27.Nov.2008 / Carte / 6,438 vizualizări /
“soni” – andrei ruse
am citit “soni” în pat, în tramvai, în pauze şi în ore, în bucătărie, în baie până am terminat-o, după mai puţin de o zi de când o începusem. nu, nu scriu cu litere mici din lene ci doar pentru că în soni literele mari nu înseamnă nimic.
soni e scrisă cu litere mici şi te face să te simţi ca acasă în paginile ei. andrei ruse, autorul cărţii, pune o întrebare în mintea soniei, odată cu vestea bolii ei. “te-ai gândit de o mie de ori la primul lucru pe care l-ai face dacă ai şti că o să mori curând, nu?“. asta o frământă şi pe soni şi pe tine ca şi cititor când începi să o înţelegi.
soni are 26 de ani, cancer la stomac şi începe să trăiască cu adevărat din momentul în care află asta. reuşeşte să se detaşeze de regulile nescrise ale societăţii, de trecut şi trăieşte cu toată fiinţa ei. moartea inevitabilă, care o presează, o schimbă şi o face pe soni să încerce.
de la sentimente, sex, droguri şi tratamente la dragoste, soni încearcă astfel să învingă timpul şi să se folosească la maxim de el.
când citeşti “soni”, gândurile şi senzaţiile personajului se lipesc de tine până când nu mai faci diferenţa între tine şi ea. soni reuşeşte să evadeze abia când află că mai are 6 luni de trăit. scapă de lucrurile inutile pe care cu toţii le facem în fiecare zi, îşi urmează instinctul şi caută buimacă, prin lumea de lângă ea, un sens, un răspuns înainte de sfârşit.
tocmai această frică, frica de sfârşit, te face să o înţelegi şi să o apreciezi pentru puterea ei care se naşte dintr-o nesiguranţa continuă.
în concluzie, e o carte care merită citită, pentru sinceritatea ei şi pentru realitatea pe care o evocă.
iata trailer-ul cărţii, primul trailer pentru o carte din românia:
de ce tie frica nu scapi: moartea
este pur si simplu superba cartea!:X
desi sfarsitu e cam sec:|
mi-a placut mult de tot :)) am terminat-o in 3 ore @-)
sfarsitul trebuie inteles :)
iar ai citit-o tu in 3 ore=))
cliseu.ingrozitor scrisa.plagiat la greu.
acelasi subiect cu cineva care sufera de o boala incurabila ( sau ma rog crede – pana si aici e copiat) si care si a gasit, brusc, libertatea.
cand nu esti un scriitor bun e greu sa scrii din punctul de vedere al uni bolnav. cand nu esti un scriitor bun e greu sa scrii din punctul de vedere al unei tipe. cand nu esti un scriitor bun e greu sa scrii.
-foarte interesanta cartea _
pacat ca a fost critica de prea multe persoane si a trecut si fie rescrisa…din nou ..cenzurata -
:]]
*trebuit
am 17 ani si acum exact doua luni am facut operatie de tumora la ovare,mi-au scos un avor…In pui mei am 17 ani…nu am aflat inca daca e maligna sau benina…sunt multe de spus…Am primit cartea SONI cadou de la o colega de ziua mea…In 5 ore am citit-o.
Si eu scriu de vreun an…FOARTE BUNA…daca as afla ca o sa trebuiasca sa mor mai devreme sau alte chestii de genu,o sa plang vreo doua zile,,apoi exact ca ea..:))
GENIAL
Ma regasesc…
scuze,,ovar”si alte chestii pe care le mai aveam bolnave:))
ok tot eu sunt,de sapt viitoare o sa fac chimioterapie…tineti-mi pumni…apropo si eu sunt cu un tip de 14 ani…ciudat
:Xsfarsitul e sec pt ca urmeaza urmatorul volum:X