Feed RSS
Twitter
12.12.2009 
Isabel Allende s-a născut în data de 2 august 1943 în Lima, Peru. Paula, unul dintre copiii ei, a murit în 1992 de porfirie după o bună perioadă petrecută în comă. În tot acest timp, Isabel a scris această carte sperând că Paula se va trezi şi va fi din nou bine. Până să aflăm dezonodământul acestui destin, Isabel Allende ne povesteşte despre viaţa complicată prin care a trecut. Daca e să mă întrebaţi pe mine, cartea e mai mult o autobiografie a ei cu caracter politic si istoric dacă luam în considerare paginile numeroase despre Chile şi confilictele/problemele de acolo, decât o „scrisoare de adio”. Sau poate că nu am prins eu ideea.
Citeşte în continuare »
Arhivă pentru ‘politica’
“Paula” – Isabel Allende
Dilemele unui abonat RATB: 18 ani, intelectuali, virginitate
Am avut şi eu cândva 18 ani. Îmi amintesc extrem de clar ziua aceea de naştere. Ai mei erau puţin jenaţi, nu prea aveau bani, fiind profesori primeau salariul doar pe data de 21 sau 22 a lunii. Eu, nascut în 16, nu prea mă puteam bucura de bani niciodată de aniversarea mea pentru că eram în acele zile dinainte, când rămâi fără un leu de salam sau ceapă. Am ieşit doar eu cu un drag prieten, Bogdan, am băut nişte beri şi gata. Nu am făcut nici măcar atunci vreo dramă din asta. Nu cred că eram mai matur, doar conştient că în teribilii ani nouăzeci erai mulţumit de realitatea simplă, aveam cei mai cool părinţi din lume, tot liceul făcusem în limita posibilităţilor ce am vrut, fumam acasă, nu eram moralizat pentru că beam, nici că lipseam nopţi la rând din pătuţul meu, dormind pe tot felul de canapele străine, şi aveam amintirile unor vacanţe minunate, fără constrângeri şi fără restricţii.
Noi suntem fraierii lor!
Gata! M-am hotărât. Nu merg la vot pentru că am de ales între doi oameni la fel. Voi recunoaşte sincer că după dezamăgirea provocată de primul tur în care Antonescu a ieşit pe locul trei, eram destul de hotărât să stau acasă. Apoi, oarecum motivat de acelaşi Crin, pentru cauza lui Klaus Iohannis mi-am zis că poate merită să votez cu Geoană. Pe principiul că i-am acordat o şansă în 2004 lui Băsescu şi m-a dezamăgit, eram gata să dau celuilalt votul meu, măcar aşa, între două rele să îi acord prezumţia că va fi altfel. Citeşte în continuare »
Dilemele unui abonat RATB: Floare, matelot, prostănac.
M-am uitat la marea dezbatere. Şi o să îmi dau şi cu părerea despre ea. E 6 dimineaţa la momentul când scriu, admit că am băut nişte beri şi cu asta mizez absolut pe sinceritatea mea. M-am uitat la confruntarea „titanilor” de aseară şi mi-am dat seama că aş fi un preşedinte mult mai bun decât oricare dintre ei. N-o zic din aroganţă, o zic chiar cu drag, şi voi, cei care citiţi amdoar18ani aţi fi mai buni preşedinţi decât ei. Pornesc de la premisa că noi, cei care scriem, voi, cei care citiţi, suntem altfel, vrem altceva şi dorind asta, am acţiona mai bine.
Dilemele unui abonat RATB: 18 ani, politichie, oameni
Poza lui Crin e aici fără o logică anume. În haosul organizat al acestui blog vă atenţionăm că urmează un articol cu multă politică.
Dilemele unui abonat RATB: Ţigări, bannere, ţărani
Eram convins în urmă cu o lună că pâna la sfârşitul campaniei prezidenţiale nu voi posta deloc. Ajuns acasă deschisesem televizorul şi mă scârbisem total de completul şi deloc paradoxalul putregai din politica românească. Apoi, după câteva zile de stat în oraşul sufletului meu, atât de frumosul şi straniul Cluj, am ajuns din nou în Bucureşti. Am făcut greşeala de a deschide iar aparatul acela urât care crează prea multă dependenţă. Asta mi-a confirmat decizia de a nu mai scrie o vreme, s-a lipit şi o melancolie tomnatică, am ieşit mult pretextând nevoia de a vedea oameni şi lucrurile au mers înainte. Citeşte în continuare »
Dilemele unui abonat RATB: Not punk, poveste tristă despre o prinţesă
N-am pornit de la ideea că voi scrie despre politică aici. Viaţa cotidiană a Bucureştiului îmi dă destule subiecte însă ultima săptămână a fost atât de marcată de tema alegerilor încât nu pot să mă sustrag. Voi păstra totuşi povestea mea în parcuri şi la terase. Ieri, de exemplu, a fost marţi. În grupul meu de prieteni asta înseamnă zi de bere în Argentin. Pe la a cincea (nu am deplina siguranţă a acestei afirmaţii), aud în spatele meu nişte oameni vorbind despre Ea. Mă întorc amuzat şi mă bag în discuţie ca şi cum i-aş fi cunoscut de o viaţă: „Nu vă place de Ea? Dar e o fată minunată, aranjată, bambuizată, conduce o maşină de sute de mii de euro cumpărată din salariul ei de 1800 de euro, part-time job din ăsta vreau şi eu! De ce să nu intre în Parlamentul European? Sunt fanul ei declarat!”. Oamenii au început să râdă ceea ce evident m-a încurajat să continuu: „Şi am devenit serios preocupat de Ea, de când a spus despre Cluj că e capitala culturală a Aradului!”
Am votat – E de BINE sau de RĂU?
Am fost şi am votat la europarlamentare cu 15 minute înainte ca votarea să se termine. Întâmplător eram prin alt oraş decât cel din buletin. Eram prin Iaşi. Deşi până atunci credeam că nu voi vota pentru că nici nu ştiam clar ce promiseseră candidaţii… M-am gândit că pentru votul meu s-a vărsat sânge şi ar fi cazul să încerc măcar să-mi exprim părerea.
Cam 73% din românii cu drept de vot au stat în casă. Au preferat să nu voteze cu nimeni sau pur şi simplu nu le-a păsat. Suntem în fond nişte indiferenţi, asta se ştie. Eu am fost unul din cei 27% care au pus ştampila pe ceva acolo… şi am încercat să nu-l aduc tocmai pe unul ca Becali sus. Citeşte în continuare »
Vote or Die
Pentru prima dată de când am împlinit 18 ani acest lucru a avut o consecință vizibilă. Ok… a mai fost și data când a trebuit să-mi arăt buletinul pentru a fi lăsată la Motoare, dar să zicem că asta nu este mare lucru.
Am fost să votez. Sunt un cetățean model. Pe lângă faptul că a fost oarecum amuzant (doar nu m-am dus singură la primul meu vot) evident nu a fost mare lucru. De fapt mi s-a părut chiar foarte prost organizat, dura foarte mult timp să-ți găsești sala și când ți se dădea buletinul de vot nu ți se explica nimic. Perdelele erau puse doar de model fiind aproape transparente, iar foaia cu votul nu încăpea în gaura din urnă. Da, știu, mă plâng cam mult. Citeşte în continuare »
Turul Colegiului 13 – Cu bicicleta în Europa!
Sâmbătă, 23 mai 2009, la ora 10:30 ne întâlnim pe Str. Ilioara nr 16 – zona Nicolae Grigorescu, sector 3 (la Şcoala de soferi Ilioara de fapt) pe biciclete ca să dăm o tură MAAAREEE a Colgiului 13.
Traseul e următorul: Şcoala de soferi Ilioara, ieşire în bulevardul Camil Ressu – bulevardul Theodor Pallady – Splaiul Dudescu – Calea Vitan – strada Lunca Banului – bulevardul Energeticienilor – strada Fizicienilor – intrare pe bulevardul Camil Ressu – Şcoala de soferi Ilioara (finish). Citeşte în continuare »
