12.Dec.2009 / Uncategorized / 531 vizualizări /
Răspunsuri în privinţa culturii
Deşi în articolul intitulat “Întrebări despre cultură“ ni s-a oferit o definiţie a culturii, nu s-a precizat din ce punct de vedere este abordată această definiţie, căci în dicţionar putem găsi chiar opt sensuri pentru acest cuvânt. O să spuneţi că era la mintea cocoşului, se referă la cultură din punct de vedere intelectual, adevărat.
Înainte să încep discuţia, aş vrea să fac o scurtă precizare, când vorbim despre cultură generală avem în vedere şi cunoştinte din domenii precum sportul, gastronomia, toate care au legătură cu omul, aşa că eu am să folosesc termenul de cultură ca un echivalent al artei, plus domeniile care au ca obiect de studiu condiţia umană, cum ar fi religia şi dreptul, de exemplu.
Nu am să încerc să dau nicio definiţie a culturii, cum s-a încercat în celălalt articol, “O bază pe care ar trebui să o aibe fiecare om pentru că îi este folositoare în viaţă“, este mai mult o definiţie a culturii văzută ca experienţă de viaţa (şi oricum, sunt oameni care nu au această “bază“ şi au ajuns departe), dar ce rost are să analizezi din acest punct de vedere dacă deja există noţiunea de “experienţă de viaţă“? Noi nu ne vom bate capul cu astfel de aspecte pe care autorul articolului le-a adus în discuţie şi le-a explicat, mai mult sau mai puţin, căci noi privim lucrurile din alt punct de vedere, unul mai înălţător.
“Poţi să fi graffer, să mîzgăleşti pereţii, şi să apreciezi o expoziţie faină.“ Oare aşa să fie? Premisa pe care trebuie să o verificăm noi spune că un graffer este un om cult, căci el face parte din cultura urbană, deci acele desene care se găsesc pe faţada casei în care s-a născut Sergiu Celibidache sunt o operă de artă sau cel puţin au un rost, exprimă un sentiment pe care alţii ar trebui să-l admire. Dacă eşti un om cult înseamnă că tu ştii cine este Sergiu Celibidache, cel mai mare dirijor român şi printre cei mai buni din lume, născut la Roman, într-o casă veche de aproape 200 de ani şi că poţi să aprecieze stilul în care este construită casa ce prezintă şi elemente de arhitectură de factură romanică, deci ai încerca să conservi magia acestui loc. Dar tu ai preferat să-ţi pui amprenta hidoasă pe faţada ei ““ nu te-ai oprit aici, ai continuat şi cu clădirea Bibliotecii Municipale ““ , ceea ce nu te face un om cult, căci dacă ai fi unul, ai fi în stare să apreciezi frumosul. Măcar autorul a fost de acord că a fi graffer înseamnă să mâzgăleşti cu vopsea.
Cultura urbană este o pseudocultură. Căci originea ei, aşa cum ne spune şi denumirea, stă în mediul urban, oraşul care este o societate decadentă ce aparţine profanului, contrar concepţiei de sacru pe care o cere arta.
Pentru a se ajunge la o împărţire, cult şi incult, în articolul “Întrebări despre cultură“ s-a recurs la tipicul exemplu dintre o persoană care ascultă manele şi una care ascultă rock. Tipic, tipic, tipic. Revin la o idee anterioară, un om cult este în stare să aprecieze un tablou de Salvador Dali sau portretele lui Alexandre Cabanel, să-şi argumenteze într-un mod inteligibil părerea despre o carte, iar atunci când va auzi aforismul “Ştiu că nu ştiu nimic.“, al lui Socrate, nu-şi va zice în sinea lui “Ce naiba mai e şi asta.“ Gradul de cultură se observă şi în comportament, nu ai cum să fii un sălbatic când vezi, asculţi sau citeşti ceva frumos în fiecare zi.
La întrebarea “care sunt standardele pentru care am putea spune că un om e cult?“ nu se poate da un răspuns categoric, fiecare are propriile standarde, dar personalitatea poate să fie un indiciu.
“Cu alte cuvinte, poate fi un manelist cult? Dar un om care ascultă muzică populară? Sau un rocker din anii “™80? Sau mai degrabă unul care ascultă muzică de operă? Ce îi diferenţiază?“ Dacă autorul articolului “Întrebări despre cultură“ este “de părere“ că modelul cultural “trebuie chiar individualizat sau personalizat“, de ce nu ar fi “un manelist cult“? Din punctul nostru de vedere, luând în considerare felul în care abordăm problema, precizat la început, cel care ascultă muzică clasică are mai multe şanse de a fi considerat un om cult. Social, nimeni nu te opreşte să fii interesat de cultură, dacă asculţi manele, rock sau muzică populară, însă intelectual, ai nişte bariere de trecut, din această cauză nu vom eticheta, ci vom da verdictul plauzibil, orice om poate fi cult.


Un graffer care mazgaleste casa lui Celibidache sa cladirea Biblioteci e,indubitabil, un huligan. Grafferii care au facuts strada Arthur Verona asa cum e ea acum sau cei care au pictat, mai demult, metrourile sunt, zic eu, artisti si creatori de cultura. Sa mazgalesti o cladire istorica cu vopsea nu este un lucru rau pentru ca grafitti-ur al fi rau/nevaloros artistic/pseudocultura in sine, ci pentru ca nu isi are locul acolo tot aşa cum nu pui o statuie in capul altei statui sau cum nu difuzezi muzica (de absolut orice fel) ca sa-i acoperi pe unii care dau un concert.
E ok sa pornesti de la ideea ca orice om poate fi cult dar totusi… maneaua calca in picioare cultura. Cum poate fi un manelar cult? Nu inseamna ca se contrazice singur?
schizoid…gastronomia sau sportul tin de civilizatie, nu de cultura….in engleza este bine subliniata prin cuvant diferenta…acceptia pt cultura este cea data de tine…e corecta….
si in ce priveste manelele, cred ca esti langa adevar…aproape de el…
rosetta, inclusiv maneaua este o forma de cultura….acum sunt considerate hidoase…dar, surpriza, cel mai mare compozitor de manele in secolul 18 a fost un tip pe nume cantemir, dimitrie cantemir acela cu care ne mandrim noi romanii…turcii il studiaza la conservator pentru acel tratat despre muzica otomana….pe atunci sa fi manelist era o chestie nobila….acum este ce este…
E o problemă de cultură generală să ştii că fotbalul a luat naştere în Anglia sau că în India vaca este un animal sacru, deci nu vei vedea nici un indian mâncând carne de vacă.
Vorbim despre manele sau muzică orientală? Căci există o diferenţă.
Bine… muzica de inspiratie orientala exista de foarte mult timp dar e o mare diferenta intre ea si maneaua de astazi. Presupun ca nu avea versurile de acum, nu? Si era ascultata de alte categorii de oameni :-?
exact asta incercam sa va spun….ca depinde de epoca modul cum percepem niste valori….greu la deal cu boii mici, nu?
Termenul de “manea” e ceva mai vechi, dar noi ne raportăm la perioada de după 1990, România, acum cred că toată lumea va înţelege despre ce fel de muzică vorbim, e peste tot.