RE: “Delirul” de Marin Preda

Unul din cei mai mari teoreticieni literari români, Matei Călinescu pe numele său, a făcut carieră internaţională, aprofundând una din cele normale reacţii ale cititorului şi teoretizând-o: ideea de recitire.

Re-readingul este termenul impus în atenţia criticii literare de acest român care nu este cunoscut de mai nimeni şi pentru “cultura“ naţională are o relevanţă mai mică decât Costi Ioniţă sau Dan Diaconescu.

Nu am apucat să îi citesc studiile despre recitire şi oarecum nici nu cred că aş dori să fac asta. Pentru că eu practic revenirea la cărţi cu o voluptate maximă, dintotdeauna şi fără a fi sfătuit de cineva. De exemplu, “Numele trandafirului“, minunata carte apocaliptică a lui Eco, îmi cade parcă paradoxal în mâini din patru în patru ani.

Delirul - Marin Preda

Dar alta este cartea despre care vreau să vorbesc astăzi. De ceva zile am reînceput să citesc “Delirul“ lui Marin Preda. Prin liceu aprofundasem “Moromeţii“, mai trecusem prin “Viaţa ca o pradă“ şi “Marele singuratic“. Evident pe lista mea de lecturi obligatorii figurează şi “Cel mai iubit dintre pământeni“ dar acesta e un roman care nu se leagă de faimosul ciclu moromeţian.

Recitesc, având acum în bagajul de cunoştinţe şi excelenta teză de doctorat a lui Armin Heinen “Legiunea arhanghelului Mihail“, o carte esenţială pentru orice român care vrea să înţeleagă sensul istoriei noastre interbelice.

Acţiunea cărţii se desfăşoară în timpul preluării puterii totale de către generalul Antonescu în cel de-al doilea război mondial şi eliminarea mişcării legionare din politica românească. Curajul lui Preda de a face un portret obiectiv acestui personaj enigmatic al istoriei noastre recente mi se pare cu atât mai uluitor cu cât romanul a apărut în anii 70, în plină epocă a cenzurii ceauşiste. Celălalt plan al naraţiunii ne arată destinul lui Ştefan Paul, nepotul lui Ilie Moromete, un tânăr atipic care intră în jurnalistică şi are o gândire idealistă.

Dacă ar fi să îl compar cu ceva, aş spune că în 2009 cu siguranţă ar fi unul din redactorii de la amdoar18ani. Ca şi cronologie a destinului familiei Moromete, “Delirul“ este continuarea evidentă a primului volum al seriei, cel studiat în liceu, cu toate că această informaţie nu cred să apară într-un manual de la noi. Aici aflăm ce se alege cu cei trei fraţi fugari, după ce pleacă din Siliştea Gumeşti şi de depresia tatălui lor după fuga acestora.

Ceea ce m-a frapat, vorbind de manuale, este o mare confuzie critică. Îmi amintesc clar că profesorul de română vorbea despre Niculaie ca fiind un alter-ego al lui Marin Preda. La asta e buna recitirea. Acum, ştiind că scriitorul şi-a început cariera în cercurile ilegaliste ale comuniştilor, lucrând în presă, realizez faptul că acest personaj, Ştefan, este adevăratul alter-ego al lui Marin Preda iar asta îmi redimensionează toată părerea formată despre cărţile lui. Chiar sunt curios dacă în comentariile plicticoase ce se predau despre “Moromeţii“ mai apare această paralelă dintre tânărul Preda şi Niculaie iar cititorii noştri pot lămuri în mare parte această confuzie.

De asemenea sunt curios dacă în liceu se mai predă partea a doua a romanului menţionat un pic mai sus. Fiindcă “Delirul“ ar merita mai mult. Studiem romane de război dar nu cele despre cel de-al doilea. Iar impactul lui a fost mult mai mare decât al primului care ne-a adus acea relativă democraţie interbelică. Regimul comunist a fost consecinţa celui de-al doilea război mondial şi efectele sale se resimt şi în 2009. Ajunge să deschidem televizorul zilele astea ca să vedem această realitate simplă.

Distribuie:

Echipa

AmDoar18Ani.ro este un blog colectiv ce îşi propune să informeze tinerii liceeni. Îi vom ţine la curent cu evenimente care mai de care mai interesante, ce îi vor ajuta să îşi petreacă într-un mod folositor timpul liber.

3 Comentarii

  • Reply 20.November.2009

    Teo

    Glad, tu chiar crezi ca conducerea tarii vrea ca noi sa realizam ca inca traim intr-un semi-comunism si efectele comunismului inca razbat chiar si dupa 20 de ani sustinute fiind de clasa politica… :)

    parol :)

  • Reply 21.November.2009

    nick

    Din păcate trebuie să te contrazic.Ceea ce trăim azi nu este o consecinţă a comunismului ci a celor întâmplate în 1989.Marea revoluţie care a scos la suprafaţa micii comunişti care au pus mâna pe putere în ziua de azi.Revoluţia nu a fost a maselor, ci a unor profitori care au stiut sa manipuleze masele!Aşa că nu mai condamnaţi comunismul şi conducătorii din timpul lui!Şi mai ales pe cel care l-au asasinat în 1989 în urma unui proces fabricat!Ar trebui să-i ridicaţi statui în toate cele 7 mari oraşe ale ţării!Iar celor de azi să nu-i votaăi sau să-i susţineţi sus şi tare că vă demonstrez că nu merită!Nu au ştiut decât să distrugă ce s-a construit în timpul comunismului, adică prin sudoarea şi răbdarea părinţilor noştri!!!Ruşine comuniştilor cu faţă capitalistă!!!

  • Reply 23.August.2011

    gigi

    Mai copii, voi declarati “N-ai cont pe facebook, nu existi!”. La cantitatea uriasa de informatie existenta in momentul de fata, ar trebui sa renuntati la a mai citi istorii prefabricate. Reabilitarea lui Antonescu! Cea mai mare tampenie! De fapt este vorba de aparenta reabilitare, in detrimentul Miscarii Legionare. Sunt tone de marturii, chiar si tiparite (ca tot vorbeai de REcitire), dar le ignorati, preferand literatura fantastica a scriitorilor “de marca” ai poporului roman.
    Nu de alta, da’ pe Eminescu, care deranja sistemul, l-am omorat…

Lasă un răspuns

Atenţie! Noi suntem prieteni cu limba română şi nu mai acceptăm comentarii care nu respectă regulile de bun simţ ale gramaticii limbii noastre oficiale.
Îţi mulţumim pentru înţelegere.