Feed RSS
Twitter
30.01.2010 
Anul 1945 a însemnat pentru istoria umanităţii o îmbinare perfidă de extaz şi agonie. În prima parte a acestei încercări povesteam cum un mare om de stat a luat premiul Nobel pentru literatură pe când meritele sale erau exclusiv politice. Acel domn căruia contemporaneitatea îi datorează aproape exclusiv existenţa se numea Churchill şi a fost omul care a ţinut piept acelui episod bizar al istoriei, ca să îl citez pe Preda, numit Adolf Hitler. Sfârşitul războiului a însemnat pentru Churchill o mare cădere.
Arhivă pentru ‘istorie’
Despre Nobeluri şi alte mici întâmplări [Partea a doua]
20 de ani de la căderea zidului
Astăzi se împlinesc 20 de ani de la căderea Zidului din Berlin, probabil cel mai faimos simbol al războiului rece. Acesta, oricât de spontan ar fi apărut, a fost un proces lung, început cu ascensiunea lui Mihail Gorbaciov, Ungaria şi Cehoslovacia îndepărtând restricţiile de la graniţele lor cu Austria şi terminat cu căderea zidului şi, eventual, reunificarea Germaniei pe 3 octombrie 1990. Dar indiferent de detalii istorice, căderea zidului a reprezentat un moment cu o importanţă imensă acompaniat de o euforie şi o festivitate generală în rândul germanilor, ca simbol al sfârşitului războiului rece şi primul pas către reunificarea Germaniei.
Cam asta e tot ce poate fi spus pe scurt despre subiect – sigur există mai multe surse care au articole mai detaliate decât al meu, dar intenţia mea era o simplă comemorare a acestei aniversări. Iată în schimb nişte reportaje din acele zile:
19 ani de la deraiere
Astăzi, 13 iunie, se împlinesc 19 ani de la cel mai odios eveniment din istoria României moderne, mineriada din 1990, cea mai violentă şi infamă dintre toate mineriadele care au avut loc (5 în total).
Originile acestui conflict se regăsesc în regimul comunist şi revoluţia din 1989. România a fost cea mai izolată ţară din blocul comunist european, condusă de un regim autoritar dar dezordonat (în special în ultimii ani) ce nu tolera orice formă de opoziţie. În contrast cu celelalte ţări comuniste, la noi destalinizarea a fost limitată şi întreruptă subit în 1971 după vizita lui Ceauşescu în China. În consecinţă, noi n-am avut o opoziţie adevarată, organizată precum Polonia, Cehoslovacia sau Ungaria.
Piaţa Tiananmen, după 20 de ani.
Astăzi, 4 iunie, marchează 20 de ani de la represiunea sângeroasă a protestelor din piaţa Tiananmen de către armata chineză.
Protestele au început pe 15 aprilie 1989, odată cu moartea fostului secretar general Hu Yaobang, un moderat ce sprijinea reforma economică şi politică dat afară de facţiunea conservatoare cu doi ani în urmă. Iniţial, studenţii din universităţile Beijing şi Tsinghua au luat parte la procesiunile funebre dedicate lui Yaobang. Pe 16 aprilie au început întruniri organizate la scară mică în Xian şi Shanghai, iar pe 17 aprilie 3.000 studenţi din universitatea Beijing au intrat în piaţa Tiananmen. Numărul lor a crescut treptat (până la 100.000 pe 4 mai, şi eventual aproape 1 milion), adunarea devenind în final o demonstraţie împotriva guvernului comunist, protestând împotriva corupţiei, cenzurii şi guvernării autoritare. Eventual li s-au alăturat şi muncitori exasperaţi de inflaţia şi corupţia cauzate de reformele economice impuse de Deng Xiaoping începând cu 1978. Citeşte în continuare »
“Cinci ani la Auschwitz” – Wieslaw Kielar
Nu am fost niciodata pasionata de istorie. De fapt nici macar nu mi-a placut. Poate pentru ca aveam un profesor care nu imi atragea atentia, care nu stia cum sa imi predea astfel incat sa o pot intelege macar. Totul s-a schimbat insa de cand am alt profesor si de cand am aflat de un concurs de “¦ istorie, la care voi participa. Tema concursului este holocaustul. Bineinteles, cu ocazia asta am cautat tot felul de informatii despre tema si am ajuns la “Cinci ani la Auschwitz“, un roman “¦ sau mai bine zis memoriile unui prizonier care a trait timp de cinci ani in lagarul Auschwitz, Wieslaw Kielar. Citeşte în continuare »
