Arhivă pentru ‘Muzică’

ADCSNA: Saturation

14.08.2010 Muzică Cristi Trimite pe Twitter

Albume de care poate n-aţi auzit dar ar merita o încercare, blahblahblah etc. Azi: Saturation (CRAPuration? Shiterection? FAT=YOURASStion?).

Dacă aş zice Urge Overkill, cred că e foarte probabil c-aţi răspunde “huh?”. Totuşi, cred că-i ştiţi deja. See, au avut un cover de la “Girl, You’ll Be a Woman Soon” de Neil Young care a apărut în Pulp Fiction în scena în care Uma Thurman descoperă cocaina lui John Travolta şi ingerează prea mult.

Ironia e, “Woman Soon” a devenit cel mai mare hit al lor deşi n-are aproape nimic de-a face cu stilul lor obişnuit. Oricum, Urge Overkill (sau UO) n-au o istorie prea interesantă: formaţi în 1986 în Chicago şi luându-şi numele de la un vers din “Funkentelechy” din Parliament, au pierdut timp ca un grup generic de noise-rock înainte să treacă la un stil de alternative rock, au fost promovaţi ca “The Next Big Thing” da’ n-au reuşit să devină faimoşi în climatul post-Nevermind şi eventual s-au dezintegrat în 1997.

Citeşte în continuare »

, ,

TDCSNA: Jeff Buckley

06.08.2010 Muzică Cristi Trimite pe Twitter

Grupurile astea vin din mai multe genuri, zone şi epoci, pot fi mai mult sau mai puţin cunoscute, dar merită cel puţin o ascultare. Din seria TDCSNA azi avem Jeff Buckley (Buckley? More like FUCKley, duhuhuhuhuhuh, right?!).

Jeff "Chick Magnet" Buckley

Unul din puţinele certitudini din rock ‘n roll pe care am învăţat-o timpuriu: tipii buni mor tineri, idioţii lipsiţi de talent rămân în viaţă. Cred că există deja foarte multe dovezi în privinţa asta (Clubul 27, glumele de prost gust dar amuzante despre dovada că Mark David Chapman era nebun, blah blah blah).

Well, Jeff Buckley (1966-1997) ar trebui canonizat doar pentru sentimentul de frustrare extremă cauzat de discografia sa: Buckley a reuşit să lanseze doar un album înainte să urmeze pe tatăl său, muzicianul de folk Tim “Song to the Siren” Buckley, şi să moară dintr-un accident (înecare în râul Mississippi, pentru cei curioşi). În marea tradiţie a rockerilor morţi ca Hendrix sau Cobain, restul discografiei lui Buckley e umplută de albume live, demo-uri făcute în casă, piese lăsate deoparte în timpul înregistrărilor, chestii din astea. Practic, rezultatul e că o să discut (cât de obiectiv pot) doar două albume.

Citeşte în continuare »

, , ,

TDCSNA: XTC

23.07.2010 Muzică Cristi Trimite pe Twitter

Grupurile astea vin din mai multe genuri, zone şi epoci, pot fi mai mult sau mai puţin cunoscute, dar merită cel puţin o ascultare. Din seria TDCSNA azi avem XTC (din păcate, HRN, CCN, INXS şi LSD nu au putut ajunge…). 

XTC, 1982

Cu milenii în urmă, când dinozaurii colindau planeta, eu m-am luat de Red Hot Chili Peppers pentru schimbarea lor de la funk-rock energetic la un rock psihedelic foarte “mellow” post-1999. De ce am făcut-o? Pentru că XTC au făcut deja schimbarea de la chestii energetice la chestii studio-intensive de un milion de ori mai bine, în aşa măsură încât sunt cel mai bun argument la care mă pot gândi despre beneficiile unei schimbări de stil pentru un grup.  

Citeşte în continuare »

,

ADCSNA: The Stoop

09.07.2010 Muzică Cristi Trimite pe Twitter

Albumele astea vin din mai multe genuri, zone şi epoci, pot fi mai mult sau mai puţin cunoscute, dar merită cel puţin o ascultare. Din seria ADCSNA azi avem The Stoop (Are you going to STOOP TO THEIR LEVEL??!?!?!?!?!!!!!).

Imani Coppola n-a avut exact o carieră norocoasă. See, după succesul minor al lui Chupacabra a avut o ceartă previzibilă cu casa de discuri care mai vroia un succes, şi a stat deceniu în obscuritate, punând albume pe gratis online. Şi eventual a reuşit să revină la o oarecare măsură de vizibilitate cu The Black and White Album (2007), un album mai inconsistent şi dezorganizat decât Chupacabra care are piesele bune îngropate în nişte umplutură de gen ”modern R&B bullshit”.

Deci, The Stoop (2008) pare promiţător până acum: Coppola a înfiinţat un duo numit “Little Jackie” cu multi-instrumentalistul Adam Pallin (creditat aici pentru bas şi claviaturi; mare surpriză: e şi el newyorkez), a declarat că scopul e practic să se întoarcă la muzica pop, şi Mike “Nu Tipu’ De Heavy Metal, Celălalt Tip” Mangini co-produce alături de Coppola şi Pallin. So far, so good… so what?

Citeşte în continuare »

,

Viţa de Vie s-a întâlnit cu fanii

24.06.2010 Reportaje Bogdana Trimite pe Twitter

Duminică, 20 iunie, clubul The Legend (Str. Colţei, Nr. 50.) a găzduit o întâlnire între trupa Viţa de Vie şi fanii săi. La o bere, cafea, apă, fiecare cu ce avea în faţă, am discutat despre industria muzicii noastre, despre ce promovează Romania în materie de muzică, influenţe şi tot ce înseamnă marketing şi promovare.
În jurul orei 17:30 au început să vină şi cei din trupă şi la ora 18:00 discuţiile au început. Au fost prezenţi 3 dintre cei 5 membri ai trupei: Sorin Dănescu, Adrian Despot şi Cezar Popescu. La început, se resimţea o atmosferă protocolară, ca de conferinţă de presă. Dar odată cu întrebările din partea publicului, a venit şi sinceritatea celor 3 şi atmosfera s-a destins.
Citeşte în continuare »

, , , ,

ADCSNA: Chupacabra

18.06.2010 Muzică Cristi Trimite pe Twitter

Albumele astea vin din mai multe genuri, zone şi epoci, pot fi mai mult sau mai puţin cunoscute, dar merită cel puţin o ascultare. Din seria ADCSNA azi avem Chupacabra (oh yeah? suck my goats!).

Nu, nu m-am apucat să scriu despre monştri mitici din Mexic. Chupacabra (1997) e un album de Imani Coppola pe care l-am găsit accidental – cred c-am dat peste el când căutam ceva cu totul diferit. Dar, hei, e unul din accidentele alea bune, fiindcă Chupacabra a ajuns să-mi placă destul de mult.

Informaţiile de fundal aici sunt simple: e un album de Imani Coppola, o tipă newyorkeză multi-instrumentalistă (în afară de vocale, ea are credit pentru chitări, claviaturi, vioară şi aranjamente), produs de Mike Mangini (de asemenea creditat pentru chitări, claviaturi şi aranjamente). Şi înainte să întrebaţi: nu, nu e vorba de bateristul de la Extreme, ci un producător de hip-hop care a lucrat cu un grup numit Digable Planets, pe care eu nu l-am ascultat.

Citeşte în continuare »

,

TDCSNA: The Flaming Lips

04.06.2010 Muzică Cristi Trimite pe Twitter

Grupurile astea vin din mai multe genuri, zone şi epoci, pot fi mai mult sau mai puţin cunoscute, dar merită cel puţin o ascultare. Din seria TDCSNA azi avem The Flaming Lips (providing needles for your balloons). 

Un lucru care mie mi se pare frustrant e că de fie care dată când mă pregătesc să brutalizez verbal statele alea din mijlocul SUA şi să zic că practic de-abia alcătuiesc un coş pe faţa Americii, îmi amintesc că au produs cel puţin un lucru bun. Cam strică efectul glumei. 

The Flaming Lips, 2009

De exemplu, Oklahoma. Undeva într-o poziţie înaltă pe lista celor mai inutile state alături de Idaho, Utah, Nebraska şi celelalte pustietăţi care ocupă spaţiu între California şi coasta de est. Dar şi habitatul The Flaming Lips, unul din grupurile mele favorite de alt-rock. 

Citeşte în continuare »

,

TDCSNA: Queens of the Stone Age

28.05.2010 Muzică Cristi Trimite pe Twitter

Grupurile astea vin din mai multe genuri, zone şi epoci, pot fi mai mult sau mai puţin cunoscute, dar merită cel puţin o ascultare. Din seria TDCSNA azi avem Queens of the Stone Age (former teenage hand models). 

Queens of the Stone Age, 2003

Ce exact e Queens of the Stone Age, în afară de unul din cele mai mişto grupuri de rock din epoca recentă? Well, terminologia asta constituie o problemă. Nu e exact un grup în sensul corect al cuvântului, fiindcă singurul membru constant este de altfel creierul grupului, Josh Homme. Dar nu e nici proiectul său solo, fiindcă Homme mereu recrutează diferiţi muzicieni pentru a contribui la albume dar menţine câţiva muzicieni pentru a forma un grup de “nucleu” cu care merge în turnee şi… 

Screw it. Queens of the Stone Age (QOTSA ca să nu scriu de fiecare dată numele complet) sunt practic un Nine Inch Nails sau This Mortal Coil, iar centrul lor e reprezentat de Josh Homme. Hai să trec la chestiile importante înainte să stau cinci ore la probleme semantice. 

Citeşte în continuare »

,

TDCSNA: Kyuss

21.05.2010 Muzică Cristi Trimite pe Twitter

Grupurile astea vin din mai multe genuri, zone şi epoci, pot fi mai mult sau mai puţin cunoscute, dar merită cel puţin o ascultare. Din seria TDCSNA azi avem Kyuss.

Kyuss

Y’know, eu mereu aveam impresia că tot sudul Californiei e format din Los Angeles, San Diego şi un mare deşert gol la graniţa cu Nevada. Obişnuiam să mă întreb dacă locuiesc oameni acolo şi, dacă da, de ce naiba mai stau într-o zonă pustie în care nu-i nimic de făcut?

Şi dup-aia am ascultat Kyuss. Holy shit, acuma vreau să mă mut în deşert cu o chitară electrică şi multă iarbă.

Citeşte în continuare »

,

TDCSNA Ediţia Retrospectivă: Emerson, Lake & Palmer

14.05.2010 Muzică Cristi Trimite pe Twitter

Grupurile astea vin din mai multe genuri, zone şi epoci, pot fi mai mult sau mai puţin cunoscute, dar merită cel puţin o ascultare. Din seria TDCSNA azi avem Emerson, Lake & Palmer.

Emerson, Lake & Palmer, 1973

Okay, acum am şi al doilea TDCSNA pentru un grup care nu-mi place 100%. Grupul în chestiune fiind supergrupul de rock progresiv Emerson, Lake & Palmer (ELP), existent între 1970-1979. Sper să pot să fi înţeles şi explicat şi eu ca lumea până la sfârşit de ce nu-mi plac complet ca celelalte grupuri care au primit un TDCSNA anterior, şi cine ştie, poate altcuiva o să-i placă mai mult decât mie (hi dad!).

Citeşte în continuare »

,

  • Newsletter şi alerte

    Pentru a primi zilnic pe e-mail ce scriem apasă aici.

    Pentru anunţuri speciale şi alerte înscrie-te aici:

  • Recenzii recente



    Daina Chaviano - Insula iubirilor nesfârșite

    Zbor deasupra unui cuib de cuci - Ken Kesey

    OKIAN.ro

    Alte recenzii

  • Iubeşte-ne!