Romanul familiei Jardin – Alexandre Jardin

Romanul familei Jardin - Alexandre JardinRomanul familiei Jardin de Alexandre Jardin – Editura Humanitas, Cartea de pe noptieră

“Acasă la familia Jardin, prejudecățile rigide nu-și aveau locul. Orice reflex banal era înăbușit din oficiu. Gelozia trecea drept un sentiment vulgar, rezervat caracterelor de mâna a doua.”

Despre ce este vorba?

Autorul relatează diverse întâmplări importante din viața uzuală a familiei Jardin.

Romanul se constituie din diferite anecdote, fiecare prezentate în câte un capitol cu titlu semnificativ. Acestea dau cititorului senzația că este un spectator care se plimbă din sală în sală, nimerind de fiecare dată în mijlocul unei piese de teatru complet diferite față de cea anterioară. Alexandre Jardin ne face astfel cunoștiință cu familia sa, dând detalii dintre cele mai intime despre moravurile acesteia.

Căsătorii deschise. Relații zoofile cu maimuțe. Un unchi care constată că reflexia acestuia este stângace, pe când el este dreptaci, astfel încât începe să scrie în oglindă. ”Posturi” literare pe durata cărora cărțile de lux (Proust, Cioran) nu puteau fi citite, fiind admis numai consumul de literatură de semilux. Botezarea, creșterea, îngrijirea și adorarea unei tenii. Ținerea unei evidențe impecabile a relațiilor amoroase dintre membrii familiei Jardin și diferiții lor amanți. Cam la asta trebuie să se aștepte cel care se încumetă să parcurgă romanul fără să judece caracterul mai mult decât extravagant al personajelor.

Trebuie menționat și reținut că Romanul familiei Jardin este un roman autobiografic, nu o ficțiune. Alexandre Jardin nu povestește decât adevăruri, descrie excentricitățile familiei sale, fără perdea, fără pudoare, ca și când ar fi fost doar un vizitator invizibil, permanent prezent în sânul familiei pe care o iubește și pe care o recunoaște, dar căreia nu pare că îi aparține.

Ce mi-a plăcut la carte?

Am admirat stilul deosebit pe care autorul l-a adoptat pentru a se confesa. Este exact genul de carte pe care îți dorești să o citești și în limba în care a fost inițial scrisă, doar pentru a capta cât mai fidel cu putință subtilitățile impuse de limbă și de exprimare.

De ce recomand cartea?

Pentru că este o carte care PARE alcătuită în proporție de 99% din ficțiune, cu un mic sâmbure de 1% de adevăr, necesar oricărei povestiri – dar îți este arătat că este exact invers. Deși afli de la început că este o autobiografie, și îți este reamintit în mod constant și pe parcurs, tot îți este greu să crezi că acei bibliofili fantastici trăiesc atât în viața reală cât și între paginile acestui roman, că faptele lor au fost reale, și că aceștia au fost de acord cu publicarea vieților lor private.

Este un roman care rămâne în amintirea oricui îl citește drept o mare enigmă, întotdeauna prezent alături de un semn de întrebare, niciodată știind precis în ce emisferă să-l încadrezi: în adevăr sau în ficțiune.

Distribuie:

Spune-ne părerea ta

Atenţie! Noi suntem prieteni cu limba română şi nu mai acceptăm comentarii care nu respectă regulile de bun simţ ale gramaticii limbii noastre oficiale.
Îţi mulţumim pentru înţelegere.