“Spune-mi ceva despre Cuba” – Jesus Diaz

Un grup de patru tipi din Spania a vrut să facă un film despre Cuba, dar până la urmă acest proiect nu s-a mai materializat. Aşa că unul dintre ei, Jesus Diaz, care scria scenariul filmului, s-a hotărât să convertească într-un fel scenariul într-un roman.

Spune-mi ceva despre Cuba – Jesus Diaz

Cuba, ca şi celelalte ţări ale Americii Latine, este exotică şi fascinantă. Dar, după părerea mea (părere la care a contribuit şi cartea citită), asta simt mai mult turiştii decât cei care locuiesc acolo. Clasica diferenţă dintre aparenţă şi esenţă. Străinii vizitează părţile amenajate special, zonele turistice, pe când cetaţenii cubanezi trăiesc în condiţii mult mai degradante decât se lasă de văzut. Poate că sunt oameni veseli, poate că sunt oameni optimişti, poate că într-adevăr dansează uneori pe străzi, deocamdată nu am de unde să ştiu sigur, căci nu am vizitat Cuba. Dar oricum asta nu schimbă faptul că au atâta libertate cât le permite regimul comunist.

În carte cunoaştem Cuba prin intermediul personajului Stalin Martinez. Tatăl lui era un susţinător comunist atât de înverşunat (sau cel puţin spera să fie considerat aşa), încât şi-a numit copiii Stalin, Stalina şi Lenin. Cartea prezintă de fapt doar şapte zile din viaţa lui Stalin. Sunt şapte zile pe care el trebuie să le petreacă într-un fel de ţarc, pe acoperişul casei fratelui său din Miami, fără apă, fără mâncare, pentru a căpăta aspectul unui bărbat venit din Cuba, care a înfruntat Atlanticul pe o plută/bărcuţă etc. Toate astea cu scopul obţinerii azilului politic în Statele Unite.

Ce poţi face când eşti nevoit să stai o săptămână la soare singur pe un acoperiş? Stai să te gândeşti la tot felul de lucruri, în principiu la viaţa ta, la cum ai ajuns în situaţia respectivă. Exact asta face şi Stalin, şi aşa ne permite să aflăm amănunte despre el. Pe scurt, bărbatul era stomatolog în Havana, avea o soţie, Idalys, aşa-zisă dansatoare de cabaret, şi uneori mai încerca să lucreze în restaurante, pentru a primi dolari, nu pesos. Deci o viaţă banală. Iar într-o seară, feribotul pe care se afla este deturnat de nişte muzicanţi şi ajunge în SUA, dar Stalin, în loc să ceară azil politic ca restul grupului de pe feribot, alege să se întoarcă în Cuba, din dragoste pentru soţia sa. Aceasta însă deja l-a părăsit, deoarece nimeni nu s-a gândit că Stalin se va întoarce în ţară. Ce mi s-a părut mie haios, dacă pot spune aşa, este cum se razbună pe Idalys, pentru că se răzbună din punct de vedere al lui Stalin ‘cetăţeanul comunist”, nu al lui Stalin “bărbatul”. După această dezamăgire, el se descurcă să ajungă din nou ilegal în SUA“¦ şi în final pe acoperişul fratelui său.

Rememorarea evenimentelor care l-au adus pe acest acoperiş se face în paralel cu unele gânduri despre prezent, aşa că textul te menţine atent, dacă doreşti să pui întâmplările cap la cap. Fiecare zi aduce noi gânduri, noi povestiri, ce nu sunt neapărat legate în mod cronologic. Aşadar, Stalin, prin povestea lui, conturează în mintea cititorului anumite idei despre societatea cubaneză, nu despre Cuba din punct de vedere geografic.

“Ce mama dracului se întâmpla în Cuba? Cum se explica o asemenea hemoragie? Sigur că se trăia prost, groaznic, nici că se putea mai prost, dar nici măcar lipsurile înfiorătoare nu puteau explica de ce mii şi mii şi mii de cubanezi de toate condiţiile şi culorile porneau pe mare pe patru scânduri, cu riscul de a se îneca ori a deveni masa de seară a rechinilor, îndreptăţind lozinca “Miami ori moarte”, pe care Miguelon, solistul, o impovizase în cursul deturnării.”

Distribuie:

Spune-ne părerea ta

Atenţie! Noi suntem prieteni cu limba română şi nu mai acceptăm comentarii care nu respectă regulile de bun simţ ale gramaticii limbii noastre oficiale.
Îţi mulţumim pentru înţelegere.