14.Jan.2010 / Uncategorized / 1,664 vizualizări /

Să facem un mic experiment…

ŢigancăImaginaţi-vă că sunteţi într-un magazin scump precum Zara-ul de la Unirii. Singur sau cu “jumătatea”, nu contează, pierdeţi vremea uitându-vă la diverse haine. Lângă tine e o ţigancă (da, ţigancă, ai citit bine). Şi ea, drăguţă şi mai închisă la ten cum este… se uită prin haine.

Brusc vine o tipă cu ecuson în piept (angajată Zara) cu un pasnic după ea şi îi spune tipei mai închise la ten că trebuie să părăsească magazinul, dar înainte să fie condusă la ieşire trebuie să fie controlată să nu fi furat ceva.

Ţiganca noastră se emoţionează şi începe să plângă zicând că n-a făcut nimic. Ce faceţi? Interveniţi în vreun fel sau nu?

Uite aici un experiment social făcut în Statele Unite cu o negresă într-un magazin. Doar 20 din 100 de oameni au intervenit şi au încercat să oprească ceea ce se numeşte discriminare.

[sursă poză]


12 Responses to “Să facem un mic experiment…”

  1. Dana says:

    Evident ca din nou se fac generalizari si se greseste total in aceasta privinta. La mall-ul de la noi chiar sunt multi tigani care isi fac cumparaturile si cheltuiesc sume foaaaarte mari. Deci in mod normal n-ar trebui sa aibe nimeni nimic cu ei atata timp cat fac vanzare. Plus ca magazinele sunt supravegheate video. Si au si sistemele alea de siguranta pe haine.
    Daca as interveni? Nu stiu. Poate… depinde.. nu stiu.

  2. Ronnie says:

    in Auchan vad deseori grupuri de rromi care consuma si beau din sticle si apoi le pun in raft fara sa plateasca si nimeni nu le spune nimic – altminteri s-ar plange de discriminare ;)

    orice magazin are o politica de a-si selecta clientela si mi se pare normal sa ai suspiciuni asupra unor clienti – daca ar disparea cateva toale scumpe cine crezi ca acopera costul pierderilor? omul de la paza :)

    p.s. cititi comentariile clipului de pe youtube – “Even the black people who work in retail know that most shoplifters are black.” sau “I have been a retail manager for over 10 years. The majority of shoplifters ARE in fact older white females. Period! The standard attitude is that you can catch 20 white people shoplifting and no-one says anything about white people being bad….but you catch ONE black person doing it, and the staff is like see….black people steal.”

    p.p.s. daca as fi pe faza de la inceput m-as baga, altfel risc sa imi racesc gura pt apararea unui hot :D

  3. Hm… Primul impuls ar fi sa fac un scandal MONSTRU, dar pentru ca totusi, desi pare contraintuitiv, datorez un minim de politete inclusiv rasistilor (oameni care imi provoaca o scarba viscerala) nu din vreun respect pentru ei ci pentru propria mea persoana,as incerca sa ma abtin de la chestii gen urlat si sa reactionez cat mai calm si eficient.
    Probabil ceva de genul asta
    *ton calm, glacial*
    -Ma scuzaţi, care anume este problema? S-au promulgat in Romania legile lui Jim Crow si eu nu stiam nimic? Sau acum verificaţi pe toată lumea?
    Daca o sa se apuce sa ma verifice si pe mine, o sa bagui ceva despre “paranoia generalizata in societate, si-o s-o las asa. At least I guess I’ll make the poor woman feel better. Daca n-o sa ma verifice pe mine, in schimb o sa insite in continuare sa o verifice pe ea- o sa cer URGENT, tot pe un ton calm si glacial, sa vorbesc cu managerul/supervisorul.
    *ton calm, ceva mai politicos * (benefit of the doubt)
    -Buna ziua, nu va suparati, as dori sa reclam comportamentul uneia dintre angajatele dumneavoastra. Doamna se uita liniştită la haine, iar angajata dumneavoastră i-a cerut, brusc şi fără niciun motiv, să părăsească magazinul, ba mai mult, a insistat să o percheziţioneze. Nu vă supăraţi, nu v-o spun cu rea intenţie, dar aşa înţelegeţi dumneavoastră să vă trataţi clienţii?
    În momentul ăsta, normal şi OK ar fi ca supervisorul şi vânzătoarea să îşi ceară scuze faţă de femeie. Dacă în schimb o să încerce vreo explicaţie penibilă de tipul “ăăă, ştiţi, nu vrem coloraţi pe aici…”:
    *ton aproape calm, extrem de glacial*
    -Bun, deci să înţeleg că dumneavoastră practicaţi discriminarea pe criterii etnice; lucru care este ilegal conform legilor în vigoare în România. Sper să fiţi daţi în judecată şi să plătiţi daune morale morale mai mult decât valorează tot magazinul ăsta; până atuci, este împotriva valorilor mere morlae să mai calc vreodată pe aici şi am de gând să încurajez pe toţi cei care îi cunosc să boicoteze Zara.
    Între timp, aş încerca, pe cât posibil, s-o liniştesc pe săraca ţigancă- adică îmi dau seama cât de mult te poate durea să păţeşti aşa ceva- şi îţi face bine să simţi că cineva ţine cu tine.
    După care m-aş duce acasă, aş scre un post furibund pe blog, aş trimite povestea la toate ziarele la care aş găsi o adresă de contact, aş ruga toţi bloggerii pe care îi ştiu să preia povestea, aş face badge de pus pe bloguri cu “Boycott Zara”… so yeah, I’ll be able to start a whole campaign.

    • Ariel says:

      Da… si ai boicota Zara (dar bloggerii nu cumpara de la Zara – probabil cu exceptia ta, care erai in magazin langa tiganca) … dar, oare chiar ajuta cu ceva chestia asta?

      Eu mi-am luat-o in multe feluri de la tigani – fiind extrem de nevinovat. Ii recunosc de la distanta pe cei violenti si cei “normali”. Discriminarea facuta de Zara ar trebui atacata, cred eu, pe cai legale. Poate ar fi interesant sa vorbim cu regele tiganilor sa ne ajute sa incepem o campanie mare impotriva discriminarii… Dar uite cine vorbeste: eu, cel ce contrazicea campania impotriva discriminarii de acum cateva luni din Bucuresti.

      + ce faci daca tiganii se comporta cum zice Ronnie mai sus? Tind sa cred 100% ce-mi zice. Am vazut si eu astfel de chestii. Nimeni nu zice nimic pentru ca aia au briceagul la ei.

      Am ajuns la concluzia ca intre tiganii nostrii exista un contrast imens. Am vazut tigani mult deasupra romanului pur… dar si tigani veniti din jungle.

      • Aici m-ai prins… nu foloseste la mare lucru sa ma limitez la “sper sa va dea cineva in judecata”, corect ar fi efectiv să îi dau. Damn, i wish i knew the technicality of the law better..

  4. Andrei says:

    hmm, oare la noi s-ar baga macar 20?

  5. Marina says:

    Oare ar merita sa se bage cineva pentru ei? Oare ei s-ar baga pentru un roman? De ce nu se pune deloc problema si invers?
    Am 2 intrebari pentru cei care ii considera discriminati:
    1) Cati prieteni de etnie roma aveti?
    2) De cate ori vi s-a intamplat sa aveti probleme din partea unui om de etnie roma?

    Am sa raspund eu prima ca sa nu va simtiti lezati.
    1) 2 prieteni
    2) o singura data

    Ei bine cu doi prieteni si o singura problema datorata acestor oameni ar trebui ca sa incline balanta catre ei. Ei bine nu! Sunt foarte pornita contra lor. Nu pot spune ca acum ii bag pe toti in aceeasi oala, tin foarte mult la prietenii mei de etnie roma si chiar sunt mandra de faptul ca i-am cunoscut, insa in cazul in care va veni angajata de la “Zara” sa o perchizitioneze pe aceasta persoana de etnie roma nu as interveni si asta pentru ca probabil angajata a vazut ceva suspect la ea. Nu cred ca ar perchizitiona-o doar asa pentru a-si satisface un moft.
    Credeti-ma pe cuvant ca eu am vazut cum actioneaza, si desi nu ne dam seama de lucrul acesta ar trebui sa fim mai rezervati in privinta lor.
    Daca se simt discriminati si-ar putea castiga increderea. De ex prietena mea provine dintr-o familie care se ocupa de tot felul de chestii, insa ea a ales sa se desparta de ai ei decat sa faca rau oamenilor.
    Discriminati se simt doar cei care au ganduri rele. Ceilalti isi castiga increderea, chiar daca la inceput se intampla sa fie putin marginalizati.

    Am lucrat acum doua veri la un amanet. Aici le-am cunoscut firea. M-au dezgustat. Daca ma intrebati acum 3 ani daca ii consideram discriminati probabil as fi zis da.
    Acum insa sunt foarte revoltata, desi stiu ca o parte din ei sunt oameni normali si chiar au un suflet mare.

    O intrebare pentru “Raluca Hippie” : Nu te condamn pentru atitudine, dar gandeste-te ce ai face daca te-ai afla in locul angajatei. Ai lasa-o sa plece chiar daca ai vedea ceva suspect la ea, doar de dragul de a nu face o discriminare?

    Eu una nu m-as baga nici pentru un roman. Poate doar pentru cei mai buni prieteni, dar doar atat!

    • My reply:
      2 prieteni, plus 3 persoane pe care le admir/respect foarte mult.
      Nu-mi vine nicio situatie in minte acum; in general nu prea retin detalii de genul asta despre oamenii care imi displac,
      Nu mi–e clar deloc ce intelegi prin “ceva suspect”; oricum n-as putea sa ma comport exact ca angajata aia: care, chiar inainte sa o verifice efectiv, ii zice sa plece. Este o chestie de minim profesionalism sa nu-ti faci clientii sa se simta prost, chiar si in situatii din astea.
      Daca mi s-ar parea ca o persoana, indiferent de etnie, ar incerca sa sustraga obiecte- in sensul ca mi se pare efectiv ca a facut gestul de a ascunde ceva din magazin-, as verifica-o, dar nu as lasa sa se vada din atitudinea mea ca o consider vinovata;dar Doamne-Iarta-ma nu i0as cere sa parasesca magazinul inainte sa-i stabilesc vreo vinovatie. Iar daca este nevinovata mi s-ar parea normal sa-mi cer extrem de politicos scuze.
      In schimb mi se poare absolut aberant sa suspectez pe cineva numai pentru ca mi se pare mie ca are moaca de infractor. iar daca seful meu i-ar cere sa nu primesc tigani in magazin, in secunda 2 mi-as da demisia si m-as duce la toate ziarele

  6. mashu says:

    A fost si la noi o chestia d’asta. A fost o actrita tanara deghizata in tiganca si a incercat sa intre singura in Cafeneaua Turabo de langa ASE, dupa 1 min a fost data afara pe motiv doar ca e tigana.
    A 2a zi, a revenit la fel imbracata, dar de data asta era insotita de un om imbracat la costum. Ghici? N-a mai fost data afara, probabil pentru jena care ii era de persoana imbracata elegant.

    Parerea mea la chestia cu tiganii, cu unii chiar nu poti avea nimic, dar altii nu mertia nici sa stea in fata cafenelei. sincer!

    • Ariel says:

      Wow, interesant. Ai ceva link la chestia asta cu ceva mai oficial?

      • mashu says:

        Nu am link, asta pentru ca ce am scris mai sus era un lucru citit intr-o revista studenteasca. Acum inca un lucru, nu mai stiu cum e numeste revista :)) dar cred ca o are cineva (insa nu pot face rost de ea acum).

  7. dinu adam says:

    excelent subiect. felicitari, domnule ariel (care nu-i detergent, ci o adiere personificata in “furtuna” lui shakespeare, by the way).
    nu sint nici rom, nici tigan, ci doar un biet roman (aproape) ca oricare altul. doar ca port parul mai lung, barba, palarie din piele de cangur (mea culpa) si, pe deasupra, un serape (poncho) mexican.
    mi s-a intimplat, dupa o sindrofie exotica (8 aprilie, ziua romilor), unde – ca la orice sindrofie de catering – nu poti nici sa te saturi, nici sa te imbeti, sa-mi treaca prin minte sa-mi duc consoarta la o taverna de fite de pe ulita calderon (parca “misoghion” se cheama – sper sa nu fiu cenzurat pentru reclama mascata), sa mincam fructe de mare (scoici, creveti, calamari, caracatite si alte oratanii de prin ograzile grecesti).
    era cam zece jumatate seara, locanta era relativ garnisita cu cetateni de etnie autohtona (pe care, probabil, i-as putea gasi in topul “capital” intre pozitiile 1.000 si 10.000), dar noua ni s-au postat in fata trei body-chelneri care mi-au comunicat cu o amabilitate incruntata ca bucataria este deja inchisa.
    m-am mirat, pentru ca era inca foarte devreme (fusesem cu citeva luni inainte impreuna cu citiva prieteni cu vizibilitate maxima, vip-uri, deh, la o ora cu mult mai tirzie), dar daca tot eram acolo am zis ok, bem ceva si mergem sa mincam acasa.
    “nici de baut nu mai avem”, m-a avertizat cu glaciala amabilitate purtatorul de cuvint al gazdelor. m-am amuzat de ipostaza, le-am urat succes in afaceri si mi-am dus nevasta doua case mai incolo pe aceeasi strada, la o crisma (la fel de italiana, pe cit era ailalta de greceasca) unde nu se inchisese bucataria si nici fructele marii nu se ofilisera.
    cam asta-i romania – pe aceeasi strada poti intilni “si noroi, si stele” (vorba unui poet pe care nu-l stimez). pina la urma, totul depinde de oameni. am trait experiente similare – in alta cheie, e drept – si prin strainataturi, caci nu doar la noi, ci pretutindeni oamenii sint grabiti si-si judeca semenii doar dupa aparentele care nu-i aseamana.
    am povestit intimplarea asta doar pentru a-i raspunde domnisoarei care intreba daca altii au prieteni tigani si daca au avut de patimit vreodata din pricina tiganilor.
    am sa-i raspund in doua feluri:
    - pasiv: probabil ca am multi prieteni tigani si, la fel de probabil, am patit multe necazuri din cauza tiganilor, dar n-as putea sa-i precizez cite, pentru ca nici pe oamenii cu care ma imprietenesc, nici pe pungasii care ma buzunaresc n-am avut ideea sa-i intreb daca sint sau nu tigani;
    - ofensiv: vi s-a intimplat vreodata, stimata domnisoara, sa va simtiti umilita, jignita sau tratata diferit de ceilalti doar pentru ca sinteti femeie, ca aratati altfel sau ca vorbiti alta limba?
    ar fi interesant de facut si la noi un asemenea experiment, dar concluziile se pot, din pacate, prefigura si fara acest efort. cu observatia ca, daca astazi vorbim despre tigani, peste citiva ani vom putea disculta la fel si despre asiatici, de pilda.
    cer scuze tuturor pentru interventia nepermis de lunga (si, poate, plictisitoare).
    sa fiti sanatosi si veseli, vorba lui caragiale.

Leave a Reply