pentru a-şi forma o părere despre lumea în care trăim?

Dacă răspunsul este “Da” la una dintre întrebările de mai sus, atunci cunoașteți ideea de bază a filmului! Hasbro, marele producător internațional de jucării, după ce a dat lovitura și pe marile ecrane cu seria Transformers produsă și regizată de Michael Bay, invadează din nou sălile de cinema, de data aceasta cu filmul Battleship.

Filmul regizat de Peter Berg urmează scenariul clasic al unui blockbuster american de vară:

1. Oameni obișnuiți transformați în eroi datorită unor evenimente imprevizibile.
2. Un inamic mult mai puternic decât personajul “bun” și principal.
3. Cel puțin o actrita sexy.
4. Multe efecte speciale, explozii și arme.
5. O răsturnare de situație.

Inițial mă gândeam la acest film ca la un “Transformers 4: The Battle on Sea” și alegerea mea nu a fost întâmplătoare deoarece în film avem parte de roboţi de dimensiuni mari ce ajung pe Pământ. De altfel, alte asemănări ar fi prezenţa actriței Brooklyn Decker ce are același rol ca și Megan Fox în primele două filme din Transformers, efectele similare și oarecum o derulare asemănătoare a firului narativ ca în filmele mai sus menționate.

Dar, cu toate acestea, filmul este diferit, unul dintre elementele distinctive între cele două francize fiind chiar extratereștrii care în Battleship sunt înfățișați ca și caracterele principale din jocurile video Dead Space și Crysis.

O surpriză plăcută este prestația Rihannei (DA, ați citit bine Rihanna!) care s-a descurcat acceptabil în primul său rol, unul chiar consistent. Alte plusuri ale filmului ar fi calitatea extraordinară a imaginii în format digital și atenția acordată detaliilor de către regizor și directorul de imagine. Simțul umorului scenaristului și distribuția actorilor pot fi trecute de asemenea la părțile bune ale peliculei.

De partea cealaltă (“on the dark side“) avem de-a face cu obișnuitele situații trase de păr până la extrem. Una dintre ele ar putea fi vazută și în trailer (când Alex Hooper se ferește in extremis de un proiectil de 2-3 ori mai mare decât corpul său). Alt lucru ieşit din comun este rezistența oamenilor la pumnii încasați de la extratereștrii îmbrăcați în armuri ce cântăresc sute de kilograme, dacă nu tone (uneori nici nu sângerează cei loviți…).

Deși consider că filmul poate fi împărțit în două jumătăți, una bună și alta penibilă, și poate fi catalogat sub franciza Transformers, de care este depăşit (ca și poveste, coloană sonoră, prestație a actorilor și emoție), recomand acest film iubitorilor de SF-uri sau filmele de acțiune. Acesta ar fi primul dintre blockbusterele de vară ce urmează să apară în acest an!

Ţin să menționez că este primul film despre care regret că nu a fost realizat în format 3D!

Battleship se lansează în România pe 20 aprilie şi poate fi vizionat în Cinema City!

Cu siguranţă ai auzit de acest volum, sau ai văzut poza lui pe unul din site-urile de profil. Este genul de carte a cărei copertă te atrage din prima. Pot spune că domnul Cornel Gologan a făcut o treabă tare bună cu ilustraţiile create.

Dar pe lângă grafică, această operă este deosebită şi prin numele pe care îl poartă – “Antume”. Te aştepţi să citeşti nişte scrieri ale unui contemporan… dar atât. Nu ai habar ce te va aştepta. Nu ştii cum vei reacţiona la cele aproximativ 250 de pagini pe care le vei citi. Te arunci în mare şi te aştepţi să înveţi pe parcurs să înoţi.

Aşadar, pare o carte uşor de citit, asta la prima vedere. Vei lectura textele scrise de Jean-Lorin Sterian de-a lungul carierei sale de “scriitor” şi îi vei afla părerile despre diverse lucruri mărunte precum:

• cumpărăturile la IKEA
• iMac-urile pe care le-a stricat
• oamenii de publicitate
• foste iubiri

… acum nu crezi că îţi voi înşira aici toate subiectele despre care a scris, nu?

Ce mi-a plăcut la carte?

Am apreciat foarte mult stilul lui ironic de a povesti unele lucruri, uneori ajungând lejer până la sarcasm. A ştiut cum să se facă plăcut în ochii cititorului fiind, zic eu, conştient că trebuie să fie plăcut pentru a fi citit.

Un alt lucru interesant a venit din partea modului în care a fost alcătuită această carte. În viziunea mea, Jean-Lorin Sterian şi-a recitit texte vechi, le-a adunat în “Antume”, şi şi-a comentat fiecare scriere după felul în care o priveşte acum. Aşa că noi, cititorii Antumelor, am avut parte de explicaţii proaspete venite atât din partea autorului, dar şi de comentarii ale cititorilor blogului ublog.ro.

(nota redactorului: textele publicate în Antume sunt foste articole apărute în 24fun, pe blogul personal al lui Jean-Lorin Sterian, dar şi în alte publicaţii)

Are şi puncte slabe?

Din păcate, cartea vine şi cu un minus la pachet. Sau poate doar eu am avut parte de el. Nu m-am putut obişnui cu faptul că scrierile lui nu au fost bine delimitate.

Am avut dificultăţi în a-mi da seama care e articolul şi care este comentariul corespunzător. Unde se termină el şi unde începe următorul. Pentru asta, a trebuit să recitesc Antumele. Fapt ce nu mi-a displăcut, trebuie să recunosc.

De ce recomand cartea?

Dacă vorbim doar despre umorul fin, subiectele dezbătute şi felul în care gândeşte autorul acestei cărţi, Antume este un must have în biblioteca ta. Să nu mai punem la socoteală şi ilustraţiile lui Cornel Gologan!

Dacă nu te-am convins că trebuie să citeşti cartea, poţi să tragi un ochi peste câteva pagini chiar aici:

Ei bine, prin asta a trecut Emma Swan, persoanjul principal al serialului Once upon a time. Într-o bună zi, apare la uşa ei un băieţel care îi spune “Eu sunt copilul tău, iar tu trebuie să te întorci cu mine acasă pentru a salva toate personajele din poveste”.

Aşadar, Emma trebuie să se ducă în Storybrooke, Maine, şi să ajute locuitorii din acel mic oraş să îşi descopere identitatea şi să se reîntoarcă acolo de unde se presupune că vin: Lumea de Poveste.

Este uimitor cum un serial poate îmbina firele poveştilor copilăriei cu firele realităţii, astfel încât să pună bazele unei noi poveşti pline de aventură, suspans, bucurii şi tristeţi.

Foarte interesant la această producţie a fost modul în care toate basmele copilăriei au fost ţesute într-unul singur, astfel formându-se adevărate legături între Albă-ca-Zăpada, Regina cea Rea, Prinţul, Vânătorul şi alte personaje precum Rumpelstilskin, Scufiţa Roşie, Bunicuţa, Cenuşăreasa, Greierele lui Pinnocchio şi Geppetto. Astfel că, poveştile binecunoscute de toată lumea, iau în acest serial întorsături nebănuite şi au finaluri la care nimeni nu se aştepta.

Bienînţeles că, pentru a se adeveri spusele micuţului Henry, pe parcursul celor 10 episoade (publicate până în prezent) se vor observa asemănările între personajele de poveste şi cetăţenii oraşului Storybrooke.

De aceea, Emma are o misiune destul de grea. Ea trebuie să nu îl rănească pe Henry, fiul ei pe care l-a dat spre adopţie imediat după naştere şi pe care abia l-a regăsit. Deşi acesta susţine că oraşul în care trăieşte este unul blestemat şi poate fi salvat doar de fiica Albei-ca-Zăpada, aceasta nu îl crede şi intră în jocul lui doar pentru a nu-l dezamăgi.

Dar oare să fie acest blestem doar o poveste pentru copii? Aflaţi şi voi asta urmărind serialul Once upon a time.

Şi pentru a intra cu adevărat în lumea poveştilor, vă las aici adresa locului unde puteţi pune şi voi întrebări de genul “Oglindă, oglinjoară, cine e cea mai frumoasă din ţară?”.

Un alt film cu vampiri, împuşcături şi muuuult sânge.

Cam aşa se poate rezuma într-o propoziţie cel de-al patrulea film din seria Underworld. Am mers la premieră fără a mă documenta în prealabil şi am rămas uimită pe scaunul de la cinema, realizând că nu înţeleg nimic din film. Mi-am dat seama că ar fi trebui să existe cel puţin un film înaintea celui pe care îl urmăream. Astfel că am încercat să îmi dau seama, pe moment, care ar trebui să fie relaţia dintre personaje şi care din ce tabără face parte.

Am stat o oră şi jumătate în faţa marelui ecran din Cinema City Cotroceni şi am fost uluită de cât de mult sânge a putut să curgă din corpurile personajelor. De altfel, am asistat la scene în care personajul principal, Selena, îi împuşca pe toţi băieţii răi, având şansa nemaiîntâlnită de a avea constant gloanţe în armă. Ciudat, dar nu cred că am văzut ca măcar o singură dată să fi schimbat cartuşele!

Ajungând acasă, am citit puţin despre ce vrea să însemne Underworld, despre faptul că existau deja trei filme scoase pe piaţă începând cu 2003 şi despre conflictele de peste 1000 de ani dintre vampiri şi vârcolaci, evenimente care au stat la baza poveştii.

Am vrut să văd prima parte a filmului pentru a înţelege mai bine ce înseamnă Underworld: Awakening. Am urmărit cele două ore de film şi am realizat că, de fapt, cele două părţi sunt chiar asemănătoare.

El şi ea, adică Michael Corvin şi frumoasa Selena, şi-au făcut apariţia în cele două părţi ale filmului (1 şi 4) în acelaşi fel: “au intrat la apă”. În prima peliculă au sărit cu maşina în apă, iar în cea de-a patra parte, au sărit împreună fiind urmăriţi de cei din tabăra adversă.

Trecând peste detalii, filmul este unul simplu care are la bază o poveste cunoscută de când lumea: vârcolacii şi vampirii nu pot trăi în pace şi armonie, ci tre să se lupte între ei. Astfel că în fiecare parte a seriei se poate viziona un “superb” măcel între cele două tabere.

Efectele 3D ale filmului cu numărul patru şi-au făcut bine datoria. Au fost vreo trei momente când chiar am tresărit de pe scaun, iar în rest am stat cu sufletul la gură.

Pot spune că Underworld: Awakening este un film care nu iese cu nimic în evidenţă, ba mai mult, ai senzaţia că nu înţelegi dacă vrea să îţi transmită ceva. Eu una, abia spre final am început să înţeleg cam ce trebuia să se întâmple. Pe lângă asta, au fost şi multe scene previzibile.

Underworld pare a fi genul unui film serial ale cărui episoade ies pe piaţă o dată la câţiva ani. Aşa că dacă nu aţi urmărit celelalte trei filme din serie, nu vă recomand să mergeţi la Samsung IMAX până nu vă puneţi la curent cu povestea.

De Crăciun, la şase luni de sfârşitul primului sezon, mi-am cumpărat cartea (în sfârşit). Voiam să văd care este diferenţa între povestea originală şi cea adaptată pentru serial.

Am început să o citesc în ziua de Crăciun şi până la Revelion nu am mai lăsat-o din mână. Cele aproximativ 1.200 de pagini ale cărţii nu numai că m-au făcut să retrăiesc sentimentele transmise de serial, dar m-au făcut să mă îndragostesc (la propriu) de această lume fantastică.

Diferenţele majore pe care le-am observat între cele două poveşti (cea din roman şi cea din scenariu) sunt dintre cele mai diverse:

• Povestea din carte este prezentată din perspectiva a opt personaje, spre deosebire de serial unde sunt multe scene în care niciunul dintre cele opt personaje nu sunt prezente. Aceste scene sunt introduse pentru a înţelege mai bine legăturile dintre protagonişti.
• Personajele sunt cu trei ani mai în vârstă în serial decât în carte. Această modificare a fost necesară datorită scenelor cu tentă sexuală la care sunt expuse personajele minore.
• Replicile anumitor personaje din carte sunt date altor personaje în serial. Acest lucru s-a întamplat deoarece romanul conţine zeci, dacă nu sute de personaje, lucru ce îţi provoaca o stare de confuzie la un moment dat.
  Pentru a evita acest lucru, scenariştii au hotărât (împreună cu George R. R. Martin) să reducă numărul personajele episodice pentru ca telespectatorii să se familiarizeze cu cele principale.
• Scenele cu lupii străvechi (apariţii foarte importante pe parcursul cărţii) sunt reduse în serial. Aceste scene, prezente în carte, arată legătura existentă între membrii familiei Stark, păzitori ai Nordului, şi Vechii Zei pe care aceştia îi venerează şi îi protejează.

Deşi cele de mai sus reprezintă minusuri ale poveştii adaptate, serialul are şi câteva plusuri printre care coloana sonoră, aceasta fiind magnifică dând naştere la sentimente greu de descris. De asemenea, o altă parte pozitivă vine din partea actorilor care se contopesc cu propriile personaje.

Actorii sunt în principal de origine britanică, au fost ‘culeşi’ de pe scenele teatrelor din Londra sau a micilor producţii ale televiziunii britanice şi au fost mai mult sau mai puţin cunoscuţi publicului cinefil înainte de acest serial. Ei interpretează fără greşeală rolurile ce le-au fost încredinţate şi pentru asta JOS PĂLĂRIA. Atât pentru ei, cât şi pentru echipa HBO pentru că i-au ales.

Mi-ar fi fost greu să mă ataşez de un serial medieval, cu lorzi, cavaleri şi regi în care actorii sunt de o altă cetăţenie. Cine poate cunoaşte mai multe despre epoca regilor şi a cavalerilor decât cei din Regatul Unit?



Am vizionat serialul pentru a doua oară în timp ce citeam cartea; citeam câte 100-150 de pagini şi apoi vedeam un episod pentru a observa exact diferenţele.

Deşi am rămas uşor dezamăgit de serial, deoarece prezintă doar 60-70% din povestea cuprinsă în Urzeala Tronurilor, aştept cu nerăbdare premiera sezonului 2 ce va avea loc în aprilie 2012 şi care se va baza pe a doua carte din serie (“Clash of the Kings”).

Cartea sau Serialul TV?

Eu sunt de părere ca romanul este câştigătorul, dar mentionez faptul că serialul nu este de lepădat! Te ajută uneori să eviţi confuzia între personaje (repet: sunt aproximativ 100 de personaje, doar în PRIMA parte a seriei!).

Dacă v-am făcut curioşi, puteţi urmări serialul pe HBOgo.ro, sau puteţi cumpăra cartea de aici! Şi nu uitaţi până în aprilie: The winter is coming!

]]> http://amdoar18ani.ro/urzeala-tronurilor-cartea-sau-serialul-tv-ii/feed/ 2 http://amdoar18ani.ro/happy-feet-2-2011/ http://amdoar18ani.ro/happy-feet-2-2011/#comments Thu, 05 Jan 2012 22:52:11 +0000 Corina Niţescu http://amdoar18ani.ro/?p=24096 Tocmai ce-am venit de la film şi încă mai simt ritmul muzicii, voia bună şi sentimentul de bine pe care l-am dobândit pe parcursul celor două ore de stat la cinema şi vizionat Happy Feet Two.

În urmă cu cinci ani am avut curiozitatea, sau a fost o simplă coincideţă că mă aflam la cinema când se difuza primul film din serie, şi am urmărit povestea simpaticului pinguin Mumble. Atunci nu am fost impresionată nici de muzică, nici de drăgălăşenia personajelor, nici de dansul lor caraghios, cum nu am fost atinsă nici de povestea în sine.

Îmi amintesc că la sfârşitul filmului lumea vărsa lacrimi de crocodil în sală, iar eu nu îi putea înţelege deloc. Dar iată că de această dată am rămas plăcut surprinsă de tot ce a însemnat Happy Feet Two.

Cu ce să încep? Muzica a fost aleasă super bine. Erau momente când pur şi simplu dansam pe scaun ca un copil mic.

Pink! Pink este una dintre marile voci pe care le-am auzit în aceste două ore şi care pur şi simplu m-a fermecat. Doamne cum cântă fiinţa asta! Sunt mare fană Pink, dar niciodată nu am auzit vocea ei aşa cum am auzit-o astăzi. Mi se zbârlea pielea de fiecare dată când cânta.

Un alt plus a venit din partea scenelor comice. A fost o pereche de krilli care au susţinut firul poveştii şi care “şi-a meritat toţi banii”. Să nu mai spunem că unul dintre ei a fost interpretat chiar de Brad Pitt.

Ce am mai apreciat la acest film? Păi faptul că totul avea un fond motivaţional. În sus şi-n jos erau date replici de genul “dacă îţi doreşti, atunci trebuie să vrei şi dacă vrei, atunci o să ai”. Acesta este un lucru foarte bun pentru perioada în care trăim. Avem nevoie ca filmele să ne educe şi să ne ajute să gândim optimist.

Şi că tot vorbeam de părţile pozitive, în film s-a adus vorba şi de a ajuta şi a fi ajutat la rândul tău şi de a avea un model drept de urmat.

Şi un ultim plus venit din partea mea este dat efectelor 3D care au fost integrate exact acolo unde le era locul. Fulgii de zăpadă îţi intrau în ochi, valurile parcă îţi loveau faţa, iar momentele de înot printre crabi/peşti erau extrem de realiste, numai bine să te poţi simţi parte din poveste.

Dar să revenim puţin la pinguini şi la Mumble care are un fiu ce îi calcă pe urme: nu este la fel ca semenii lui, nu ştie să danseze, dar nici să cânte. Aici apare problema, Erik trebuie să îşi dea seama ce vrea să facă în viaţă. El trebuie să îşi găsească un model demn de urmat şi să ajungă un “cineva”.

Eu una aş vrea să revăd filmul, aşa că dacă există doritori de a urmări o animaţie pe cinste, daţi-mi de veste şi putem da o fugă la Samsung IMAX în Cinema City Cotroceni.

PS: Este primul film realizat de americani care are inclusă o melodie românească în coloana sonoră. Oare puteţi ghici despre care este vorba?

]]> http://amdoar18ani.ro/happy-feet-2-2011/feed/ 4 http://amdoar18ani.ro/cum-a-fost-la-maratonul-saga-amurg-organizat-de-the-light-cinema/ http://amdoar18ani.ro/cum-a-fost-la-maratonul-saga-amurg-organizat-de-the-light-cinema/#comments Fri, 18 Nov 2011 14:52:54 +0000 Corina Niţescu http://amdoar18ani.ro/?p=23703 Aseară am participat la primul meu maraton de film. Şi da! Mi-a plăcut foarte mult, nu m-am plictisit şi nu am adormit (aşa cum mă aşteptam la început).



Ieri, 17.11, la ora 17:11, The Light Cinema a organizat Maratonul Saga Amurg, unde s-au proiectat cele trei filme deja apărute pe piată, iar la miezul nopţii s-a difuzat, în premieră, noua peliculă Saga Amurg: Zori de zi (I).

Recunosc că nu urmărisem până ieri niciunul dintre filme şi habar nu aveam care este acţiunea. Mă aşteptam să nu mă atragă povestea şi să nu am răbdare să vizionez cele patru filme ce se întindeau de-a lungul a opt ore. Dar nu a fost aşa! Încă de la început mi-a plăcut cum s-a legat povestea şi cum a evoluat pe parcursul celor patru filme.

Am considerat un avantaj faptul că am putut urmări toate părţile filmului în aceeaşi zi. Poate că dacă le vedeam separat nu ar fi avut acelaşi efect şi impact asupra mea.

În sala de cinema s-a putut vedea cum s-a creat o comunitate de oameni care simt acelaşi lucru, gândesc la fel şi reacţionează la fel în anumite situaţii.



Saga Amurg: Zori de zi (I) a adus odată cu difuzarea o mulţime de râsete, aplauze şi chiar şuierături. Oamenii îşi exprimau astfel acordul sau dezacordul faţă de acţiunile prezentate în film.

Noua peliculă din serie a fost presărat cu umor, fanii fiind pe deplin mulţumiţi de acest lucru. La finalul filmului, totuşi, nu mi-au rămas în cap scenele comice. S-a pus mult prea mult accentul pe scenele de dragoste dintre Edward şi Bella, şi pe dorinţele ei arzătoare. Mă gândesc că ar fi putut trece puţin peste aceste lucruri şi s-ar fi insistat mai mult pe conflictul dintre clanurile rivale.

Per total a fost o experienţă de neuitat şi abia aştept să se organizeze şi alte maratoane de film în cadrul The Light Cinema (Soseaua Progresului 151-171).

Reacţile fanilor prezenţi la Maraton şi la premiera Saga Amurg: Zori de zi (I)


]]> http://amdoar18ani.ro/cum-a-fost-la-maratonul-saga-amurg-organizat-de-the-light-cinema/feed/ 1 http://amdoar18ani.ro/the-adventures-of-tintin-secret-of-the-unicorn-2011/ http://amdoar18ani.ro/the-adventures-of-tintin-secret-of-the-unicorn-2011/#comments Thu, 27 Oct 2011 08:33:50 +0000 Corina Niţescu http://amdoar18ani.ro/?p=23504 Tintiiin!!! Am fost atât de entuziasmată că voi vedea filmul! De mică citeam BD-urile cu Tintin la Institutul Francez din Bucureşti şi îmi plăceau atât de mult, încât m-am bucurat enorm când am auzit că voi vedea şi noul film.

De altfel, nu am fost deloc dezamăgită. Filmul a fost impecabil. Un film animat, de aventură, care te ţine cu sufletul la gură şi care te plimbă prin diferite locuri de pe glob pentru a vedea dacă Tintin şi noul lui prieten vor descoperi Secretul Licornului.

Da, nu am înţeles nici eu de ce Licornul a ajuns aşa, în loc de a fi numit şi la noi Unicorn, dar asta este altă poveste.

Personajele par mai mult decât reale, şi asta e un lucru bun pentru că povestea te prinde şi astfel că ajungi să te simţi parte din film. Şi efectele 3D sunt bine gândite şi au şi ele rolul lor pentru a te integra în cadrele cinematografice.

Ce am observat este faptul că toate personajele, mai puţin Tintin, au nasul imens, foarte deformat şi asta îţi arată puţin că totuşi urmăreşti un desen animat şi nu un film cu actori reali. (O să vezi filmul şi aştept să îmi zici dacă şi tu ai observat nasul diform al personajelor)

Umorul este nelipsit din scenariu şi poate fi regăsit în cele mai bune momente, mai ales în acelea de tensiune maximă. Destinde puţin atmosfera după ce ţi-ai ţinut respiraţia timp de câteva secunde.

Recomand cu căldură acest film celor pasionaţi atât de filme de desene animate, cât şi celor care adoră aventura. Puteţi să îl vedeţi în AFI Cotroceni la Imax, începând cu 28 octombrie.

]]> http://amdoar18ani.ro/the-adventures-of-tintin-secret-of-the-unicorn-2011/feed/ 0