Feed RSS
Twitter
04.03.2010 
Poate vă sună cunoscut Martin Page deoarece este autorul cunoscutului roman “M-am hotărât să devin prost”, despre care s-a scris aici.
Dar eu am citit altă carte a lui, “O poveste de dragoste, poate”, care prezintă două săptămâni din viața unui bărbat, după ce primește un mesaj neașteptat pe robotul telefonic.
Virgile este un bărbat de 30 și ceva de ani, ce lucrează în publicitate și trăiește aproape izolat în lumea lui. Rutina de care are parte și-o explică printr-un așa zis mod de viață echilibrat: merge la psihanalist de trei ori pe săptămână, face yoga, se duce la serviciu, iese la terasa din gară, se mai întâlnește cu două, trei prietene. Citeşte în continuare »
Gabriel Garcia Marquez este cunoscut deoarece a primit premiul Nobel pentru romanul “Un veac de singurătate”. Dar eu, când citesc un laureat al premiului Nobel pentru literatură, nu încep cu romanul premiat, ci cu cele mai puțin cunoscute, iar în cazul lui Gabriel Garcia Marquez am inaugurat lectura cărților lui cu “Despre dragoste și alți demoni”.
Am văzut serialul acesta acum mult timp, cam vreo doi ani, aproximativ. Mi-am amintit însă de el ieri deoarece m-am uitat la un film în care juca și unul dintre personajele principale din acest serial. Venind de la liceu, m-am uitat la câteva filmulețe din serial pe internet, așa că am reintrat în spiritul oc-ist și m-am hotărât să scriu despre el.
E unul din romanele mele preferate. Pur și simplu nu-l mai puteam lăsa din mână. L-am citit repejor și când am văzut că s-a terminat m-am întristat, căci voiam să citesc din el așa, la infinit.
De două ori am visat-o. Stăteam pe nişte trepte din centrul oraşului, cu mâinile pe genunchi şi cu privirea în pământ. O maşină opreşte în faţa mea din care coboară Ea, dar schimbată. Nu mai era adolescenta pe care o întâlneam pe stradă, avea o înfăţişare mai matură, îmbrăcată într-o ţinută de birou. Acum era femeie, mai în vârstă cu zece ani. Doar eu mi-am păstrat aceeaşi înfăţişare de adolescent. Sunetul produs de tocurile ei mi-a atras atenţia şi am ridicat capul, iar Ea, trecând prin dreptul meu, mi-a zâmbit, aşa cum zâmbeşti unui om nenoricit, încercând să-mi spună astfel “Nu-i nimic, totul va fi bine.” Apoi am auzit o voce de bărbat care venea din spatele ei, a schimbat cu mine o privire complice, vrând parcă să mă consoleze, făcându-mă să mă simt inclus în viaţa ei, din care acum face parte şi un soţ. “Dacă nu am putut fi iubiţi, măcar să fim prieteni.” Eu nu am putut să schiţez niciun gest, faţa mea a păstrat aceeaşi expresie de supărare nesfârşită. 
A trecut aproape un an de când am observat-o prima oară, iar în ultimele cinci luni nu am văzut-o decât o dată, într-o zi de marţi, după deschiderea şcolii. Trecuseră trei săptămâni de atunci. Lipsa totală a unei apariţii din partea ei m-a împins să formulez o ipoteză, ea a terminat liceul şi nu am să o mai văd niciodată; în acest raţionament m-am bazat pe faptul că marţi avea în mână o sacoşă cadou, pentru dirigintele ei, am presupus eu. Deşi pentru câteva momente această închipuire m-a tulburat, o stare de calm m-a cuprins, deoarece m-am resemnat cu acest gând. Zbuciumul meu de acum încolo nu mai avea rost, considerând că lupt pentru o cauză pierdută şi mai bine îmi păstrez puterile sufleteşti pentru următorul lucru ce va părea real. Sau până la proba contrarie, când voi fi revăzând-o din nou. În această perspectivă, mi-am reproşat totuşi că nu am făcut nicio mişcare categorică anul trecut. 
Deşi am spus că povestea nu este una de dragoste, apare o etapă care este comună îndrăgostiţilor de sex masculin, individualizarea şi idealizarea fetei sau femeii, după caz. Astfel că fata se transformă în acea Ea pe care o tot întâlneşti în poveştile de dragoste, însă eu sunt mai îndreptăţit să folosesc această denumire deoarece nu ştiu cum o cheamă. A urmat o perioadă în care ne întâlneam des, de câteva ori pe săptămână. Primul lucru pe care îl aveam în faţă ochilor atunci când mă trezeam dimineaţa era cuvântul „Ea” de la alarma telefonului amintindu-mi de ce nu dorm veşnic. 
Te desfasori in viata ca un vierme lenes. Iti petreci toata viata doar pentru a-ti insemna un nou succes, un nou vis implinit. Printre zecile de vise si idei, o idee de baza.
INFIDELITÁTE, (2) infidelitati, s.f. 1. Lipsa de fidelitate, de credinta; nestatornicie in sentimente, nefidelitate; spec. incalcare a credintei conjugale. 2. (Concr.) Fapta care dovedeste nestatornicia in dragoste. 3. Inexactitate, neadevar. – Din fr. infidélité, lat. infidelitas, -atis.
Uite ce e, stim ca te bate gandul sa incerci tot felul de nebunii in materie de sex. Chiar daca nu esti expert, mai bine decat sa regreti ca nu ai experimentat cateva acrobatii sexuale pe cinste, te inarmezi cu vointa si te pregatesti sa treci cu umor peste gafe, daca nu e posibil sa le eviti… Orice ar fi, incearca orice pozitie ai vrea si ai grija ca orice dorinta sa fie satisfacuta.
