Seria de întrebări retorice pusă în prag de angajare

Seria de întrebări retorice pusă în prag de angajareVine un moment în viaţa fiecăruia când suntem nevoiţi să susţinem un interviu de angajare. Mă rog, pentru unii nu se aplică atunci când mami şi tati deţin o firmă pe care ţi-o vor lăsa să o aduci în pragul falimentului. Dar să revenim la oile noastre.

Şi cum domnişoarele şi domnii care se ocupă de recrutare nu sunt cei mai inteligenţi oameni de pe pământ, cu siguranţă îţi vor adresa şi o serie de întrebări stupide.

Prima şi cea mai de neam prost: Ce salariu vrei?

Doamne, orice om întreg la minte şi fără experienţă sigur îţi va răspunde că nu el este în măsură să stabilească remuneraţia pe care o va primi. Dar personalul de la recrutare nu se mulţumeşte cu un astfel de răspuns şi va continua să te întrebe până vei claca. Eu, sincer, le-aş spune că vreau toți banii din lume, doar aşa să văd dacă sunt sau nu de acord cu nivelul salarial stabilit de mine.

A doua întrebare e şi mai şi: Unde te vezi peste cinci ani?

Un răspuns frumos care să gâdile urechile domnişoarelor ar fi următorul: “Eu, peste cinci ani îmi doresc să fiu într-o companie mare, cu viitor strălucit şi care mă poate ajuta să mă dezvolt”. Dar eu nu le-aş răspunde aşa. Frate peste cinci ani, vreau să fiu undeva prin Maldive, să stau la plajă, să savurez un cocktail, bineînţeles lucrând pentru compania dumneavoastră.

Ultima întrebare se potriveşte doar acelora care îşi caută un job pentru prima dată. Care este cea mai mare realizare profesională?

Deşi tanti care se află în faţa ta ţi-a “citit” CV-ul şi ştie chiar şi ce ai supt când erai mic, ea continuă să facă pe proasta şi să-ţi adreseze întrebarea de mai sus. Sincer, dacă aş fi în postura asta, cred că mi-aş băga picioarele în el de interviu, de job, şi de orice angajare, aş înjura în gând, dar saluta respectuos şi m-aş ridica de pe scaun.

Pe primele trei le-am abordat eu, pe restul aş vrea să le aud de la voi. Dar pân’ atunci vă doresc spor la găsirea unor răspunsuri care să vă satisfacă eul propriu, şi nu dorinţa nebună a unei domnişoare!

Distribuie:

3 Comentarii

  • Reply 7.October.2011

    Sorin

    Total de acord cu tine ! :)) Foarte inspirat articolul … si in acelasi timp dureros de adevarat

  • Reply 7.October.2011

    Laura

    Prea tare. Am sa tin cont de asta atunci cand am sa-mi caut primul job. Dar va mai dura mult.

  • Reply 7.October.2011

    vali

    “Mă rog, pentru unii nu se aplică atunci când mami şi tati deţin o firmă pe care ţi-o vor lăsa să o aduci în pragul falimentului.” a fost cu directie ? sau cu intentie ?
    spike – banii

Lasă un răspuns

Atenţie! Noi suntem prieteni cu limba română şi nu mai acceptăm comentarii care nu respectă regulile de bun simţ ale gramaticii limbii noastre oficiale.
Îţi mulţumim pentru înţelegere.