Stockholm (2013)

Stockholm sau filmul care reușește să vorbească deschis despre “dragostea modernă”, un nou “cod moral”, sinceritate, minciună, lipsa de asumare a propriilor acțiuni și ciudățenia relațiilor sentimentale. Este un film care pune accentul pe “i” atunci când susține că unele cuvinte pot valora atât de puțin pentru cel care le spune și atât de mult pentru cel care le aude.

Stockholm (2013)

Sinopsis Stockholm

Stockholm este un film intim, de origine spaniolă, despre un el și o ea, care ajung se întâlnească pentru prima oară la o petrecere în Madrid și să petreacă următoarele ore unul în compania celuilalt. Schimbul de replici dintre cei doi devine tot mai interesant și mai intens pe măsură ce timpul trece, iar deznodământul poveștii este învăluit de ceață până la sfârșit.

Stockholm (2013)

Despre Stockholm

În primul rând menționez faptul că filmul este unul atipic, apropiat mai mult de ceea ce poate oferi o scenă de teatru decât o sală de cinema. Toată acțiunea se învârte în jurul celor doi protagoniști (un el și o ea), care, acompaniați de o coloană sonoră suavă și decoruri simple, au la dispoziție 90 de minute pentru a răspunde la întrebarea: Cât de periculos este să te joci cu sentimentele unei alte persoane?

Numele celor doi nu ne sunt dezvăluite, deoarece povestea la care suntem martori o întâlnim des în jurul nostru, poate chiar am simțit-o pe propria piele. Această legătură creată rapid între personaje și public este cea care te menține angrenat pe tot parcursul filmului. Recunoaștem scenele, știm ce va urma, dar refuzăm să acceptăm lecția ce ne este predată.

Stockholm (2013)

Totul este împărțit în două planuri și totul are aceeași origine. Primul plan aparține nopții, orgoliului masculin, minciunii și pasiunii, iar cel de-al doilea revine luminii soarelui, orgoliului feminin, adevărului și regretului.

Petrecerea la care cele două personaje sunt prezente este punctul de plecare a poveștii celor doi. El o zărește de la depărtare, ea se face că nu-l observă.  El o abordează rapid și îi destănuie că s-a îndrăgostit la prima vedere, ea rămâne distantă și admite că nu-l crede. El jură că spune adevărul și solicită o șansă pentru a-i demonstra acest lucru, ea rămâne puțin pe gânduri, dar acceptă să intre în joc.

Stockholm (2013)

Continuarea este previzibilă și trecere în cel de-al doilea plan are loc rapid. Aici atitudinile celor doi sunt inversate, ea fiind pusă în situația de a susține conversația și el de a face pe inabordabilul. Toate lucrurile ajung să fie întoarse la 180 de grade, indiferent dacă vorbim despre limbajul corporal al celor doi sau doar despre atitudinea lor față de celălalt.

Isabel Peña și Rodrigo Sorogoyen își duc rolurile cu o naturalețe rar întâlnită, fiind ajutați și de scenariul scris în mod inteligent, cu replici simpliste, dar pline de subînțelesuri. El trebuie să fie seducător, un adevărat cuceritor, carismatic și superficial, iar ea trebuie să dea dovadă de sensibilitate, timiditate și introvertire.

Stockholm (2013)

În ultimul rând vreau să laud alegerea titlului filmului, Stockhlom, care nu face referire la capitala Suediei, ci la sindromul Stockholm. Acesta nu apare în film în forma lui clasică, originală, în care ostaticii unui act violent ajung să dezvolte sentimente de empatie/simpatie față de agresori…

În film, actul de agresiune are loc pe plan sentimental, unde el o “forțează” să i se destănuie și să lase garda jos, permițându-i să-și ducă la bun sfârșit planul. Însă consecințele unei astfel de atitudini sunt de natură să producă un dezechilibru emoțional, moment în care lucrurile devin imprevizibile.

Stockholm (2013)

Concluzie

Pe Stockholm îl pot cataloga drept un “film de festival”, pe careîl poți aprecia doar dacă ești dispus să analizezi schimbul de replici dintre personaje și să accepți realitatea ascunsă în spatele producției.

Stockholm reușește să ajung și în cinematografele din România începând cu 13 februarie 2015, fiind distribuit de către Transilvania Film. Vizionare plăcută!

Părerea autorului

Distribuie:

Mihai Cosmin

Am început să scriu din curiozitate, iar această curiozitate s-a transformat rapid într-o obişnuinţă. Acum obişnuinţa a devenit o pasiune și mi-am propus să mă bucur cât mai mult timp de ea.

Spune-ne părerea ta

Atenţie! Noi suntem prieteni cu limba română şi nu mai acceptăm comentarii care nu respectă regulile de bun simţ ale gramaticii limbii noastre oficiale.
Îţi mulţumim pentru înţelegere.


Nota noastră