O comedie amară de care mulţi regizori s-au temut, interzisă de însuşi Stalin.

Această piesă, de-a dreptul extraordinară îşi pune o singură si dureroasă întrebare «Viaţa are sens?».

Autorul, Nikolai Robertovici Erdman, dramaturg şi scenarist s-a născut la Moscova la 16 noembrie 1900. Piesele sale “Mandatul” şi “Sinucigaşul” sunt considerate capodopere ale geniului făcând legatura între teatrul satiric şi cel absurd.

În 1928 scrie Sinucigaşul ce nu va avea succes întru cât nu este acceptat de autorităţi. Într-o încercare disperată, regizorul Konstantin Stanislavski îi trimite o scrisoare lui Stalin însa răspunsul său este:

« … Tovarăşii mei cei mai apropiaţi consideră această piesa un pic goală de conţinut şi dăunătoare… »

Ca o ultimă şansă acordată de autorităţi, are loc o reprezentaţie în faţa unei delegaţii oficiale. Era aşteptat să sosească şi Stalin însuşi, dar acesta nu şi-a făcut apariţia. După vizionare, repetiţiile au fost întrerupte definitiv iar Erdman a fost deportat în Siberia timp de trei ani.

Regizorul Felix Alexa semnează ilustraţia muzicală, precum şi versiunea scenică a piesei, iar scenografia spectacolului a fost realizată de Diana Ruxandra Ion.

Într-un extraordinar de inspirat cadru scenografic (Diana Ruxandra Ion), Felix Alexa construieşte un spectacol emoţionant şi percutant cu un Dan Puric ireproşabil, susţinut impecabil de întreaga trupă de actori ai Naţionalului bucureştean [...] Textul pare a fi mult mai actual astăzi. La aproximativ 20 de ani de la căderea comunismului, având o detaşare firească privim altfel lucrurile, valorizăm diferit.

“Sinucigaşul” este un spectacol condamnat la succes. Realizat de un regizor matur, stăpân pe propriile mijloace şi având un program estetic bine definit. O poveste simplă ce cucereşte prin firesc, amestecul de tragic şi comic. O istorie în care oricine se poate regăsi.