Crime, fantome, vârcolaci… aceste cuvinte apar la sfârşitul cărţii (când cumperi o carte, te uiţi întâi pe rezumatul de pe spatele cărţii, nu?). Bun, începe să îmi placă. În ultimul timp am lăsat romanele de dragoste şi am început să le gust pe cele care au subiecte mai puţin obişnuite. Unele mai bune, altele banale. “Copiii pierduţi” face parte din prima categorie.

În primul rând trebuie să zic că nu apare niciun vârcolac. Dacă a citit cineva cartea să îmi spună şi mie care e trimiterea subtilă către mitul vârcolacului… că eu nu am prins-o. În rest, totul a fost peste aşteptări, cu paragrafe pe care a trebuit să le recitesc ca să le înţeleg, cu acţiune nicidecum simplă care îţi pune la încercare spiritul de observaţie şi nu numai. Citeşte în continuare »