21.Jan.2009 / Uncategorized / 2,497 vizualizări /
Prieteni sau… mai bine nu!
Articol scris de Oana Iulia
Ce te faci când dai de o persoană pe care o consideri apropiată şi, după un timp, îţi dai seama cât de ipocrită poate fi? Cum te porţi cu ea? Doar nu ţi-oi crea prieteni imaginari doar pentru că sunt unii ipocriţi pe lumea asta, nu? Sau da? Îţi schimbi atitudinea într-un mod direct? Sau mai indirect? Sau îi ignori? Care e cea mai bună cale de a-i înlătura?
Dacă vrei să foloseşti metoda directă, va ajunge să spună că eşti invidios, agresiv, anti-social, deşi nu eşti. Şi pe ce naiba să fii invidios? Pe ipocrizia altora? Nu prea cred.
Pe de altă parte, dacă o iei pe căi mai puţin directe, ajungi să fi tu cel ipocrit (nu că nu ai fi fost vreodată în viaţă ta, în anumite cazuri). Cum ţi-ai putut permite să îţi loveşti “€œprietenul“ pe la spate? Ruşine să îţi fie.
Eh, dar nici dacă îl ignori nu e bine. Ajungi să fi şi ipocrit şi ignorant. Ruşine să îţi fie din nou.
Ei bine, îl plăteşti cu aceeaşi monedă. Şi fii sigur că, deşi ştie de ce ţi-ai schimbat atitudinea, nu o să îţi reproşeze nimic şi nici nu o să încerce să afle motivul din gura ta. Aşteaptă să izbucneşti tu. Ca să poţi fi şi agresiv, anti-social, alea, alea.
Decât aşa, mai bine singur sau cu prieteni care ţi-ar putea fi părinţi.
Voi ce prieteni aveţi sau aţi avut?
cativa prieteni buni… ii cunosteam de cativa ani, dar i-am pierdut pe parcurs din diverse motive,care de care mai tampite… dar nu am mai apelat la ei. Cred ca au depus ceva efort sa se poarte asa de fata cu mine cand de fapt erau cu totul si cu totul altfel de cat imi imaginam.. nu am mai vorbit cu ei… si orgoliul lor nesimtit i-a facut sa nu ma mai bage in seama, hah, ca si cum ar fi fost vina mea….. sa traiasca, n-am devoie de asa prieteni. vorba ta, mai bine singur. (prieteni care mi-ar putea fi parinti nu pot sa-mi fac fiindca majoritatea nici nu ma baga in seama)
(prieteni care mi-ar putea fi parinti nu pot sa-mi fac fiindca majoritatea nici nu ma baga in seama) – ai incercat macar?
eu am 2 “mame adoptive” dar care imi sunt cu adevart prietene. si asta si datorita varstei si a experientei de viata. bine, asta nu inseamna ca am doar eu de invatat, invata si ele de la mine … :)
cred ca am incercat… o data… sau de doua ori..nu mai tin minte exact. dar… deocamdata raman la prima optiune.
mult noroc si intelepciune in alegerea corecta a prietenilor! ;)
Draga Oana,felicitari pentru articol…..ce pot sa spun??…….perfect de acord cu tine,greu gasesti prieteni adevarati…am si eu o prietena de varsta ta,ma simt ca si cum as fi mama ei si mi-e foarte draga.
chiar daca ea e foarte tanara,asa e…….am ce invata de la ea..nu numai ea de la mine:)
uu :D am si eu o prietena din asta.. ipocrita.. (imi pare rau daca citesti asta) eram prietene bune.. aveam tot felul de glumite din astea .. ii ziceam “mami”.. imi zicea “pui”.. eh.. oricum nu am pus prea mult suflet.. sunt destul de distanta.. nu foarte.. dar destul cat sa nu ma raneasca tare daca prietenia se rupe; de la prietena in cauza ma asteptam sa faca cea a facut, sau mai bine zis: nu m-a socat.
Asa ca.. am plait cu aceeasi moneda… ai dreptate.. daca imi schimbam atitudinea ar fi zis ca sunt invidioasa si rea si nerecunoscatoare, am prevazut asta, deci am fost cu ea asa cum era ea cu mine.. si acum ne intelegem bine. Ea e ironica, sunt si eu ironica, face o gluma subtila, fac si eu alta poate putin mai directa.
deci ultima metoda merge:P e testata.
girls are evil.
“deci ultima metoda merge:P e testata.
girls are evil.” – tell me about it? la fel sunt si eu. o scarba cu cine merita.
Mi s-a intamplat. L-am abandonat. Cel mai bine. Incepuse sa inventeze chestii despre mine. L-am lasat. M-am amuzat :D
nu fiti scarbe fetelor…..:P
m-ai nimerit!!!e vba de o prietena,ma rog asa o consideram,pe care am ajutat-o(nu regret si nici nu ma laud) si ne-am inteles destul de bine!!Eh dar a venit momentul in care ea ce s-a gandit:hai sa o vorbesc pe fraiera asta ca si asa ma plictisesc.Ideea e ca pusa in asemenea situatii-ca normal ca am aflat pt ca “desteapta” s-a dus sa ma barfeasca la prietenii de ai mei:))-la mine se activeaza automat un comportament nu neaparat nesimtit dar asa miserupist!!Nu am mers sa-i fac scandal si sa-i tin teorii,probabil ca si-a dat seama ca deja am aflat,desi nu cred ca e asa de desteapta!!Respectiva persoana a ajuns sa stea singura la facultate din simplul fapt ca ea a mintit prea mult!!Ok fiecare mintim din diverse motive,dar ea a exagerat;face parte din categoria oamenilor care vor sa para ceea ce nu sunt!si oricat de nervoasa am fost si sunt pe asemenea oameni totusi sunt dezamagita si mi se pare trist ca tu sa scoti barfe si sa minti cu referire la oameni care ti-au intins o mana de ajutor(nu ma refer doar la mine pt ca a mai scos barfe si despre altii).Va sfatuiesc,daca imi permiteti,sa nu recurgeti la scandal.Daca credeti ca e cazul discutati cu cea a persoana,daca nu incercati sa pastrati o relatie de respect,normal in fucntie de gravitatea minciunilor scoase de acea persoana.
robe: lasa ca si daca ii faci un pic de scandal nu strica!
de obicei sunt vulcanica si nu ma rabd sa nu comentez sau sa fac scandal cand cineva ma vb pe la spate, dar am si momente in care chiar mi se rupe de ce zic altii in spatele meu. depinde mult de starea de spirit.
dar sunt pe conceptia: mai bine cu vorba buna decat cu scandal! apoi daca chiar nu ai cu cine, asta e! il platesti cu aceeasi moneda!
in lumea asta nu sunt prieteni…nu exista sau daca exista nu vor mai fi..pt ca toti se dovedesc a fi..ipocriti..etc..
dar nici fara prieteni nu e bine:((
ei bine…cine ti-e prieten nu te lasa la greu…eu am avut o prietena de care ma atasasem destul de mult si destul de repede…noi nu ne intelegeam la inceput si nu ne suportam…dar cu timpul am inceput sa ne intelegem si sa dormim una la alta…..eram o gasca de aproape 20 de prieteni..apoi s-au format bisericute…..si totusi toti erau de acord cu un lucru….nimeni nu vroia sa ma inteleg bine cu prietena aia a mea pentru ca cica ma strica si nu o suporta mai nimeni….dar eu stateam mereu cu ea si la greu o ajutam…si la tot ce puteam sa fac pentru ea……si aveam multe secrete care am promis ca nu le mai zicem….renuntam la cam tot pentru ea fara sa.mi dau seama…..si mai tarziu…..dupa ceva timp…ea a inceput sa se inteleaga bine cu ceilalti iar pe mine ma lasa balta…nu ma mai chema afara….venea cu alte fete in cartier….una din fetele alea mi-a luat baiatu cu care fusesem 8 luni si la care inca mai tin….iar ea a zis secretele mele la toata lumea…asta e rasplata ca i-am fost mereu alaturi cand ii era mai greu,iar eu cand am avut nevoie…m-a lasat..daca vezi asta sa stii ca ITI MULTUMESC MULT CA M-AI FOLOSIT FALSO!
uff … asa este ..nu exista prieteni :| … am o “prietena” de 16 ani … atati ani si avem … suntem si vecine … am fost colege pana in a8a … acum suntem la licee diferite si s`a dovedit pur si simplu ca nu`mi este deloc o prietena … acum si`a facut alti prieteni ,iese mereu cu ei afara dar , de mine a uitat :| nici macar un mesaj cu “ce faci?” .sau pe mess sa`mi zica ceva.dar nu .nu facea asta.uneori ii trimiteam eu mesaj si nici macar nu`mi raspundea .acum nici nu mai incerc .nu ma mai intereseaza…. foarte urat … uneori ma simteam singura ,dar acum m`am obisnuit cu situatia.asta este … sunt foarte multe de spus si in acelasi timp si greu de spus :| . nu mai am incredere in nimeni . am cunostinte ,dar nu`i pot considera prieteni … un prieteni se face in ani :) . cel putin eu asa consider … eu sunt zodia barbec si pur si simplu ma simteam izolata:((. in fine . asta e ! Este dificil in viata sa fii singur, sa nu ai un prieten caruia sa`i vorbesti, sa nu ai cu cine sa`ti imparti bucuriile, sa nu ai un umar pe care sa plangi . Este un dezastru sa n`ai cu cine sa razi, sa gandesti, sa meditezi.Noi toti dorim si vrem sa avem prieteni, dar nu toti prietenii sunt buni… Mie imi place foarte mult un citat ,si sper sa va placa si voua .l`am cititi undeva tot pe net si mi`a atras atentia : Fiecare repeta, dupa Aristotel, ca nu exista prieteni ,si fiecare, in particuar, sustine ca el e un bun prieten. Aceste doua afirmatii atat de contradictorii se bazeaza foarte probabil pe faptul ca pe taramul prieteniei exista multi ipocriti si multi oameni care nu se cunosc pe ei insisi.
nu toti stim ce estea aceea o prietenie adevarata .acum este :fiecare pentru el :| .
am vrut sa spun ca berbecul nu suporta sa fie singur . si asta mi se intampla si mie :) …:)) :*
Gabriela si eu sunt berbec shi..ai dreptate chiar asa este berbecul nu suporta sa fie singur
eu ma mandresc cu doi prieteni de familie de-ai mei(frate si sora), de varsta mea (15) pe care ii stiu de atat de mult timp incat din reflex nu mai facem lucruri care ii supara pe ceilalti 2. sau daca facem, le rezolvam. cred ca ei sunt prietenii mei adevarati, ei si fratele meu :) pacat ca fata a plecat in alt oras la liceu :((
in al doilea rand.. v-as cere un sfat.
am o prietena de 7 ani… pot spune ca era cea mai buna prietena a mea. vara ne intalneam rar, dar cand ne intalneam stateam toata ziua afara. in rest ne vedeam la scoala, vorbeam la telefon in fiecare zi. si ne-am ajutat una pe alta de multe ori, ne sustineam una pe alta, ne distram una cu alta… mai pe scurt, ne potriveam! acum vad ca, defapt, suntem foarte diferite: ea e mai egoista si umbla mai mult dupa popularitate decat dupa prieteni adevarati.
vara trecuta s-a imprietenit cu alta colega, si a intrat in alta “gasca” ca sa spun asa, de atunci s-a dus naiba totul. nu ma mai baga in seama, nu mai avem ce discuta(in afara de asa zisii ei prieteni) chiar daca inainte puteam vorbi si o zi intreaga fara sa ne plictisim
cum spui tu, sa ii spun direct am incercat si simteam eu ce gandea ea, si anume ca o invidiez, sau ca eu am o problema, ca sunt exagerata, etc.
acum incearca mereu sa ma tina departe de “noii ei prieteni”, desi eu ii cunosc(nu atat de bine ca ea), apoi imi povesteste mie ce au mai facut in oras cand au fost, sau imi spune ca se duce cu X,Y pe afara… dar niciodata nu ma intreaba “vrei sa mergi? ai treaba? ce faci maine?” si asta ma doare… faptul ca i-a ales pe ei si nu pe mine.
eu as vrea sa o fac sa isi revina la comportamentul ei anterior, dar nu pare sa fii observat nimeni schimbarea – deci nu am pe nimeni sa ma sustina. pentru mine e evident ca nu mai e ce a fost.
acum sunt decisa sa o infrunt si chiar sa rup prietenia mea cu ea, dar nu stiu cum sa i`o spun, ca vreau sa stie ca ea are de pierdut! – e chestie si de orgoliul meu imens