SuperHeavy (2011)

SuperHeavy (2011)

Înainte de toate vreau să vă mulţumesc vouă, amdoar18ani.ro, dar şi celor de la BookLand, pentru cadoul care mi-a bătut la uşă cu puţin înainte de venirea Crăciunului. E vorba despre albumul de debut al SuperHeavy, frumos ambalat (graţie Corinei) şi pregătit de ascultare.

Aşadar, ce trebuie să ştim? Ei bine, SuperHeavy este un supergrup (da, există termenul nu l-am inventat eu de dragul leului de pe copertă; Wikipedia ne zice aşa: “a rock music group whose performers are already famous from having performed individually or in other groups”).

Aşa deci, ei sunt deja faimoşi. Păi să vedem cine-s faimoşii ăştia… Mick Jagger (The Rolling Stones), Joss Stone (n-am ştiut de unde s-o iau, dar se pare că a scos ceva albume şi a jucat şi în The Tudors), Dave Stewart (mai multe colaborări de-a lungul carierei, printre care şi cu Eurythmics), A. R. Rahman („indian composer”) şi cel care duce spiritul Marley mai departe, Damian Marley.

Bun, deci avem o mare grămadă de stiluri muzicale. Asta înseamnă ca albumul va fi… da, va fi un fel de salată (sau ciorbă, depinde). A şi zis Mick: “We wanted a convergence of different musical styles… We were always overlapping styles, but they were nevertheless separate”.

Să zicem că ceva unitate există deoarece toate piesele se învârt în jurul unui reggae. Astfel, în mod suprinzător aş putea zice, albumul sună chiar bine. Şi merit o palmă peste cap că n-am auzit de Joss Stone, cu a ei voce ce se face remarcată plăcut între băieţii ăştia duri şi se completează perfect cu Damian.

Pintre piesele care şi-au făcut simţită prezenţa trebuie neapărat amintit single-ul Miracle Worker, care a venit direct cu videoclip făcându-şi intrarea aşa cum trebuie (cu Mick Jagger în roz). Practic piesa asta mi-a plăcut instant şi m-a făcut să-mi doresc albumul, dar supriză… când l-am ascultat iniţial (pe la sfârşitul lui septembrie) n-am putut să-l duc până la final. Însă faptul că a fost pus ca premiu la concursul “Tu cum îţi petreci timpul liber?”, după aproximativ două luni, m-a impulsionat şi am zis să-i mai dau o şansă.

Vă spun acum că a meritat! A fost nevoie doar de acomodare, una-două ascultări şi gata. Şi că tot vă ziceam de piesele pe care le-am “simţit”, a doua pe listă e cu siguranţă Rock Me Gently. Atât de chill (cum ar zice americanul) încât pur şi simplu îţi induce o stare de bine, de relaxare (şi îi are şi pe cei doi – Damian şi Joss – în prim plan). Rocks gently.

Locul trei, cu surle şi trâmbiţe, merge către I Can’t Take It No More. Puţin mai agresivă, dar perfect integrată în “compilaţia” SuperHeavy. Plus că aici îl mai auzim şi pe Mick.

Menţiuni speciale primesc Energy şi Never Gonna Change. Iar restul… întregesc un debut bun al supergrupului.

În final, că tot suntem de o parte sau de alta a pragului dintre ani vă doresc un 2012 liniştit şi plin de realizări. Toate cele bune!

Călin

Distribuie:

1 Comentariu

  • Reply 3.January.2012

    Ciupanezul

    La multi ani si multa sanatate sa ai. Fie ca Anul 2012 sa aduca numai fericire, bucurii si bunastare in familie.

Lasă un răspuns

Atenţie! Noi suntem prieteni cu limba română şi nu mai acceptăm comentarii care nu respectă regulile de bun simţ ale gramaticii limbii noastre oficiale.
Îţi mulţumim pentru înţelegere.