06.Jul.2009 / Film / 592 vizualizări /

Seriale pe marele ecran: End of Evangelion

Există mai multe filme create după Neon Genesis Evangelion. Acest lucru este uşor de înţeles, considerând prin câte au trecut atât Hideaki Anno cât şi Gainax Studios în timpul producţiei (lipsă de bani, întârzieri, interferenţă din partea TV Tokyo, controversă datorită scenelor explicite, etc) şi nesatifacţia cu problemele din produsul final. Evangelion: Death and Rebirth are două părţi – Death este o re-editare a primelor 24 episoade din serial, iar Rebirth conţine prima treime din End of Evangelion - constrângeri de buget şi timp i-au forţat să lanseze filmul fără să fi terminat animaţia. Revival of Evangelion combină partea Death din Death and Rebirth cu End of Evangelion. Însă, tot ce reuşesc aceste filme să facă este să cauzeze confuzie în rândul fanilor despre care e versiunea corectă. Oh, yeah, şi Hideaki Anno s-a apucat recent de o nouă serie de filme, Rebuild of Evangelion, care va conţine în total 4 filme (doar 2 au apărut) şi va repovesti întreg serialul într-o formă în sfârşit satisfăcătoare pentru Anno, cu animaţie mai bună şi o nouă concluzie pentru serie în ultimul film. Sincer, considerând filmul pe care urmează să-l discut, sunt curios care o să fie noua concluzie…

Între timp, singurul film Evangelion care merită o vizionare este The End of Evangelion.

The End of Evangelion
Regizor: Hideaki Anno, Kazuya Tsurumaki
Producător: Mitsuhisa Ishikawa
Scenariu: Hideaki Anno
Distribuţie: Megumi Ogata, Megumi Hayashibara, Yuko Miyamura, Kotono Mitsuishi, Fumihiko Tachiki, Motomu Kiyokawa, Yuriko Yamaguchi, Takehito Koyasu, Hiro Yuuki, Miki Nagasawa, Ishida Akira, Mugihito
Coloana sonoră: Shiro Sagisu
Cinematografie: Hisao Shirai
Editor: Sachiko Miki
Distribuit de: Toei Company Ltd, Manga Entertainment (SUA, UK), Madman Entertainment (Australia, Noua Zeelandă)
Durata: 87 min.
Data lansării: 19 iulie 1997

Oh, God, End of Evangelion.

Cum am menţionat anterior, episoadele 25 şi 26 au creat controversă în rândul fanilor Neon Genesis Evangelion, dar au fost pur şi simplu episoade create pentru a înlocui conceptul original, un concept ambiţios pentru animaţia căruia Gainax nu avea resursele necesare şi TV Tokyo sigur ar fi obiectat datorită naturii explicite. Eliberat de restricţiile televiziunii şi acum cu destule resurse la îndemână, Anno este liber să creeze apogeul şi concluzia NGE aşa cum erau original proiectate, iar rezultatul este un succes.

Explicaţia cea mai simplă despre acţiunea filmului este următoarea: dacă episoadele 25 şi 26 menţionau că a început Proiectul Instrumentalităţii Omeneşti dar au loc în întregime în minţile personajelor principale, End of Evangelion reprezintă ce are loc în realitate în acelaşi timp. Această conexiune este accentuată de evoluţia psihologică prin care trece Shinji şi anumite replici ce fac aluzii la psihanaliza din acele episoade.

Forţele SEELE invadând sediul NERV

A trecut puţin timp de la evenimentele episodului 24 din Neon Genesis Evangelion. Shinji (Ogata) este distrus mental în urma morţii lui Tabris, Asuka (Miyamura) e în comă, iar ameninţarea îngerilor a dispărut. Ca o reacţie la sfidarea lui Gendo Ikari (Tachiki), SEELE decide că NERV nu mai sunt utili şi pornesc un asalt împotriva sediului NERV. Asuka este ascunsă în Unit 02 şi reuşeşte să-l reactiveze, iar Shinji ajunge în “cuşca” unde este ţinut Unit 01. Opoziţia NERV este zdrobită după apariţia unităţilor Eva produse în serie ce forţează declanşarea versiunei SEELE a instrumentalităţii, iar încercarea lui Gendo de a pune în aplicare propria versiune a instrumentalităţii eşuează când Rei (Hayashibara) se fuzionează cu Lillith (chestia mare care e crucificată în zona Terminal Dogma din sediul NERV) şi cauzează Al Treilea Impact. Soarta finală a umanităţii rămâne în mâinile lui Shinji.

Nu glumeam când am descris prima scenă a filmului...

End of Evangelion este împărţit în două “episoade” numerotate 25′ şi 26′ pentru a accentua faptul că filmul complementează episoadele 25 şi 26 din serialul normal, dar Anno a folosit libertatea oferită de mediul filmului pentru a face filmul mai întunecat, mai apocaliptic şi mai suprarealist decât serialul iniţial. Hell, prima scenă a filmului îl arată pe Shinji masturbându-se peste Asuka, în timp ce ea se află în comă. Dacă asta nu e o indicaţie că filmul o să fie dominat de o atmosferă întunecată şi disperată, ce e?

Către meritul său, Anno reuşeşte să susţină această atmosferă disperată şi apocaliptică deoarece End of Evangelion respectă reorientarea serialului spre sfârşit şi devine mai mult un film de horror decât de acţiune. Bugetul mărit se observă deoarece calitatea animaţiei este acum mai bună fără erorile din NGE, dar stilul lui Anno nu se schimbă – el continuă să favorizeze scenele statice şi foloseşte liniştea sau dinamica extremă pentru a crea tensiune. Din fericire, scenele “statico-dinamice” au dispărut, şi acum până şi personajele din fundal sunt animate. Yay.

Unităţile Eva produse în masă înconjoară Eva Unit 02

Divizia în două parţi a filmului este destul de clară atât din punct de vedere al atmosferei cât şi din punct de vedere al acţiunii – Anno foloseşte iarăşi trucul mereu-efectiv de a începe simplu şi accesibil, iar atunci când audienţa este complet captivată să se arunce în suprarealism. Episodul 25′ reprezintă cea mai accesibilă parte – atacul lui SEELE asupra NERV. În mod ironic deşi lupta este destul de unilaterală, cu totul acest episod reprezintă o secvenţă de acţiune palpitantă, mult mai impresionantă decât cele care aveau loc în NGE. Scenele statice şi editarea rapidă reuşesc să dea impresia că NERV se confruntă cu un pericol mortal, iar Anno în mod subtil foloseşte o tehnică mai dinamică de filmare în timpul luptei Unit 02 cu unităţile Eva produse în masă.

O ploaie masivă de bombe N2 cade asupra sediului NERV

În tandem cu aceste secvenţe reuşite de acţiune trebuie menţionat că filmul întrece absolut toate distrugerile care au avut loc în timpul serialului şi include în două scene separate cele mai masive explozii văzute în universul Evangelion. Acestea pur şi simplu fixează în mintea audienţelor faptul că SEELE nu se vor da înapoi absolut deloc şi vor face orice pentru a începe procesul de instrumentalitate. Combinaţia de antagonist complet “evil” şi situaţie disperată dă scenelor de acţiune un impact mai puternic decât ar fi altfel posibil.

Scenariul de escalare absolută are un efect negativ asupra personajelor principale, în acest scop existând indicaţii subtile sau evidente că tuturor sănătatea mintală s-a înrăutăţit într-un fel sau altul. Shinji este cel mai evident caz, fiind o epavă din punct de vedere psihologic în măsura în care manifestă o apatie absolută – Misato e nevoită să-l tragă după ea până în cuşca unde se află Unit 01. Această înrăutăţire a sănătpţii sale mintale devine un element important în a doua parte a filmului. Asuka în mod surprinzător este mult mai puţin enervantă în film, dar asta e probabil fiindcă: n-are multe replici, spune “baka Shinji” doar de trei ori în contrast cu cele 100 ultramiliarde de ori din serial, şi în general este prea ocupată luptându-se cu unităţile produse în masă pentru a-şi manifesta personalitatea. Iar Ritsuko pur şi simplu înnebuneşte: observaţi cum îi spune supercalculatorului Magi “mamă” în timp ce-l repară şi când încearcă să-l oprească pe Gendo. That’s fucked up. Din nou, toţi actorii fac o treabă reuşită în rolurile lor. Da, şi Yuko Miyamura, şi ea numai fiindcă Asuka are un rol redus în film.

Trebuie menţionat că Anno reuşeşte să depăşescă incoerenţa şi confuzia ce uneori încovoia NGE, în special către sfârşit. Well, nu complet, dar în final audienţa primeşte explicaţii propriu-zise în loc de sugestii vagi sau conversaţii criptice. Aflăm, de exemplu: ce este de fapt Eva Unit 01 de la Kiel Lorenz, scopul final al instrumentalităţii, planul SEELE şi ce era Al Doilea Impact de la Misato şi importanţa lui Lillith de la Fuyutsuki, printre altele. THANK YOU. OK, tot o să trebuiască să vă uitaţi la un glosar pentru a afla ce sunt anumite lucruri dar noua claritate şi simplificare e binevenită după revelaţiile confuze apărute în ultimele episoade Neon Genesis Evangelion.

Partea a doua sau episodul 26′ reprezintă partea unde totul devine ciudat.

Holy shit, devine de-a dreptul ciudat.

Una din halucinaţiile lui Shinji în timp ce este capturat de unităţile produse în masă

I mean… mi-e greu să descriu cât de ciudat e. Atât de ciudat e. Credeaţi că episoadele 25 şi 26 erau ciudate, ei bine a doua parte din End of Evangelion o ia complet razna şi se refugiază în suprarealism pur. Anno aici utilizează absolut toate tehnicile care le-a folosit în NGE pentru a crea o secvenţă care aproximează experienţa unui “bad trip”. O secvenţă absolut terifiantă, suprarealistă, dezgustătoare dar memorabilă şi cu un efect visceral. Tehnici folosite includ reciclarea de scene din NGE (mult mai puţine de data asta), montajul abuziv şi luminile fulgerătoare, distorsionarea imaginilor, supraimpunerea de imagini, derularea unor secvenţe la viteză înaltă şi invers, mâzgălituri de carioca împrumutate din episodul 22, un lung pasaj ce foloseşte scene cotidiene filmate în Tokyo şi e-mailuri primite de Hideaki Anno ce sunt alternativ pozitive sau ameninţări cu moartea. Această secvenţă lungă formează 90% din conţinutul celei de-a doua părţi, incluzând fuziunea Rei-Lillith, desfăşurarea celui de-Al Treilea Impact şi două secvenţe lungi de auto-psihanaliză din partea lui Shinji, şi este incredibilă. Creatorii s-au întrecut pe ei însuşi cu această scenă, combinaţia de elemente groteşti, dezgustătoare cu animaţie fracturată, suprarealistă are un impact puternic.

De fapt, ca să ilustrez cât de ciudat e şi fiindcă e imposibil să descriu precis ciudăţenia, iată o listă de imagini din scene ce au loc în secvenţa cu Al Treilea Impact:

SPOILER-SPOILER-SPOILER-SPOILER

Eva Unit 01 scapă de sub control şi capătă aripi arzătoare (don’t ask…).

Eva Unit 01 este capturat de unităţile produse în masă.

Gendo îşi bagă mâna în corpul gol al lui Rei cu scopul de a provoca versiunea proprie a instrumentalităţii (don’t ask…).

Fiinţa rezultată din fuziunea Rei-Lillith (poreclită de fani “Giant Naked Rei” din motive evidente) iese din sediul NERV (er, yeah…).

Giant Naked Rei se apropie de Eva Unit 01, care între timp s-a transformat în pomul vieţii (DON’T ASK).

Giant Naked Rei capătă aripi şi se pregăteşte să supravegheze desfăşurarea celui de-Al Treilea Impact.

Al Treilea Impact în desfăşurare. Crucile verzi reprezintă cadavrele oamenilor, iar punctele roşii sufletele lor.

Giant Naked Rei absoarbe sufletele oamenilor prin… două vagine ce se află în palmele ei…

Giant Naked Rei absoarbe Eva Unit 01/pomul vieţii prin… well… uitaţi-vă la imagine…

SPOILER-SPOILER-SPOILER-SPOILER

Holy fucking shit. Şi asta e doar prima secvenţă. Cu totul, mă pot gândi la un singur mod pentru a descrie a doua parte. A doua parte este ca sfârşitul de la 2001: A Space Odyssey regizat de David Lynch (sau David Cronenberg) ON DRUGS.

Şi ştiţi care este partea proastă? Tot n-am reuşit să descriu exact impactul pe care îl are ultima parte asupra mea ca telespectator.

Cum am zis, partea a doua este înspăimântătoare (cu doar câteva momente mai puţin ciudate), bizară, suprarealistă, grotescă şi scârboasă. Dar ea constituie o experienţă incredibilă datorită acelor calităţi. E greu de explicat, dar când vă uitaţi la film o să înţelegeţi.

În concluzie, End of Evangelion este un film extraordinar şi şocant cu un final exploziv, de neuitat. Cu alte cuvinte, un final perfect pentru Neon Genesis Evangelion.

Notă: toate DVD-urile mele anime sunt în versiunea originală dar cu subtitrări engleze. Fiindcă urăsc dublajele.