Prima oară am ajuns în Sibiu în 2007, anul în care a fost Capitala Culturală Europeană, cu ocazia festivalului Artmania – de atunci l-am mai vizitat de trei ori şi de fiecare dată mi-a plăcut. Partea veche a oraşului respiră altfel - pietonal, renovat, plin de terase şi obiective turistice, centrul Sibiului mă transpune într-o altă lume, una liniştită, normală pe care am mai regăsit-o doar în oraşele din Occident. 

Menţionat documentar pentru prima oară în 1191, când papa Celestin al III-lea confirma existenţa prepoziturii libere a germanilor din Transilvania cu sediul la Sibiu, obţine calitatea de civitas, într-un document din 1366 fiind pomenit numele localităţii sub forma Hermannstadt. Sub dominaşie ungurească, turcească, habsburgică, Sibiul devine romînesc în 1919. Sistemul comunist cu mici excepţii nu s-a atins de oraşul vechi.  Sibiul a fost al doilea oraş, cronologic după Timişoara, care s-a ridicat împotriva dictaturii la Revoluţia din 1989.

De-a lungul istoriei, Sibiul a fost locul a nenumărate premiere din spaţiul românesc între care amintesc: primul spital (1292), prima bibliotecă şi prima şcoala (1300), prima farmacie şi primul orologiu instalat în turn (1494), prima carte tipărită în limba română (1544), prima librărie (1778) , primul teatru (1788), primul laborator homeopatic din lume (1797), primul muzeu (1817), primul ziar (1852) , primul tramvai electric (1904) sau prima grădină zoologică (1928).

Trecând peste istorie, vă recomand să vă plimbaţi prin centrul oraşului dimineaţa devreme când nu sunt mulţi trecători. Dacă nu suferiţi de rău de înălţime puteţi urca în turnul Bisericii Evanghelice de unde se vede panorama oraşului.

Tramvaiul între Sibiu şi Răşinari încă mai funcţionează. Dacă vreţi să vă bucuraţi de verdeaţă şi folclor duceţi-vă în Muzeul Civilizaţiei Tradiţionale Populare – ASTRA, cel mai mare muzeu în aer liber din sud-estul Europei, şi puteţi face un popas şi la Grădina Zoologică. Dacă vi se face sete sau foame, puteţi opta pentru una din terasele din Piaţa Mare sau Piaţa Mică cu vedere la Podul Minciunilor sau, pentru ceva mai special, la terasa fabricii de bere Trei Stejari. Acolo am băut o bere nefiltrată servită într-un mod aparte: jumătatea de jos a stacanei era brună, jumătatea de sus era blondă. Astfel două din dilemele bărbaţilor şi-au aflat răspunsul.

Ca opţiuni de cazare vă sugerez Pensiunea Casa Elixia’s, Casa Budac sau orice altă opţiune care vă convine de aici.

Sunt multe alte lucruri pe care le puteţi face în Sibiu dar nu rămâne decât să le descoperiţi singuri şi să îmi spuneţi ce altceva v-a mai plăcut.