Feed RSS
Twitter
30.01.2010 
Anul 1945 a însemnat pentru istoria umanităţii o îmbinare perfidă de extaz şi agonie. În prima parte a acestei încercări povesteam cum un mare om de stat a luat premiul Nobel pentru literatură pe când meritele sale erau exclusiv politice. Acel domn căruia contemporaneitatea îi datorează aproape exclusiv existenţa se numea Churchill şi a fost omul care a ţinut piept acelui episod bizar al istoriei, ca să îl citez pe Preda, numit Adolf Hitler. Sfârşitul războiului a însemnat pentru Churchill o mare cădere.
Arhivă pentru ‘literatura’
Despre Nobeluri şi alte mici întâmplări [Partea a doua]
Despre Nobeluri şi alte mici întâmplări [Partea întâi]
În ultima “Dilemă“ aminteam de ziua lui Ariel. În cele câteva ore plăcute în care povesteam, am început să vorbim între altele despre premiile Nobel, în discuţie s-au prins mai mulţi oameni iar la un moment dat Robert a zis să scriu despre asta. Şi aşa m-am pornit pe drumul relativ dificil şi extrem de subiectiv al literaturii şi al scrisului despre literatură.
Parafrazându-l pe Dumitru Ţepeneag pot spune cu inima împăcată că în ultimii 100 de ani s-a scris mai mult despre literatură decât opere în sine iar cazul lui Eminescu este exemplar, pe marginea puţinelor poezii rămase de la el s-au irosit tone de neuroni, tera de hârtie, zetta de spaţiu şi yotta de timp. Citeşte în continuare »
