21.Dec.2009 / Uncategorized / 462 vizualizări /

Robert – Profilul unei culturi cu acceleraţie

Robert e unul dintre cele mai sincere persoane pe care le-am cunoscut. Are 15 ani şi pentru vârsta lui are totuşi o gândire de om mare.

Despre mine sunt multe de spus si totusi putine. Ma numesc Robert, am 15 ani. Sunt un tip foarte deschis, pot vorbi despre orice oriunde. Vreau sa fac lumea mai buna prin gesturi mici.

Vreau sa aduc in viata oamenilor fericire, pentru ca din ce in ce mai mult in ziua de azi acestia uita sa se mai bucure.

Sunt gay. Daca m-ar intreba cineva din senin acest lucru le-as spune adevarul. Nu are rost sa ma dau in stamba cu asta.

Sunt naiv. Am crezut ca nu voi cunoaste dragostea niciodata. Acum cunosc ce inseamna dorul. Sunt zile in care ma pierd in ganduri si mi-e dor de EL, zile in care imi gasesc linistea in plans sau in scris. Scriu rar poezii, pentru ca am nevoie de inspiratie, dar scriu si o carte.

Vreau sa cred ca viata este o panza alba si ca ne putem picta viata in ce culori vrem. Eu vreau sa mi-o pictez in toate culorile. Dar mai am de invatat pana atunci cum se picteaza. Si cum se traieste.

Daca va intereseaza, am un blog: http://anothergaykiddo.blogspot.com

Froggy: Crezi că pentru cineva de vârsta ta eşti “open minded”?

Robert: În general persoanele de vârsta mea sunt foarte open-mided, datorită noii generaţii. Pot spune că sunt open-minded, în sensul că ascult şi accept părerile, ideile şi concepţiile altora, dar mi le însuşesc decât pe cele care mi se par bune, corecte sau potrivite. Dacă ai o bază bună şi ştii să îţi susţii teoriile, atunci eu le pot accepta.

Froggy: Cum crezi că ai putea schimba lumea prin gesturi mici?

Robert: Gesturi mici? Păi nu ştiu dacă aţi auzit de Free Hugs Campaign? Îmbrăţişări împărţite în stânga şi în dreapta persoanelor care sunt prinse în viaţa lor de zi cu zi, cu probleme şi necazuri, cu zile mai proaste sau mai bune, îmbrăţişaricare pot face multe persoane mai fericite. Recunosc, sunt efecte de scurtă durată, dar care aduc în acea zi sau săptămână un gând frumos, reuşim să aducem un zâmbet pe faţa oamenilor. Obişnuiesc să le spun oamenilor că le doresc Sărbători Fericite sau ceva frumos, indiferent de persoană şi mă bucur când primesc în loc un zâmbet. Mă face să mă simt împlinit.

Afecţiunea ce le-o arăţi persoanelor pentru care eşti acolo, persoane pe care nu le cunoşti, cărora le arăţi că defapt există cineva căruia îi pasă, este ceva ce eu cred că poate schimba lumea. Aş vrea să pot face cât mai mult lume fericită.

Froggy: Care crezi că sunt motivele pentru care oamenii uită să se mai bucure?

Robert: Motivele sunt diverse şi pot fi privite din diferite perspective, precum vârsta, sexul etc. Sunt mulţi adolescenţi care sunt terorizaţi de gânduri sumbre, sau care în anumite momente nu ştiu cum vor trece peste o probleme (şcoală, probleme cu mama/tata, certuri cu prietena/prietenul) şi se gândesc să recurgă la gesturi nepotrivite. Sunt multe persoane cu boli care nu au simptome în exterior, dar care au dureri pe dinăuntru şi care suferă. Sunt multe persoane discriminate (şi aici voi include, cu riscul de a fi huiduit ca Madonna, comunitatea rromă, pentru că există şi persoane bune, oamenii cu handicap, persoanele cu boli, persoanele cu HIV sau care au un aspect fizic ce nu este plăcut) şi care în sufletul lor strâng toate aceste jigniri pe care nu le uită uşor.

Există oameni îngrijoraţi că nu au bani să le poată oferi copiilor lor ce îşi doresc, pentru că nu au un loc de muncă şi care se pierd în gânduri, încearcă să îşi planifice viaţa încât să îşi mulţumească familia, rudele şi prietenii. Există şi oameni bătrâni care duc vieţi grele, dincolo de ce unii dintre noi pot crede. La peste 60 de ani durerile se simt altfel. Dacă atunci când noi suntem bolnavi am vrea să stăm în pat, atunci imaginaţi-vă cum e atunci când abia te ţine pe picioare din cauza tremurului bătrâneţii sau din cauza altor boli care vin odată cu înaintarea în vârstă (boli cardiace, diabet etc), de care noi poate nu ştim. Poate nu ştim cât de greu le este oamenilor. Viaţa nu e uşoară. Există şi alte motive pentru care aceste persoane sunt, poate, prinse în viaţă lor plină de probleme şi care le determină să zâmbească mai rar sau chiar deloc.

Froggy: Oamenii te tratează ca un “outsider” atunci când află că eşti “gay”?

Robert: Este inevitabil să nu întâlneşti persoane care te vor exclude din cercul lor de prieteni sau care, după ce află, uită să te mai sune sau să … îţi mai vorbească. De aceea, deşi nu mă ascund, prefer să aleg persoanele cărora să le destăinui acest lucru. Totuşi, dacă aş fi întrebat de oricine, aş putea spune adevărul, dar până atunci nu are rost să mă “laud” cu asta. Este un lucru care mă priveşte pe mine, nu pe ei. Am avut o surpriză plăcută până acum, căci acestia nu s-au schimbat, ba chiar îmi sunt aproape.

Pot însă mărturisi că după ce i-am spus colegului meu de bancă din liceu despre acest lucru, îmi urmăreşte atent gesturile. Dar nu este împotriva mea atât timp cât, “nu mă dau la el”, atitudine cu care sunt deja familiarizat din partea multor băieţi.

Froggy: Crezi că dragostea se manifestă la fel la orice vârstă?

Robert: Nu cred, deşi nu pot spune sincer. Am doar 15 ani, nu am avut prilejul să ştiu cum se simte dragostea la 30-45 sau 60 de ani. Când eşti adolescent sau tânăr vrei să ai pe cineva căruia să îi împarţi toate gândurile, să îi faci complimente, să îi stai în braţe, alături de care să îţi petreci momente fericite din viaţă, dar să ai şi cui să îi spui problemele. Deja de la o vârstă, lucruri ca mărturisirea iubirii “Te iubesc” sau oferitul florilor sunt obiceiuri ce sunt neglijate şi numai la ocazii speciale se mai oferă.

Apoi există şi sexul/dragostea. Nu vreau să aprofundez mult acest subiect. Însă este cert un lucru, la 60 de ani, de pildă, nu prea îţi mai arde de dulcegării când ai bătrâneţi grele, deşi eşti conştient că soţia/soţul pe care îl ai aproape are încredere în tine şi ţine încă la tine pentru că i-ai fost mulţi ani aproape.

Froggy: Care este subiectul cărţii tale şi când vrei să o termini?

Robert: Ahh. Subiectul acesteia este încercarea unui adolescent de a-şi găsi drumul în lume. Adolescentul este evident gay. De terminat nu mă gândesc să o termin decât peste câţiva ani, când poate voi putea spune mai multe decât ştiu acum. Multe din trăirile mele i le însuşesc personajului meu prinicipal.

Froggy: Ce crezi că te face o persoană naivă?

Robert: Ideile mele. Dacă ai citit până acum ideile mele, trebuie să fi observat că sunt în mare parte fantezii. Lumea nu poate fi schimbată aşa uşor. Dar vreau să cred in ea şi sper că acest lucru se va schimba într-o zi. Şi vreau să cred că putem urma cursul vieţii după reguli impuse de noi. Dar lumea în care trăim ne arată că nu e aşa. Depindem de alţii şi societatea e cea care ne impune multe standarde.

Froggy: Chiar dacă mai ai de învăţat despre “cum se trăieşte”, ai cumva un standard, ai vrea să o trăieşti într-un anumit fel?

Robert: Cum am zis şi mai sus, multe dintre ideile mele sunt poate doar fantezii. Da, vreau să cred că îmi urmez viaţa pe ideea că pot face din lumea aceasta una mai bună, una în care oamenii sunt mai fericiţi, în care eu pot contribui pentru a-i ajuta pe cei care au nevoie de mine. Aş vrea să trăiesc într-un mod în care să pot fi fericit tot timpul, tocmai pentru a-i putea ajuta pe ceilalţi să treacă peste probleme, cu atitudinea mea pozitivă.

Fantezii, ştiu. Dar sunt lucruri pentru care eu voi lupta să le împlinesc. În ciuda tuturor problemelor, neajunsurilor şi defectelor mele.

Froggy: Crezi că îţi vei schimba vreodată orientarea sexuală?

Robert: Nu ştiu. Voi încerca să răspund altfel acestei întrebări… Cert este un lucru: nu simt pentru fete ceea ce simt pentru băieţi. Nu cred că aş putea iubi o fată cum aş iubi un băiat. Şi nu mă simt atras de fete. Însă în câţiva ani cine ştie cum o mai fi şi ce oi mai gândi. Deşi, mărturisesc, nu vreau mă schimb. Sunt împăcat cu acest gând. De ce să mă schimb? Unele schimbări sunt bune, altele nu. Să pretind sau să încerc să pretind că sunt ceva ce nu sunt, ar însemna să îmi îngreunez viata. Şi nu cred ca are rost.

VREI SÄ‚-ŢI LUÄ‚M ŞI ŢIE INTERVIU?

---