Din cauza vremii nefavorabile, în Bucureşti, Festivalul Luminii se amână , de altfel se amână şi pentru cei din Cluj-Napoca, dar în celelalte oraşe evenimentul încă stă în picioare, sperăm că vremea nu o să le pună şi lor beţe în roate.
Deci sâmbătă, 13 martie, vă aşteptăm între orele 19-21 în următoarele oraşe : Citeşte în continuare »
Grupurile astea vin din mai multe genuri, zone şi epoci, pot fi mai mult sau mai puţin cunoscute, dar merită cel puţin o ascultare. Din seria TDCSNA azi avem Portishead.
Portishead. Stânga la dreapta: Gibbons, Barrow, some other guy, Utley
Nu m-am putut gândi la o introducere bună aici, aşa că o să trec direct la subiect. Portishead sunt celălalt grup important de trip-hop din zona Bristol după Massive Attack. Grupula fost format în 1991 şi continuă fie activ şi astăzi în ciuda obiceiului membrilor de a lua pauze lungi între albume. Membrii sunt:
Beth Gibbons – vocal
Geoff Barrow – producţie, claviaturi, sampler, DJ, tobe (ocazional)
Adrian Utley – chitară, bas, claviaturi
Grupurile astea vin din mai multe genuri, zone şi epoci, pot fi mai mult sau mai puţin cunoscute, dar merită cel puţin o ascultare. Din seria TDCSNA azi avem Massive Attack.
Massive Attack, 1998
Massive Attack sunt un alt grup din categoria foarte restrânsă a formaţiilor care practic au inventat un stil nou – ei sunt cei care au creat şi popularizat genul “trip-hop” alături de compatrioţii lor din Bristol, Portishead şi Tricky. Format în 1988, grupul are următorii membri:
3D (Robert Del Naja) – vocale, claviaturi, sampler, producţie
Daddy G (Grantley Marshall) – vocale, claviaturi, sampler, producţie
Mushroom (Andy Vowles) – claviaturi, sampler, producţie (1988-1998)
Grupurile astea vin din mai multe genuri, zone şi epoci, pot fi mai mult sau mai puţin cunoscute, dar merită cel puţin o ascultare. Din seria TDCSNA azi avem Beastie Boys.
The Beastie Boys, 1987
Deci, The Beastie Boys. De unde să încep? Unul din cele mai longevive grupuri de hip-hop, cei care au inventat şi au popularizat rap-rock alături de Run-DMC (but, really, Run-DMC kinda suck), unul din puţinele grupuri de hip-hop ai cărui membri cântă la propriile instrumente, primul grup de rap care a atras o audienţă largă de alternative-rockeri şi primul grup de rap format din tipi albi care a câştigat un succes masiv. Nu-i prea rău pentru trei tipi evrei din New York City.
M-am jucat de mai mult timp cu ideea unei noi rubrici – o rubrică preocupată nu cu grupuri obscure, ci cu perioade specifice din cariera unui anumit grup faimos. Logica ar fi destul de simplă – ai grupul sau artistul X, care e popular, super-cunoscut şi îndrăgit de toţi, etc. Well, biografii peste biografii fac foarte clar faptul că un artist foarte rar rămâne popular în mod constant. În general, cariera lor se aseamănă mai mult cu un montagne russe decât o linie dreaptă. Şi uneori unele grupuri trec prin mai multe stiluri sau experimentează foarte mult înainte de a da de vreun stil specific.
Rubrica asta s-ar ocupa exact cu acele perioade din cariera unui grup faimos în care au avut stiluri diferite sau au experimentat mai mult comparat cu stilul de muzică cu care au devenit faimoşi.
Nu am de gând să fac reclamă aiurea niciunui loc din Bucureşti. Dar în zilele ce au trecut mi-am dat seama că mă ataşez de diverse spaţii, de anumite teritorii precum se leagă în lumea animală diversele vieţuitoare când marchează în mod neplăcut pentru noi (mă gândesc la pisoiul din casa mea care este în călduri şi trebuie să ne arate asta) cu tot felul de mirosuri zona pe care o domină.
Eu de exemplu iubesc bucătăriile. Apartamentul unde m-am mutat în Rahova are una imensă, cu o canapea care pe mine mă îndeamnă la scris. Mi-am revendicat deja un colţ al ei şi starea mi se pare atât de naturală încât produc pagini întregi de literatură proastă şi dileme mai mult sau mai puţin reuşite pe ea. Citeşte în continuare »
Grupurile astea vin din mai multe genuri, zone şi epoci, pot fi mai mult sau mai puţin cunoscute, dar merită cel puţin o ascultare. Din seria TDCSNA azi avem Saint Etienne.
Scuze pentru pauza lungă. Se mai întâmplă…
Saint Etienne
Nu, nu m-am apucat să fac articole despre sport. Saint Etienne sunt un grup de alternative rock/”indie dance” englez care şi-au luat numele de la echipa de fotbal franceză cu acelaşi nume. Formaţi în 1990, Saint Etienne au următorii membri:
Sarah Cracknell – vocale
Bob Stanley - producţie, claviaturi, electronice
Pete Wiggs – producţie, claviaturi, electronice
Ian Catt – chitări, electronice, instrumente multiple (1990-1996)
Gerard Johnson – producţie, claviaturi, electronice (1998-prezent)
Bd.Regina Elisabeta nr.48, Sector 5, Bucureşti, tel./fax: 021.313.47.56 ;021. 310.48.70
Consiliul Elevilor al Colegiului Naţional „Gheorghe Lazăr” din Bucureşti şi Trupa de teatru AS în parteneriat cu Teatrul „Lucia Sturdza Bulandra” au deosebita plăcere să vă invite la cea de-a III a ediţie a Festivalului naţional de arte pentru liceeni „Florian Pittiș”, un concurs de teatru şi muzică dedicat exclusiv liceenilor în memoria lăzăristului Florian Pittiş.
Festivalul naţional de arte „FLORIAN PITTIȘ” se va desfăşura în aprilie 2010. În luna martie se vor anunţa datele exacte ale festivalului. Desfăşurarea festivalului nu va afecta în niciun fel vacanţele şcolare, sau examenul de bacalaureat.
Festivalul este organizat în două secţiuni şi are o durată de 3 zile :
• Secțiunea I – teatru ;
• Secțiunea a II-a. – muzică;
• Gala și festivitatea de premiere.
Citeşte în continuare »
Spune-ne despre tine… cine eşti, ce faci?
Salut. Sunt 1Leu, am 22 de ani, urmez un masterat de psihologie şi am început de vreo 2 ani să fac muzică reggae, genul meu preferat de muzică.
De când pasiunea asta?
De prin 2004 am creat versuri pe care le cântam pe anumite intrumentale. Eram destul de nepriceput atunci dar totuşi îmi plăcea să-mi aud redate vocea şi versurile. Au trebuit să treacă câţiva ani până am învăţat cum se face o piesă şi cum ar trebui să fie mesajul unei piese.
Grupurile astea vin din mai multe genuri, zone şi epoci, pot fi mai mult sau mai puţin cunoscute, dar merită cel puţin o ascultare. Din seria TDCSNA azi avem Primal Scream.
Am observat un lucru din istoriile multor grupuri. Când eşti dat afară/îţi dai demisia dintr-un grup, ai următoarele opţiuni:
a) începi cariera solo
b) formezi propriul grup
c) stai degeaba
Primal Scream
Bobby Gillespie, bateristul din The Jesus and Mary Chain, a decis să aleagă opţiunea b) – sau mai precis, alesese deja opţiunea b) dar avea destul timp liber după ce a plecat din JAMC pentru a se ocupa de propriul grup, Primal Scream. Formaţi în 1982 în Glasgow, Scoţia, Primal Scream au avut aceeaşi problemă de consistenţă în aliniamente ca JAMC. Din păcate, există puţine detalii despre când au fost anumiţi oameni în grup, şi lista e destul de lungă. Sunt deci forţat să includ aici doar membrii despre care am ceva mai multe informaţii:
| www.wordpress.org
Feed RSS
Twitter
11.03.2010 
