Feed RSS
Twitter
08.03.2010 
Cea mai grea meserie din lume nu este cea de prim-ministru al României. Degeaba vrea domnul Isărescu să acrediteze aşa ceva. Nici măcar cea de bucureştean nu este complicată, ajunge un pic de tupeu şi nişte muşchi de bodyguard în dotare. Însă meseria de pieton în acest oraş mare, ciudat, aglomerat şi dezorganizat este o adevărată probă de curaj. Pe oriunde te duci rişti să fii călcat de maşini. La colţ de stradă, pe trotuarul de pe bd. Brătianu, urcând înspre Universitate, trotuar care a fost creat parcă pentru a servi fiţoşilor de loc de parcare. Pe regulamentara zebră nici nu mai vorbesc, acolo e dreptul oricărui şofer să ignore verdele tău iar dacă tu, amărăşteanul care poate chiar nu vrei să îţi faci carnet, îndrăzneşti să treci pe semaforul corect rişti să fii înjurat şi catalogat în toate felurile de către posesorul de merţan. Citeşte în continuare »
Arhivă pentru ‘dilemele-unui-abonat-ratb’
Dilemele unui abonat RATB: Trotuare, manelizare, aniversare
Dilemele unui abonat RATB: Vara trecută, pleonasm, bere culturală
Nu pot să înţeleg uneori ce este în capul organizatorilor de concerte din România. Săptămâna asta mă sună Răzvan să mă cheme la un concert ce se ţinea la Sala Palatului. Când aud că e vorba de o trupă din cele ascultate în liceu, Ten Years After, una din legendele Woodstockului, mă decid brusc şi aterizez în direcţia corectă. Aveam invitaţii şi fusesem plasaţi undeva la balcoane. Pe mine mă îngrozeşte ideea că m-ar putea prinde un cutremur în locul acela (că tot e la modă să aşteptăm cutremure). Dar mi-am depăşit spaima eschatologică şi m-am pus pe aşteptat. Ce uitasem eu era că în deschidere cânta cineva. Şi rău a fost.
Dilemele unui abonat RATB: Razie, organ, gland
(avertisment: această postare nu este obscenă din vina autorului)
Mă simt un om important. Amicii de la antiblogul nostru preferat mi-au dedicat un articol special. De data asta trebuie să recunosc faptul că au avut un umor de mai bună calitate şi chiar felicit textul despre ghiozdan. Cine a citit ultima mea dilemă ştie despre ce vorbesc. Eram curios cum mă vor boteza, le spusesem variantele comune şi ei în replică mi-au spus un nume simplu: de la Glad… Gland. Bună faza dar veche, după cum le-am zis şi lor într-un comment. Citeşte în continuare »
Dilemele unui abonat RATB: Tricou, voturi, cuvinte obscene
Am tricou cu amdoar18ani.ro. Nu l-am plătit încă, ceea ce îmi atrage cinice comentarii din partea domnişorului fondator pre numele său Ariel, dar deja l-am integrat în personalitatea mea călătoare. Duminică seara l-am dus la plimbare prin Goblin unde avea loc ceva College party, locul era plin de reggae şi votcă ieftină iar asta a trezit o stare de oarecare plictiseală în mine. Prefer berea pretextând că face bine la ten iar cei care se încăpăţânează să mă creadă mai tânăr decât sunt, îmi confirmă bănuiala. Din această cauză (a berii) l-am dus mai departe să facă cunoştinţă şi cu Club A.
Dilemele unui abonat RATB: Canapea, poezie şi un dans
Nu am de gând să fac reclamă aiurea niciunui loc din Bucureşti. Dar în zilele ce au trecut mi-am dat seama că mă ataşez de diverse spaţii, de anumite teritorii precum se leagă în lumea animală diversele vieţuitoare când marchează în mod neplăcut pentru noi (mă gândesc la pisoiul din casa mea care este în călduri şi trebuie să ne arate asta) cu tot felul de mirosuri zona pe care o domină.
Eu de exemplu iubesc bucătăriile. Apartamentul unde m-am mutat în Rahova are una imensă, cu o canapea care pe mine mă îndeamnă la scris. Mi-am revendicat deja un colţ al ei şi starea mi se pare atât de naturală încât produc pagini întregi de literatură proastă şi dileme mai mult sau mai puţin reuşite pe ea. Citeşte în continuare »
Dilemele unui abonat RATB: Masaj, magie şi Obama
Am ieşit de curând cu Carmen, cea mai veche prietenă a mea, şi la un moment dat mă apostrofează: „Cum de n-ai scris tu nimic de flacăra violetă?”. Aşa mi-am dat seama că nu am mai avut dileme de peste o lună. Au trecut sărbătorile şi frumoase au fost acolo în Sătmarul meu plictisit. Am cunoscut oameni noi şi faini şi m-am apucat mai mult de cântat. Lumea reală parcă a trecut pe lângă mine fără să ştiu dar mai ales fără să mă intereseze. Citeşte în continuare »
Dilemele unui abonat RATB: 18 ani, intelectuali, virginitate
Am avut şi eu cândva 18 ani. Îmi amintesc extrem de clar ziua aceea de naştere. Ai mei erau puţin jenaţi, nu prea aveau bani, fiind profesori primeau salariul doar pe data de 21 sau 22 a lunii. Eu, nascut în 16, nu prea mă puteam bucura de bani niciodată de aniversarea mea pentru că eram în acele zile dinainte, când rămâi fără un leu de salam sau ceapă. Am ieşit doar eu cu un drag prieten, Bogdan, am băut nişte beri şi gata. Nu am făcut nici măcar atunci vreo dramă din asta. Nu cred că eram mai matur, doar conştient că în teribilii ani nouăzeci erai mulţumit de realitatea simplă, aveam cei mai cool părinţi din lume, tot liceul făcusem în limita posibilităţilor ce am vrut, fumam acasă, nu eram moralizat pentru că beam, nici că lipseam nopţi la rând din pătuţul meu, dormind pe tot felul de canapele străine, şi aveam amintirile unor vacanţe minunate, fără constrângeri şi fără restricţii.
Dilemele unui abonat RATB: Cursă, culoare, cocină
Precizasem într-o postare de ce îmi displace metroul. De sâmbătă începând, îl urăsc. Săraca maşină nu are atâta vină cât o au cei ce o administrează. Mă pregătisem să plec cu ultima cursă, cea de la 23:30, însă ea nu a mai venit. Mă amuză lipsa asta de reguli în organizarea unor servicii publice. Precum toţi prietenii mei care folosesc metroul, nu mai ştiu exact ce să cred deoarece programul acestuia este indefinit. Uneori ajungi acasă cu ultimul tren chiar şi la ora 12 noaptea, am păţit-o, alteori, cazul de faţă, rişti să rămâi de fraier în centrul Bucureştiului chiar dacă te-ai dus din timp în staţie, unde afişajul suav te anunţă că n-ai cum să rămâi tu, cetăţeanul român, pe drumuri şi că ultimul metrou trebuie să ajungă. Cel puţin la suprafaţă nu am păţit niciodată aşa ceva. R.A.T.B.-ul are un program afişat pe internet şi din câte am văzut eu în trei ani de locuit aici, îl respectă destul de scrupulos. Citeşte în continuare »
Dilemele unui abonat RATB: Floare, matelot, prostănac.
M-am uitat la marea dezbatere. Şi o să îmi dau şi cu părerea despre ea. E 6 dimineaţa la momentul când scriu, admit că am băut nişte beri şi cu asta mizez absolut pe sinceritatea mea. M-am uitat la confruntarea „titanilor” de aseară şi mi-am dat seama că aş fi un preşedinte mult mai bun decât oricare dintre ei. N-o zic din aroganţă, o zic chiar cu drag, şi voi, cei care citiţi amdoar18ani aţi fi mai buni preşedinţi decât ei. Pornesc de la premisa că noi, cei care scriem, voi, cei care citiţi, suntem altfel, vrem altceva şi dorind asta, am acţiona mai bine.
Dilemele unui abonat RATB: Lift, javre şi o bere
Am exagerat cu politica în ultima vreme. Admit, recunosc, sunt influenţabil. Uite, de exemplu azi nu m-am uitat la televizor decât un pic şi nu mai am chef să scriu de ea. Însă azi am trăit ceva mult mai palpitant. Prima grevă la metrou din viaţa mea. Da, sunt sincer şi pe mai departe, am avut probleme cu chiria şi deocamdată stau în Militari aşa că sunt abonat Metrorex o vreme. Dar nu cred că trădez spiritul rubricii. Şi tramvaiul acela subteran este tot un mijloc de transport în comun doar că e mai mare şi mai rapid. Însă voi reveni la dragul meu R.A.T.B. cum găsesc un loc să stau. Şi, dacă tot am început să urc pe panta aceasta a sincerităţii, o să vă spun şi de ce.
