14.Apr.2009 / Uncategorized / 253 vizualizări /

Sex and the city – Buddha

Nu măi, nu! … Voi ăştia cu titlul! Aţi greşit! Nu Buddha… buda. Buda, toaleta, WC-ul (sau veceul, dacă preferaţi), closetul, powder-room-ul, pisoarul, umblătoarea (popular), baia! Baia fraţilor, la ea mă refeream.
 
Şi ce vroiam eu cu baia? Iată: vroiam să trec în revistă obiectele existente într-o toaletă: wc-uri (veceuri, da, am înţeles), chiuvete, oglinzi, guri de scurgere, ferestre, aerisire, perie de curăţat wc-ul (veceul) şi… ăăă… multe multe multe fete.
 
Baia, pe lângă funcţia ei de acumulator de deşeuri, este de fapt, aşa, sub acoperire, un loc monden, un loc cu importanţa socială (mă refer aici la baia publică, baia dintr-o instituţie, mai ales cea dintr-una de învăţământ).

Pauză de pauză, stoluri/roiuri/haite/turme/hoarde/bande/cirezi de fete se adună în toaletă pentru a-şi verifica poziţia exactă a bretonului, a şuviţelor, a cocului, pentru a verifica persistenţa rujului (grosimea stratului, gradul său de luciu), a mascarei (şi deci a lungimii genelor), a creionului de ochi, a creionului de buze, a creionului de etc., a fardului de pleoape şi de obraz şi aşa mai departe. Între timp evident se aud numeroase comentarii despre nemurirea sufletului precum: “Auoleu, ce %&#$@ e nu ştiu ce profă!“ sau “Ai văzut ce tocuri avea baba?“. După acest ritual cosmetic (şi lingvistic), urmează un ritual vestimentar: tragerea dresurilor în public, nu într-o cabină, aranjarea sutienului, a bureţilor, a bretelelor, mărirea decolteului, micşorarea burţii prin sugere… O ultimă privire în oglindă, o privire din profil şi diva este gata să iasă din baie… când îşi dă seamă că vrea să ruginească conductele.

După ce face… pişu… realizează că tot ritualul se necesită a fi repetat. Şi dăi şi trage de dresuri, trage de sutien, dă-i cu rujul, dă-i cu fardul… se aude clopoţelul şi ora trebuie să reînceapă… La naiba! Biata fată nici măcar nu a apucat să-şi etaleze noul look pe holuri că şi trebuie să se întoarcă în clasă! Ce viaţă crudă!
 
Săracul Buddha, când stă să se gândească la tizul său, toaleta, cred că nu îl mai prea ajută nici yoga şi nici statul în poziţii contorsionate. Stă şi regretă ziua când a decis să îşi schimbe numele din “Ham-Pullah-Licuh“, deşi nici atunci nu-i era prea bine.