Au trecut 3 ani de când nu mai am vârsta de 18 ani. Atunci nu vedeam nicio problemă în faptul că încă stau acasă cu părinţii şi cele două surori mai mici. De vreo 2 ani nu mai primeam bani de ieşit la film sau de dulciuri… dar mă descurcam cu banii de pe colind sau banii de la vizitele la bunica.

Totuşi, acum am 21 de ani şi simt cum încet-încet vine un pistol spre ceafa mea care zice: “Ariel, ar fi cazul să începi să aduci bani în casă. Să plăteşti internetul, că tu-l foloseşti…”

Azi, prima dată în 21 de ani de existenţă, am schimbat un bec ars. Pentru că nu-l mai suportam, ars cum era.

Şi sentimentul a fost: “Na, am făcut dracului ceva în casa asta, ceva pozitiv ce va avea un impact asupra familiei mele!”

Sentiment pozitiv, desigur… Dar am simţit să fac asta. Şi mă îngrozeşte faptul că parcă-parcă pistolul din ceafă nu este pus de părinţi, nu e pus de situaţie, nu e pus de nevoie, e pus de mine. Simt că trebuie să încep să contribui pentru că am o vârstă la care ar trebui să fiu MAI responsabil decât sunt oricum.

E adevărat că mâncăm toţi din acelaşi frigider şi folosim toţi acelaşi curent electric şi ne spălam toţi hainele cu aceaşi maşină de spălat… şi nu eu ar trebui să fiu cel care plăteşte facturile… daaaaaaar, simt că dacă nu o voi face acum, nu va fi bine.

Simt că, cumva, trebuie să mă implic mai mult decât o fac deja. Cu bani.

Simt greşit?

Când ar trebui să începi să aduci bani acasă?