Eu am fost săptămâna aceasta într-un alt loc unde deţinuţii (nu doar cei politici) mureau pe capete, în nişte condiţii greu de imaginat: Muzeul Memorialului Victimelor Comunismului şi al Rezistenţei de la Sighetu Marmaţiei.

În anul 1897, clădirea a fost construită chiar în centrul oraşului ca închisoare de drept comun, pentru ca apoi, în august 1948 să devină locul de detenţie al unui grup de studenţi, elevi şi ţărani maramureşeni. Doi ani mai târziu, în 1950, au urmat să ajungă în temniţă sute de demnitari, avocaţi, preoţi şi alte elite ale ţării, cu scopul de a fi păstraţi într-un loc de unde era imposibil să evadeze, pentru ca apoi să fie exterminaţi.

După cum se spune în prezentarea alcătuită de cei din conducerea muzeului, fapt ce poate fi observat cu uşurinţă şi la faţa locului, deţinuţii erau ţinuţi în condiţii insalubre, hrăniţi mizerabil, chiar forţaţi să nu se întindă în timpul zilei pe paturile din celulele fără încălzire.

Nu aveau voie să privească pe fereastră, iar într-un târziu, la geamuri au fost puse obloane, încât să se poată vedea numai cerul. Cei ce se împotriveau oricărui ordin, erau duşi la neagra şi sura, celule de tip carceră, fără lumină.

De asemenea, din programul de exterminare făceau parte batjocura şi umilinţa. Pe o listă aflată într-una dintre celule stau scrise pedepsele grave ce erau aplicate deţinuţilor. Printre acestea se pot enumera: strivirea unghiilor cu instrumente speciale, obligarea deţinutului să mănânce ciorbă fierbinte fiind legat la mâini, alături de alte numeroase metode brutale de natură sexuală.

În anul 1955, ca urmare a Convenţiei de la Geneva şi a admiterii României Comuniste în ONU, a avut loc o graţiere, închisoarea de la Sighet redevenind de drept comun, iar deţinuţii fiind eliberaţi sau transferaţi.

In 1977, închisoarea a fost dezafectată şi a intrat într-un proces de degradare, urmând ca în anul 1992, preşedinta Alianţei Civice, Ana Blandiana, împreună cu Romulus Rusan şi cu o echipă de istorici, arhitecţi şi designeri să iniţieze proiectul Memorialul Victimelor Comunismului şi al Rezistenţei care, în anul 1998 avea să fie aşezat de către Consiliul Europei printre principalele locuri de păstrare a memoriei continentului.

Cu această ocazie, spun că mi s-ar părea o iniţiativă bună ca profesorii de istorie din zona Maramureşului (şi nu numai) să îşi desfăşoare orele de curs în cadrul acestui muzeu întrucât, pe lângă celule consacrate în care şi-au pierdut viaţa Iuliu Maniu sau G.I. Brătianu, elevii pot vizita încăperi în care sunt dezvoltate adevărate studii de caz pe tema comunismului european. De asemenea, există celule în care ni se prezintă viaţa din acea perioadă şi modul în care oamenii îşi duceau traiul departe de poarta închisorii.

Totodată liceeni vor avea ocazia să vadă cu proprii ochi televizorul alb-negru sau magnetofonul despre care probabil le-au povestit de atâtea ori părinţii şi bunicii şi să realizeze cât de grele erau acele vremuri.

Mai mult decât atât, elevilor le va fi prezentată adevărata istorie, şi nu cea incompletă, sau pe alocuri falsă, ce se poate difuza la televizor în scopuri politice. Iar acesta cred că este cel mai important lucru: să cunoaştem adevărata istorie a ţării în care ne-am născut.

Vă îndemnăm şi invităm la o întâlnire educativă şi benefică mai ales pentru pasionaţii de istorie: o incursiune în istoria Bucureştiului pe 22 ianuarie.

Studenţii Facultăţii de Istorie din cadrul Universităţii Creştine “Dimitrie Cantemir” organizează sâmbătă, 22 ianuarie, începând cu ora 10:30 o incursiune în inima Bucureştilor cu tema “Bucureştii de altă dată”. Se vor vizita Mănăstirea Radu Vodă, Biserica Bucur Ciobanul şi Catedrala Patriarhală. Sunteţi aşteptaţi în faţa Secretariatului Facultăţii de Istorie, Univ. Creştină Dimitrie Cantemir (staţia de metrou Timpuri Noi).

Dacă vreţi să redescoperiţi frumuseţile uitate ale Bucureştiului şi să vă “îndulciţi” cu gândul că a fost cândva şi altfel, să depănaţi amintiri şi să descoperiţi lucruri noi alături de studenţii de la istorie, atunci cu siguranţă trebuie să fiţi acolo!

Studenţii de la “Dimitrie Cantemir” mai au un proiect intitulat “ArsHistorica” .

Despre ce este vorba?

Este o revistă online ce se vrea a fi conturată şi focusată pe tot ceea ce face parte din domeniul istoriei.

Dacă îţi place să scrii cu şi despre date istorice, personalităţi sau evenimente şi vrei să faci parte din colectivul liceenilor ce vor publica la această revistă, nu trebuie decât să ne laşi un comentariu la acest post şi noi îţi vom furniza mai multe informaţii.

Ia atitudine! Implică-te! Nu fi indiferent!