27.Nov.2008 / Carte / 7,847 vizualizări /

soni – andrei ruse

Soni - Andrei Ruseam citit soni în pat, în tramvai, în pauze şi în ore, în bucătărie, în baie până am terminat-o, după mai puţin de o zi de când o începusem. nu, nu scriu cu litere mici din lene ci doar pentru că în soni literele mari nu înseamnă nimic.

soni e scrisă cu litere mici şi te face să te simţi ca acasă în paginile ei. andrei ruse, autorul cărţii, pune o întrebare în mintea soniei, odată cu vestea bolii ei. “te-ai gândit de o mie de ori la primul lucru pe care l-ai face dacă ai şti că o să mori curând, nu?“. asta o frământă şi pe soni şi pe tine ca şi cititor când începi să o înţelegi.

soni are 26 de ani, cancer la stomac şi începe să trăiască cu adevărat din momentul în care află asta. reuşeşte să se detaşeze de regulile nescrise ale societăţii, de trecut şi trăieşte cu toată fiinţa ei. moartea inevitabilă, care o presează, o schimbă şi o face pe soni să încerce.

de la sentimente, sex, droguri şi tratamente la dragoste, soni încearcă astfel să învingă timpul şi să se folosească la maxim de el.

când citeşti “soni”, gândurile şi senzaţiile personajului se lipesc de tine până când nu mai faci diferenţa între tine şi ea. soni reuşeşte să evadeze abia când află că mai are 6 luni de trăit. scapă de lucrurile inutile pe care cu toţii le facem în fiecare zi, îşi urmează instinctul şi caută buimacă, prin lumea de lângă ea, un sens, un răspuns înainte de sfârşit.

tocmai această frică, frica de sfârşit, te face să o înţelegi şi să o apreciezi pentru puterea ei care se naşte dintr-o nesiguranţa continuă.

în concluzie, e o carte care merită citită, pentru sinceritatea ei şi pentru realitatea pe care o evocă.

iata trailer-ul cărţii, primul trailer pentru o carte din românia:


13 Răspunsuri la “soni – andrei ruse”

  1. andrey91 says:

    de ce tie frica nu scapi: moartea

  2. lalala says:

    este pur si simplu superba cartea!:X
    desi sfarsitu e cam sec:|
    mi-a placut mult de tot :)) am terminat-o in 3 ore @-)

  3. DirtyBoogie says:

    cliseu.ingrozitor scrisa.plagiat la greu.

    acelasi subiect cu cineva care sufera de o boala incurabila ( sau ma rog crede – pana si aici e copiat) si care si a gasit, brusc, libertatea.

    cand nu esti un scriitor bun e greu sa scrii din punctul de vedere al uni bolnav. cand nu esti un scriitor bun e greu sa scrii din punctul de vedere al unei tipe. cand nu esti un scriitor bun e greu sa scrii.

  4. Alina says:

    -foarte interesanta cartea _
    pacat ca a fost critica de prea multe persoane si a trecut si fie rescrisa…din nou ..cenzurata –
    :]]

  5. Alina says:

    *trebuit

  6. wania says:

    am 17 ani si acum exact doua luni am facut operatie de tumora la ovare,mi-au scos un avor…In pui mei am 17 ani…nu am aflat inca daca e maligna sau benina…sunt multe de spus…Am primit cartea SONI cadou de la o colega de ziua mea…In 5 ore am citit-o.
    Si eu scriu de vreun an…FOARTE BUNA…daca as afla ca o sa trebuiasca sa mor mai devreme sau alte chestii de genu,o sa plang vreo doua zile,,apoi exact ca ea..:))
    GENIAL
    Ma regasesc…

  7. wania says:

    scuze,,ovar”si alte chestii pe care le mai aveam bolnave:))

  8. wania says:

    ok tot eu sunt,de sapt viitoare o sa fac chimioterapie…tineti-mi pumni…apropo si eu sunt cu un tip de 14 ani…ciudat

  9. A says:

    :Xsfarsitul e sec pt ca urmeaza urmatorul volum:X

  10. Gabriela Burcea says:

    DirtyBoogie, finalul l-am regasit si eu in Coelho, de fapt absolut toata cartea (“Veronica se hotaraste sa moara”), din pacate. Si trebuie neaparat sa-ti mai dau dreptate si referitor la faptul ca Ruse nu este un scriitor care sa inteleaga o eroina feminina ca sa si-o poata asuma. Pe tot parcursul ei, “Soni”, desi m-a prins (Dumnezeu stie de ce…), este un barbat, adica un “pustan”, nu o femeie. De la cum vorbeste, cum gandeste, ce exprima, cum se exprima, cum face sex, se gandeste ca celelalte vor sa “i-o suga” tipului pe care ea il place (nu sa primeasca atentii din partea lui sau sa fie atinse de el), vede si traieste orgasmul intr-un mod masculin. Nu m-am putut abtine sa nu intreb toate femeile ce mi-au iesit in cale: cate dintre voi spun/ gandesc ca “isi dau drumul” cand au orgasm? Si eu am citit-o in statia de R.A.T.B, intorcandu-ma de la facultate si uitand sa ma mai urc in vreun autobuz, dar aveam un motiv partial, subiectiv, voiam sa aflu ce e asa grozav la cartea savurata de persoana pe care o iubeam. Sfarsitul m-a adus inapoi la realitate. Erau totusi cateva versuri ale lui Ruse in “Soni” care m-au lasat sa cred ca poate este un poet bun, si astfel am ajuns aici.

Lasă-ne un comentariu.

Atenţie! Noi suntem prieteni cu limba română şi nu mai acceptăm comentarii care nu respectă regulile de bun simţ ale gramaticii limbii noastre oficiale. Îţi mulţumim pentru înţelegere.