Se numea Sarah – Tatiana de Rosnay

1090Se numea Sarah“, de Tatiana de Rosnay – Editura Litera

“De ce era atât de îngrozitor să fii evreu?”, se întreba ea. Oare “pedeapsa pentru că nu îşi practicaseră religia îndeajuns” i-a adus în acest punct critic?

De aici pornesc toate întrebările şi frământările sulfeteşti pe care fetiţa de nouă ani le avea. Durerea ei, dorinţa ei de a-şi explica gesturile crude la care au recurs poliţiştii francezi în timpul Ocupaţiei şi în special în momentul Raziei de la Vel’ d’Hiv, au fost purtate în mintea şi sufletul ei maturizate prematur.

În căutarea unor răspunsuri legate de Operaţiunea Vânt de Primăvară se afla şi Julia, o jurnalistă americană stabilită la Paris alături de familie.

Povestea se împarte pe două planuri. Cel trecut prezintă povestea fetiţei de nouă ani care este arestată împreună cu familia ei şi trimisă în lagărele din împrejurimile Parisului. Iar planul prezent o înfăţişează pe Julia care merge în căutarea adevărului legat de arestările din timpul Ocupaţiei. Dar, oare care ar fi secretul ce ar putea să lege de mai bine de jumătate de secol aceste două familii care abia dacă se cunoşteau?

Ce mi-a plăcut la “Se numea Sarah”?

Povestea imprimată pe cele câteva sute de pagini este mai inspiraţională şi mai emoţionantă decât orice lecţie de istorie prezentată în şcoli. Abordarea directă a ocupaţiei naziste din Doilea Război Mondial, dar mai ales evenimentele tragice din timpul arestării familiilor de evrei, nu puteau să nu sensibilizeze cititorul. Împreună cu personajele puteai trăi parcă momentele terifiante prin care ele erau nevoite să treacă.

Pe de altă parte, acţiunea romanului a fost mai palpitantă decât orice serial de aventură prezentat la televizor. Şi asta datorită tuturor momentele pe care le traversa Julia în căutarea răspunsurilor mult aşteptate, dar şi dorinţa ei de a realiza un reportaj. Un reportaj care să tragă un semnal de alarmă asupra acelor francezilor indiferenţi care închideau ochii în faţa trecutului.

Nu cred că se poate exprima în cuvinte starea şi trăirile pe care le-am avut pe parcursul orelor în care am citit cartea. Fiecare trebuie să simtă pe pielea lui aceste sentimente. Şi ştiu sigur că este genul de carte pe care nu o poţi lăsa din mână, pentru că te face să îţi doreşti să citeşti mai mult şi mai mult, să aflii şi mai multe detalii şi informaţii despre cum vor evolua lucrurile.

Acest lucru este foarte uşor de făcut pentru că structura romanului ajută foarte mult. Deşi capitolele nu sunt delimitate de subtitluri, cartea este împărţită în secvenţe scurte de câteva pagini (maxim şase). De aceea se presupune că în câteva minute poţi termina o astfel de secventă şi asta te motivează să mai citeşti încă una şi încă una.

Iar, pe lângă povestea care m-a impresionat profund, un alt element care m-a determinat să găsesc un raft special pe care să aşez cu grijă această cartea a fost forma ei fizică. Îţi este cu adevărat drag să citeşti romanul, căci are un aspect aparte.

Litera.ro

De ce recomand lectura romanului “Se numea Sarah”?

Îmi place să cred că fiecare dintre noi ar trebui să ia măcar o dată în viaţă contact cu evenimentele din timpul celui de-Al Doilea Război Mondial. În cazul de faţă nu este vorba de un documentar, de reportaje apărute în ziare, ci este vorba de un roman de aventură, presărat cu emoţie şi dinamism.

Şi de ce cred că este un roman care prezintă o opinie bună de luat în seamă? Pentru că la finalul cărţii sunt prezentate toate cele 23 de titluri ale cărţilor care au fost studiate de Tatiana de Rosnay înainte de a începe să scrie “Se numea Sarah”

Distribuie:

Corina Niţescu

Perioada în care trăim nu ne mai ajută să ne bucurăm de lucrurile mărunte. Tocmai de aceea evenimentele, cărţile şi filmele pe care le recomand sunt câteva dintre micile bucurii care mă ajută pe mine, şi sper să te ajute şi pe tine să vezi lumea cu alţi ochi.

Spune-ne părerea ta

Atenţie! Noi suntem prieteni cu limba română şi nu mai acceptăm comentarii care nu respectă regulile de bun simţ ale gramaticii limbii noastre oficiale.
Îţi mulţumim pentru înţelegere.